Ma intrebam cu cateva zile in urma de ce oare este greu sa Il urmam pe Hristos?
Pai, poate pentru ca vorbele Lui dau la lumina toate umbrele firii noastre.
Discursul Mantuitorului, adus la cunostinta noastra de Sf Luca (cap.6), continua cu indrumari practice, explicandu-ne si asigurandu-ne ca... tot ceea ce primim de la ceilalti, in gand si in fapta, bine ori rau, este reflexia, consecinta a ceea ce am fost, a ceea ce suntem in stare sa facem si sa dam!
Nimic nu ramane nerasplatit - nici binele, nici raul!
Lumea primeste ce da in virtutea unui troc de ganduri si fapte lasat de Dumnezeu!
Nu Domnul ne pedepseste ci noi insine prin ceea ce facem!
Nu judecaţi şi nu veţi fi judecaţi; nu osândiţi şi nu veţi fi osândiţi; iertaţi şi veţi fi iertaţi. Daţi şi se va da. Turna-vor în sânul vostru o măsură bună, îndesată, clătinată şi cu vârf, căci cu ce măsură veţi măsura, cu aceeaşi vi se va măsura. Şi le-a spus şi pildă: Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său. De ce vezi paiul din ochiul fratelui tău, iar bârna din ochiul tău nu o iei în seamă? Sau cum poţi să zici fratelui tău: Frate, lasă să scot paiul din ochiul tău, nevăzând bârna care este în ochiul tău? Făţarnice, scoate mai întâi bârna din ochiul tău şi atunci vei vedea să scoţi paiul din ochiul fratelui tău. Căci nu este pom bun care să facă roade rele şi, iarăşi, nici pom rău care să facă roade bune. Căci fiecare pom se cunoaşte după roadele lui. Că nu se adună smochine din mărăcini şi nici nu se culeg struguri din spini. Omul bun, din vistieria cea bună a inimii sale, scoate cele bune, pe când omul rău, din vistieria cea rea a inimii lui, scoate cele rele. Căci din prisosul inimii grăieşte gura lui. Luca 6, 37-45
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu