APOSTOLATUL

... pare sa fie ceva dedicat unor persoane speciale!

Domnul si-a ales 12 apostoli - cate unul pentru fiecare din cele 12 semintii ale lui Israel - si inca 70 - cate unul pentru fiecare neam caruia urma sa-i fie vestita Evanghelia Lui!

I-a ales, le-a spus cele ce aveau ei sa transmita, dandu-le sfaturi despre ce este si cum trebuie sa se desfasoare misiunea lor!

Cum am intrat in Postul Craciunului si, cum stim ca in randuielile bisericesti nimic nu este fara rost, s-ar putea ivi o mica intrebare: de ce ni se propune acum evanghelia despre apostolii lui Hristos!

Personal eu intrezaresc doua motive:

- biserica ca trup al lui Hristos

si

- statutul de apostol al crestinului

Alegerea apostolilor, ai acelor trimisi ai lui Dumnezeu pana "la marginile pamantului", constituie actul tainic de nastere a Bisericii.

Că unde sunt doi sau trei, adunaţi în numele Meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor. (Matei 18: 20)
Biserica nu este atat locul, zidurile, cladirea unde se petrece Minunea Prefacerii, cat mai ales comunitatea credinciosilor in care aceasta minune lucreaza spre implinirea Proniei Divine!


Mantuitorul, El, Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat, nascut si nu facut, Cel de o fiinta cu Tatal, prin care toate s-au facut, s-a facut om pentru noi! 
Pentru ca noi sa avem acces la Dumnezeu-Treime, devenind si noi dumnezei! Caci cine poate vedea fata lui Dumnezeu daca nu un indumnezeit?  
El ne-a adus in existenta noastra precara, de cazut, o perspectiva nevisata, aceea de a ne rascumpara, de a fi iertati, de a ne mantui!

Sfanta Euharistie ne face partasii unei realitati sacre, prin care ni se permite sa-L primim in noi, mereu si mereu, pe Hristos Cel Rastignit!

Primind trupul si sangele Domnului, noi, toti credinciosii, devenim detinatori ai tainei lui Dumnezeu, taina pe care suntem chemati sa o impartasim si noi, la randul nostru, asa cum au facut-o Apostolii alesi de El!
Sa fim prin ceea ce facem, prin felul in care ne invata Hristos sa traim, adevarati apostoli, oameni drepti, cinstiti si cu frica de Dumnezeu!
Sa nu ne temem ca vom fi judecati, ca vom fi considerati ciudati ori nebuni! Fiecare isi poarta pacatele proprii!
Sa ne straduim sa nu fim recunoscuti drept crestini doar dupa crucea pe care o purtam la gat, ci prin felul nostru de a trai si de a ne purta in lume! 
Asta ar fi apostolatul la care ne cheama Hristos!

În vremea aceea a rânduit Domnul alţi şaptezeci de ucenici şi i-a trimis, câte doi, înaintea feţei Sale, în fiecare oraş şi loc, unde Însuşi avea să meargă. Şi zicea către dânşii: secerişul este mult, dar lucrătorii sunt puţini. Deci rugaţi pe Domnul secerişului, ca să scoată lucrători la secerişul Său. Mergeţi! Iată Eu vă trimit ca nişte miei în mijlocul lupilor. Să nu purtaţi pungă cu bani, nici traistă, nici încălţăminte; şi nimănui pe cale bineţe să nu-i daţi. Iar în orice casă veţi intra, mai întâi ziceţi: pace casei acesteia. Şi de va fi acolo fiul păcii, se va odihni peste dânsul pacea voastră; iar de nu, la voi se va întoarce. Şi în această casă să rămâneţi, mâncând şi bând ce au ei acolo, căci vrednic este lucrătorul de plata sa. Să nu vă mutaţi din casă în casă. Şi în orice oraş veţi intra şi vă vor primi, mâncaţi cele ce vă pun înainte. Tămăduiţi pe bolnavii care vor fi acolo şi spuneţi-le: s-a apropiat de voi împărăţia lui Dumnezeu. Iar când veţi intra într-un oraş şi nu vă vor primi pe voi, atunci ieşind în uliţele lui şi ziceţi: şi pulberea care s-a lipit de picioarele noastre din oraşul vostru o scuturăm, ca să rămână la voi; dar aceasta să ştiţi că s-a apropiat de voi împărăţia lui Dumnezeu. Însă vă spun vouă că mai uşor va fi Sodomei în ziua aceea, decât acelui oraş. Vai ţie, Horazine! Vai ţie, Betsaido! Căci dacă în Tir şi în Sidon s-ar fi făcut minunile care s-au făcut la voi, de mult s-ar fi pocăit, stând în sac şi în cenuşă. Dar Tirului şi Sidonului mai uşor le va fi la judecată, decât vouă. Şi tu, Capernaume, care te-ai înălţat până la cer, până la iad te vei pogorî. Luca 10: 1-15