vineri, 15 decembrie 2017

DARUL IUBIRII

Toti vorbim de iubire, toti ravnim la ea, toti, absolut toti vrem sa credem ca iubim si suntem iubiti!

Am scris corect: credem - pentru ca iubirea este un dar pe care nu toti il primesc .Sa iubesti nu este nici merit, nici noroc ci un dar!

Iubirea este un sentiment care pune adesea mintea, trupul si sufletul in contradictie. 

Caci exista tot felul "iubiri".
Majoritatea tin de atractia fizica, ceea ce nu e tocmai iubire ci erotism. Si, cum erotismul tine de aspectul fizic si cum in mod firesc imbatranim... daca ne limitam la asta...cu noi imbatraneste si acest tip de ... iubire!

Unele iubiri sunt trumatizante, altele plictisitoare, formale sau obsesive, unele "sportive", altele mistuitoare, pacatoase,
Exista iubiri blestemate si iubiri binecuvantate...

Obisnuim sa le numim pe toate cu acelas cuvant - desi e un pic fals.

Murmurul lumii, mandria, furia, teama, neincrederea, minciunile, tradarea, gelozia si multi alti factori perturbatori, transforma iubirea visata sau sperata intr-o sursa de nefericire greu de stapanit.

Toti visam insa sa traim iubirea cea mare.
O dorim si o cautam din prima clipa de viata, atunci cand, cu intiia gura de aer, primim dreptul de a trai si, cu el, dreptul la a iubi si a fi iubiti!

Unii cred ca au gasit-o, putini insa o gasesc!

Dumnezeu ne-a dat iubirea Sa in schimbul iubirii noastre. Ne-a spus si cum si cat trebuie sa iubim ca sa meritam sa fim iubiti. Ne-a spus ca:

- Sa-L iubim sincer si desavarsit
- Sa ne iubim  pe noi, si 

- asa cum ne iubim pe noi, asa sa-i iubim pe si pe ceilalti!

Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau cu toata inima ta, cu tot cugetul tau si cu toata puterea ta si pe aproapele tau, ca pe tine insuti. (Marcu 12:30-31).

Asadar, de felul in care iubim depinde TOT: sanatatea, libertatea, fericirea, viata, mantuirea insasi.
Greu, nu-i asa? Dar nu si imposibil!

-Sa-L iubesti pe Dumnezeu desavarsit este un sentiment ce vine din convingerea ca nimeni si nimic nu este deasupra Lui!

-  Sa te iubesti pe tine inseamna sa-L iubesti pe Dumnezeu care e in tine! Inseamna sa ai grija de tine si de sufletul tau, sa traiesti frumos, sa nu iti ruinezi sanatatea, sa nu iti faci rau, sa nu te intinezi, sa nu faci compromisuri, sa nu iti pierzi speranta si sa ai rabdare!

- Sa poti sa iubesti pe cineva ca pe tine insuti este pana la urma darul lui Dumnezeu pe care il primim... daca meritam.
Pentru ca sa fii iubit nu are nici un haz daca tu nu iubesti! Iar invers este acelas lucru!
Ca sa primesti darul asta e necesara curatirea de toate mizeriile lumii.
Lasandu-ne in voia iubirilor intamplatoare, a minciunilor, a tradarilor, ne afundam in marasm maculand locul in care se poate aseza iubirea cea mare, refuzandu-ne astfel sansa de a o trai.

Fara curatenia inimii, a mintii si a trupului nici o traire nu poate supravietui caci trecutul vine dupa noi si cand ne e lumea mai draga ne ajunge! 
Ar fi ca si cum ai manca cu mainile murdare, ca si cum ai umbla nespalat, ca si cum ai inota intr-o mare de noroi!

Cineva mi-a scris un comentariu odata care suna cam asa: 

"Iubirea este ca si cele cinci paini si cei doi pesti din pericopa evanghelica a inmultirii painilor. Se inmulteste atunci cand o imparti!

Traiesti o dragoste adevarata atunci cand iubesti pe cineva asa cum iti iubesti propriul corp, propriul suflet, propria-ti viata, cand nu vrei sa schimbi nimic la persoana iubita dar, pentru a o face fericita, vrei sa te schimbi tu!
E puterea de a gandi cu gandul celuilalt, de a simti ce simte el, de a te durea cand il doare, de a te bucura cand se bucura. Sa vrei sa vezi ce vad ochii lui, sa vrei sa asculti ce asculta urechile lui, sa-ti fie foame cand e flamand, sa-ti fie sete cand e insetat, sa nu pui intrebari dar sa cunosti raspunsuri... Nu incape aici nici chiar propria ta bucurie daca ea nu este si bucuria lui!
E increderea ca orice decizie ar lua e spre binele amandorura. Si atunci drumul lui e drumul tau!
Atunci nu-ti mai este teama nici de boala, nici de batranete!
Sa ajungi sa iubesti astfel este mantuitor! 
Acesta e darul iubirii!

Iubirea ca dar nu este nici frivola, nici patimasa si nicidecum
irationala,  caci ea devine mare si adevarata pe masura ce iti intaresti convingerea ca celalalt merita sa fie iubit astfel!


Ca sa intalnesti persoana care merita sa fie iubita, careia ii daruiesti iubirea ta pura, fiind  gata de orice sacrificiu, nu intra in discutie nici un fel de compromis!
Si oricat ar parea unora de cuidat sau nebunesc,  trebuie sa Ii ceri, sa te rogi lui Dumnezeu ca sa primesti iubirea Sa, Iubire care genereaza iubire pentru tine si pentru ceilalti! 

Iubirea e lucru mare si nu se rezuma nici la vulgara acuplare nici la confortul zilnic. Iubirea nu ne poate ajunge decat in curatenie si sinceritate, in devotament si smerenie!
Iubirea se intoarce mereu: cand iubesti si esti iubit!
Si in fata iubirii nimeni si nimic nu rezista! Ea este mereu invingatoare! E cheia Imparatiei lui Dumnezeu!


1. De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător.
2. Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt.
3. Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte.
4. Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte.
5. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul.
6. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr.
7. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă.
8. Dragostea nu cade niciodată.


Ca sa poti trai si pastra o asemenea dragoste ajunge doar sa fii capabil sa iubesti asa cum vrei sa fii iubit!
Restul... vine de la sine!


Cita


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu