Bogatul nemilostiv şi săracul Lazăr

EVANGHELIA DE DUMINICA 

Zis-a Domnul: Era un om bogat care se îmbrăca în porfiră şi în vison, veselindu-se în toate zilele în chip strălucit. Iar un sărac, anume Lazăr, zăcea înaintea porţii lui, plin de bube, poftind să se sature din cele ce cădeau de la masa bogatului; dar şi câinii venind, lingeau bubele lui. Şi a murit săracul şi a fost dus de către îngeri în sânul lui Avraam. A murit şi bogatul şi a fost înmormântat. Şi, în iad, ridicându-şi ochii, fiind în chinuri, el a văzut de departe pe Avraam şi pe Lazăr în sânul lui.

Şi el, strigând, a zis: Părinte Avraame, fie-ţi milă de mine şi trimite pe Lazăr să-şi ude vârful degetului în apă şi să-mi răcorească limba, căci mă chinuiesc în această văpaie! Dar Avraam a zis: Fiule, adu-ţi aminte că tu ai primit cele bune ale tale în viaţa ta, iar Lazăr, asemenea, pe cele rele; şi acum aici el se mângâie, iar tu te chinuieşti. Şi, peste toate acestea, între noi şi voi s-a întărit prăpastie mare, ca aceia care voiesc să treacă de aici la voi să nu poată, nici cei de acolo să treacă la noi.

Iar el a zis: Rogu-te, dar, părinte, să-l trimiţi în casa tatălui meu, căci am cinci fraţi, să le spună lor acestea, ca să nu vină şi ei în acest loc de chin. 
Şi i-a zis Avraam: Au pe Moise şi pe proroci; să asculte de ei. Iar el a zis: Nu, părinte Avraame, ci, dacă cineva dintre morţi se va duce la ei, se vor pocăi. Şi i-a zis Avraam: Dacă nu ascultă de Moise şi de proroci, nu vor crede nici dacă ar învia cineva din morţi.

Parabola aceasta, a bogatul nemilostiv şi a săracului Lazăr, ne poarta deopotriva pe pamant si in viata de apoi!
Inceputul capitolului 16 din Evanghelia lui Luca il prezinta pe iconomul necredincios, care este apreciat pentru felul intelept in care a stiut sa-si foloseasca, macar in ultimul ceas, bogatia acumulata ilicit. (Lc. 16, 1‑9), mesajul Mantuitorului fiind acela ca noi, ca iconomi, ca administratori, ai unor bunuri lumesti, care dealtfel nu ne apartin de vreme ce nu le putem lua cu noi si dincolo, trebuie sa fim in stare sa le folosim cu intelepciune si spre folos. 

Această a doua parabolă, a capitolului 16, îl prezinta pe omul bogat în slava sa pământească, urmata de uraciunea aruncarii sale în iad, ca o consecinta a lipsei sale de intelepciune.
Bogatul nemilostiv este personaj negativ nu pentru ca este bogat ci pentru ca isi foloseste bogatia exclusiv pentru sine, dupa cum Lazar nu este merituos pentru ca este sarac si bolnav, ci pentru starea sa duhovniceasca, pentru care este rasplatit, ajungand in "sanul lui Avraam", adica in Imparatia lui Dumnezeu !
„Calea cea strâmtă şi îngustă (Mt. 7, 14) nu te primeşte dacă nu lepezi povara bogăţiei”
„Din pricina bogăţiei, rudele nu mai ţin seamă de rude, fraţii se uită cu ochi ucigaşi la fraţi. Din pricina bogăţiei, pus­tiurile sunt pline de ucigaşi, marea de piraţi şi oraşele de calomniatori. Cine‑i tatăl minciunii? Cine‑i făcătorul actelor false? Cine‑i părintele jurământului fals? Nu‑i, oare, bogăţia? Nu‑i râvna după bogăţie?”, întreabă Sfântul Vasile

Si din vremea Sfantului si pana azi nimic nu pare sa se fi schimbat!

Saracul parabolei se numeste Lazar. Unii comentatori fac legatura intre acest nume si radacina cuvantului Eleazar - care inseamna „Dumnezeu m‑a ajutat” sau „Dumnezeu este ajutorul meu” - altii leaga numele de Lazar din Betania... 

Asa necajit cum fusese pe pamant, el este rasplatit dincolo! Dumnezeu il ajuta, dar nu pentru a fost sarac, saracia nefiind o virtute,  ci pentru ca si-a purtat crucea suferintei si a saraciei sale fara sa carteasca si cu deplina incredere in ajutorul lui Dumnezeu!

Desi parabola nu are ca scop invatatura eshatologica, totusi ni se prezinta starea de dupa moarte a celor doi, fiecare ajuns in alta parte. 

Interesant este ca, aflat in tinutul iadului bogatul poate vedea binele pe care nu-l mai poate avea, fericirea pe care a pierdut-o pe veci! Dupa unii teologi chinurile iadului se identifica cu suferinta simtita in fata constientizarii pierderii definitive a fericirii adevarate!

Lazar cunoaste fericirea vesnica! Bogatul asuda vazand ce-a pierdut, constient de ceea ce ar fi trebuit sa faca pentru a fi si el fericit!

Desi se pot vedea, intelegem ca intre cele doua trairi  este o prapastie de netrecut! Podul spre vesnica fericire, ca si cel spre vesnica suferinta, se construieste din timpul vietii. Dincolo... nu se mai poate face nimic!

Bogatul se gandeste ca, daca el oricum nu mai are vreo sansa, macar sa-si avertizeze fratii, cerand Domnului sa-l invieze pe Lazar si sa-l trimita la acestia! 

Dar numai cine e surd si orb duhovniceste nu stie ce are de facut pentru mantuirea sa! Caci totul este scris!

Asadar raspunsul lui Dumnezeu dezamagitor pentru bogat:

Cei care nu ascultă de Moise şi de prooroci, (adica daca nu asculta si nu cred in cele spuse de Dumnezeu prin gura unor alesi) nu vor crede nici dacă ar învia cineva din morţi.

Qvod erat demonstrandum! 
Apostolul Luca era deja un martor al Invierii Mantuitorului, fapt ignorat de catre majoritatea contemporanilor Lui! 

Da-ne, Doamne, mintea cea de pe urma! Sa nu plecam in neoranduiala ci sa facem inainte de toate voia lui Dumnezeu!
Amin