vineri, 1 decembrie 2017

DIN NOU DESPRE POST

Duminica trecuta, o prietena a mea care ma invitase sa mancam impreuna, mi-a spus cu... ingaduinta, ca ea nu crede ca prin post scapi de pacate. 
Nici NU! Asa este.
Evanghelia de azi - revenire asupra ideii contradictiei aparente intre cele ale lumii si cele ale lui Dumnezeu, imi da ocazia sa reflectez asupra problemei schimbarii noastre in numele Domnului!

Zice Domnul : Nu este nimeni care să-şi fi lăsat casă sau fraţi sau surori sau mamă sau tată sau copii sau ţarine pentru Mine şi pentru Evanghelie şi să nu primească însutit 

Daca este sa spun cate lucruri minunate a avut viata mea... nu mi-ar ajunge paginile virtuale!
Am avut parte de frumusete, de dragoste, de copii inteligenti, buni si sanatosi, de un camin fericit... Toate sunt daruri nepretuite! 
Eu intreb adesea :
Doamne, ce iti dau eu pentru atata fericire cata a cunoscut sufletul meu? Adesea si de rugaciune ma auto-scutesc, rapusa de oboseala multelor nimicuri ale vietii!
Venim catre tine, Doamne, ori de cate ori ne este greu, cerem grija si indurarea, ajutorul si milostivirea Ta. Si nu suntem in stare sa facem nici o ascultare? Nu suntem capabili sa abandonam pentru cateva zile nici macar ceva din obiceiurile noastre nevrednice?
Traditia spune ca inaintea marilor praznice postim. 
Bun, dar de ce postim? In catolicism... a si disparut acest fel de pregatire ... si pare sa ne incerce si pe noi vrajmasul!

Mai intai 
Postul Adevarat nu exista in afara rugaciunii! 
Acela nu e post ci cura! 

Postul nu are ca scop final slabirea, nici pedepsirea noastra! Diminuare hranei materiale dedicate trupului este compensata de cresterea celei spirituale, prin sporirea rugaciunii! 
Straduindu-ne sa facem mancaruri bune si gustoase de post nu este cea mai "ortodoxa" cale de a posti  ci doar o continuare a satisfacerii placerilor trupului pe care, prin post, ar trebui sa le diminuam!

Si totusi care este semnificatia postului?

Postul isi are originile  din inceputurile biblice. Adam si Eva nu mancau carne! Omul a inceput sa se hraneasca cu carne abia dupa POTOP! 
 

Postul este si o maniera de a exersa ascultarea! Caci Protoparintii nostri, prin neascultare si uitand de Dumnezeu, a transformat viata intr-un mijloc de satisfacere a placerilor trupului, incetand sa-L mai caute, ba chiar ascunzandu-se de El! 

Prin post incercam, mai intai, o cat de mica desprindere de ceea ce inseamna placerea, a gustului  de ex., pentru a explora si detasarea de alte dependente inerente trairii in lume! Adormim poftele noastre, cele ce tin de binele propriu, privind in jur si incercand sa ne gandim si la binele celorlalti!

Postul nu este o constrangere ci un mijloc de a ne bucura de Domnul!

Caci oricine renunta la ceva din cele ale lumii pentru Dumnezeu si in numele Lui, fie si pentru scurta vreme, este rasplatit!
La El toate sunt cu putinta!

Zis-a Domnul către ucenicii Săi: „Cei ce au bogăţii, cât de greu vor intra ei în împărăţia lui Dumnezeu!“ Iar ucenicii erau uimiţi de cuvintele Lui. Dar Iisus, răspunzând iarăşi, le-a zis: „Fiilor, cât de greu le este celor ce se încred în bogăţii să intre în împărăţia lui Dumnezeu! Mai lesne îi este cămilei să treacă prin urechile acului decât bogatului să intre în împărăţia lui Dumnezeu!“ Iar ei, mai mult uimindu-se, ziceau unii către alţii: „Şi cine poate să se mântuiască?...“. Iisus, privind la ei cu luare-aminte, le-a zis: „La oameni lucrul acesta e cu neputinţă, dar nu la Dumnezeu. Că la Dumnezeu toate sunt cu putinţă“. Şi a început Petru a-I zice: „Iată, noi pe toate le-am lăsat şi Ţi-am urmat Ţie“. Iisus a răspuns: „Adevăr vă grăiesc: Nu este nimeni care să-şi fi lăsat casă sau fraţi sau surori sau mamă sau tată sau copii sau ţarine pentru Mine şi pentru Evanghelie şi să nu primească însutit – acum, în vremea aceasta de prigoniri – case şi fraţi şi surori şi mame şi copii şi ţarine; iar în veacul ce va să vină, viaţă veşnică. Şi mulţi din cei dintâi vor fi la urmă, şi cei din urmă, întâi“. Şi erau pe drum, suindu-se la Ierusalim, şi Iisus mergea înaintea lor. Şi ei erau uimiţi: şi cei ce mergeau în urma Lui se temeau. Şi iarăşi luându-i cu El pe cei doisprezece, a început să le spună cele ce aveau să I se întâmple
Marcu 10: 23-32

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu