CE LASAM MOSTENIRE COPIILOR?

Omul se tot gandeste la confort si la viata lui si... aduna, fura chiar, zicandu-si ca  asigura viitorul copiilor. Dar oare este averea singura necesitate a zilei si unica mostenire pe care o lasa omul copiilor?

Tot ce au facut mosii si stramosii nostri vine spre noi ca un tavalug, ne urmeaza si ne gaseste!

Iudeii au fost alesii Domnului. De-a lungul vremii L-au tradat, cazand in tot felul de ispite. Ca sa-i salveze, Domnul le-a trimis prooroci care sa le transmita cuvintele Lui. 

Dar ei... i-au alungat. 

L-a  trimis apoi intre ei pe Unicul Sau Fiu ca sa le spuna Cuvantul Sau, sa-i indrepte, sa le arate lor Calea cea Dreapta!

Dar ei... L-au omorat miseleste!

O sa spuneti: "evreii cei misei au facut asta!"

Dar oare cat la suta din sufletul nostru este asemenea cu al acelora? 

Nimic din ceea ce au facut iudeii atunci nu este strain de pacatele omului de pretutindeni si din totdeauna.

Toate mizeriile pe care le facem in viata... le lasam mostenire!

Şi a început să spună către popor pilda aceasta: 

"Un om a sădit vie şi a dat-o lucrătorilor şi a plecat departe pentru multă vreme.
Şi la timpul potrivit, a trimis la lucrători o slugă ca să-i dea din rodul viei. Lucrătorii însă, bătând-o, au trimis-o fără nimic.
Şi a trimis apoi altă slugă, dar ei, bătând-o şi pe aceea şi batjocorind-o, au trimis-o fără nimic.
Şi a trimis apoi pe a treia iar ei, rănind-o şi pe aceea, au alungat-o.
Şi stăpânul viei a zis: Ce voi face? Voi trimite pe fiul meu cel iubit poate se vor ruşina de el.
Iar lucrătorii, văzându-l, s-au vorbit între ei, zicând: Acesta este moştenitorul; să-l omorâm ca moştenirea să fie a noastră.
Şi scoţându-l afară din vie, l-au ucis. Ce va face, deci, acestora, stăpânul viei?
Va veni şi va pierde pe lucrătorii aceia, iar via o va da altora." 

Iar ei auzind, au zis: Să nu se întâmple!
El însă, privind la ei, a zis: Ce înseamnă, deci, scriptura aceasta: Piatra pe care n-au luat-o în seamă ziditorii, aceasta a ajuns în capul unghiului?
Oricine va cădea pe această piatră va fi sfărâmat, iar pe cine va cădea ea îl va zdrobi.

Luca 20: 9-18

Cat despre Piatra pe care n-au luat-o în seamă ziditorii...

"Deasupra tuturor zidirilor şi ruinelor, în urechile tuturor ziditorilor, răsună cu putere cuvântul Evangheliei: Atenţie la piatra din capul unghiului! Nu zidiţi nimic fără de Hristos. El este piatra cea minunată, care face ca zidirile oamenilor să fie sigure şi trainice. 

Dar tot El este şi „piatra de poticnire“, piatra peste care orice om va cădea, îl va zdrobi.

Iată aici, trei feluri de întâlniri cu Mântuitorul: pe piatră, peste piatră sau sub piatră. 

Pe piatră, când ne aşezăm, cu credinţă, iubire şi speranţă, toată viaţa sufletului pe numele şi învăţătura Bisericii Lui. Peste piatră, când am zidit fără El, când ne-am împiedicat, am căzut şi valurile vieţii ne-au sfărâmat toată truda cum sfărâmă stâncile toate valurile mării. 

Sub piatră, când puterea lui Dumnezeu zdrobeşte toate planurile noastre greşite şi dărâmă peste noi tot ce am clădit fără El, cum ne zdrobeşte un colţ de piatră care se desface din munte şi ne striveşte. Într-o formă sau alta, fiecare om trebuie să se întâlnească cu Iisus Hristos: ca şi creştin adevărat sau năimit.

Oricare şi oricum ar fi întâlnirea noastră cu Mântuitorul, să nu uităm că tot ce zidim fără ajutorul, bunătatea, iertarea, smerenia, iubirea şi credinţa pe care ne-o vesteşte Evanghelia Lui, este zădarnicie, trudă deşartă, osteneală şi durere, care în lumina veşniciei nu valorează nimic. Fără Iisus Hristos, nu este mântuirea. „Nihil sine Deo”, se spune într-un proverb latinesc: Nimic fără Dumnezeu. Nimic fără darurile lui Dumnezeu. Nimic fără Hristos, stânca vieţii din care izvorăsc toate darurile cele bune, darurile duhovniceşti şi podoabele sufleteşti, după cum şi slăvitul Apostol Pavel ne grăieşte, când scrie Corintenilor (1 Cor. 10:1-4):
«Fraţilor, nu voiesc să nu ştiţi voi, că părinţii noştri toţi au fost sub nor şi toţi au trecut prin mare… Toţi au mâncat aceeaşi mâncare duhovnicească şi toţi aceeaşi băutură duhovnicească au băut, căci beau din piatra duhovnicească, ce avea să vină, iar piatra era Hristos».
Prin urmare, nu Petru este piatra pe care s-a zidit Biserica, după cum greşit tâlcuiesc unii cuvintele Evangheliei de la Matei cap. 16:18, ci credinţa în Hristos mărturisită de Petru, credinţa că Hristos e Fiul lui Dumnezeu cel viu (Mt. 16:16), că El e «piatra din capul unghiului»- (Ef. 2:20), că El este Mântuitorul, pentru că «în nimeni altul nu este mântuire, căci nu este alt nume sub cer, dat oamenilor, prin care trebuie să ne mântuim» (FA. 4:11-12)”.

(extras din: Preot Ilarion V. Felea, Pildele Mantuitorului,Fundatia Justin Parvu, 2014)