MEDITATIE LA EVANGHELIA ZILEI DE AZI
Diavolul nu e o gluma si nici o vorba in vant! El este si are multa treaba cu noi, straduindu-se de veacuri sa Il scoata din viata noastra pe Dumnezeu.
E prezent deopotriva in viata pacatosilor ca si in cea a celor credinciosi.
"Diavolul nu se multumeste cu faptul ca ataca omul, ci foloseste cele mai potrivite modalitati ca sa-l invinga. Foloseste multe siretenii. Sub aspectul razboinic este cel mai priceput strateg al veacurilor. "
Diavolul nu e o gluma si nici o vorba in vant! El este si are multa treaba cu noi, straduindu-se de veacuri sa Il scoata din viata noastra pe Dumnezeu.
E prezent deopotriva in viata pacatosilor ca si in cea a celor credinciosi.
"Diavolul nu se multumeste cu faptul ca ataca omul, ci foloseste cele mai potrivite modalitati ca sa-l invinga. Foloseste multe siretenii. Sub aspectul razboinic este cel mai priceput strateg al veacurilor. "
El lucreaza abil prin supusii sai!
ex: Un monah era manios. Si cand au sosit vizitatori, atunci
s-a aratat ca bland acestora. Astfel, un demon, adica demonul slavei desarte, prigonea demonul maniei.
De multe ori, demonul avaritiei mimeaza umilinta in timp ce demonul slavei desarte indeamna omul la milostenie.
De multe ori, demonul avaritiei mimeaza umilinta in timp ce demonul slavei desarte indeamna omul la milostenie.
Acelasi
fapt il face si demonul iubirii de placeri. Adica exista situatia cand
demonul avaritiei sa recomande sa nu fie milostiv omul, pentru ca va
cadea in vanitate si astfel mimeaza smerenia. Precum, de asemenea,
demonul vanitatii si al senzualitatii ne indeamna sa dam milostenie,
pentru ca astfel poate sa lucreze mai bine. Adevarata milostenie se face
cand omul se purifica de demonul avaritiei, al vanitatii si al
senzualitatii."
De multe ori demonii ne impiedica sa infaptuim cele mai usoare si folositoare fapte si ne indeamna sa lucram pe cele mai obositoare. Fac acest lucru deoarece cunosc ca ori de cate ori suntem obositi, atunci suntem descurajati sa continuam calea noastra duhovniceasca.
De multe ori demonii ne impiedica sa infaptuim cele mai usoare si folositoare fapte si ne indeamna sa lucram pe cele mai obositoare. Fac acest lucru deoarece cunosc ca ori de cate ori suntem obositi, atunci suntem descurajati sa continuam calea noastra duhovniceasca.
Sfantul
Nil Ascetul scrie ca, in timp, demonii se "impart pe ei insisi". Cand
unii dintre ei supara omul, ceilalti, in chip de inger, alearga in
ajutorul lui, daca cere. Si aceasta in scopul sa insele omul ca,
intr-adevar au fost ingeri.
Alteori
demonii arunca ganduri impotriva noastra si, in acelasi timp, ne atata
sa ne rugam, chipurile impotriva lor sau sa nu fim de acord cu ei. Si
atunci se retrag. Dar acest lucru il fac ca sa creeze in noi impresia ca
am inceput sa-i invingem si ca acum se tem de noi.
Sfantul Nichita Stethatos spune ca : "demonii agita simtirea sufletului si rapesc somnul din pleoape". Adica iau somnul din pleoapele noastre ca sa creeze tulburare. Deoarece cunoastem ca in starea nesomnului omul se infurie cand nu cunoaste sa foloseasca aceasta stare pentru rugaciune. De multe ori "si prin anumite spasme iau somnul din pleoapele lor, sa faca viata acestora mai chinuitoare si plina de durere prin nascocirile de acest fel".
Insa alteori diavolul creeaza somn, asta tocmai cand omul se roaga. Deoarece cunoaste ce rau ii face rugaciunea, creeaza somnolenta."
"Cine insa se lupta sa se curete de patimi si exerseaza ... rugaciunea mentala, nu va cunoaste numai vicleana putere a diavolului, ci va proba si dragostea lui Dumnezeu. Exact in clipa in care il ataca diavolul, cunoaste foarte bine cat il iubeste Dumnezeu, innebuneste de dragostea Lui. Si intelege bine ca, orice ar face diavolul, in realitate el este colaborator la mantuirea noastra. ... De aceea scrie Sfantul Grigorie Palama: "Caci colaborator este diavolul totdeauna la vointa lui Dumnezeu, dar el nevoind acest lucru, si neprivind catre acest lucru".
Sfantul Nichita Stethatos spune ca : "demonii agita simtirea sufletului si rapesc somnul din pleoape". Adica iau somnul din pleoapele noastre ca sa creeze tulburare. Deoarece cunoastem ca in starea nesomnului omul se infurie cand nu cunoaste sa foloseasca aceasta stare pentru rugaciune. De multe ori "si prin anumite spasme iau somnul din pleoapele lor, sa faca viata acestora mai chinuitoare si plina de durere prin nascocirile de acest fel".
Insa alteori diavolul creeaza somn, asta tocmai cand omul se roaga. Deoarece cunoaste ce rau ii face rugaciunea, creeaza somnolenta."
"Cine insa se lupta sa se curete de patimi si exerseaza ... rugaciunea mentala, nu va cunoaste numai vicleana putere a diavolului, ci va proba si dragostea lui Dumnezeu. Exact in clipa in care il ataca diavolul, cunoaste foarte bine cat il iubeste Dumnezeu, innebuneste de dragostea Lui. Si intelege bine ca, orice ar face diavolul, in realitate el este colaborator la mantuirea noastra. ... De aceea scrie Sfantul Grigorie Palama: "Caci colaborator este diavolul totdeauna la vointa lui Dumnezeu, dar el nevoind acest lucru, si neprivind catre acest lucru".
Un
sfant inspirat de Dumnezeu spunea: diavolul "conlucreaza raul cu binele printr-o
intentie nu buna". Fara sa o vrea si fara sa o inteleaga bine, el devine
colaborator in planul lui Dumnezeu, care este sfintirea si mantuirea
noastra. Numai trebuie sa cunoastem cum sa il atacam, care sunt
mijloacele spirituale pe care le ofera Biserica prin care distrugem
toate capcanele diavolului."
Monahia Siluana Vlad: "Diavolul
ne propune adesea proiecte minunate să ne schimbăm viaţa: "de mâine mă
las de fumat", "de luni mă apuc de învăţat", "de mâine nu mai beau"...
Asta-i de la dracul.
Noi să zicem: acum. Şi mulţi din cei care luptă cu alcoolul spun: acum paharul acesta nu-l beau.
Şi
cum acum e mereu, el are şansa să nu mai bea niciodată. Dar dacă zice:
îl mai beau şi pe acesta şi gata, atunci şi următorul este: tot acesta
şi gata.
Aceasta este taina. Dacă vrei să te apuci de învăţat nu zice: mâine dimineaţă mă apuc de învăţat ci acum
mă scol şi învăţ două rânduri. Şi s-ar putea ca în noaptea aceea să
înveţi foarte bine. Asta-i taina lui Dumnezeu: întâlnirea vie, o iubire
vie acum."
„În vremea aceea, când S-a coborât Iisus din munte, L-a întâmpinat popor mult. Și iată, un bărbat din mulțime a strigat, zicând: Învățătorule, rogu-mă Ție, caută spre fiul meu, că este singurul meu copil; și iată, un duh îl apucă și îndată strigă și-l zguduie cu spume și cu greu pleacă de la el, după ce l-a zdrobit. Și m-am rugat de ucenicii Tăi ca să-l alunge, și n-au putut. Iar Iisus, răspunzând, a zis: O, neam necredincios și îndărătnic! Până când voi fi cu voi și vă voi suferi? Adu aici pe fiul tău. Și apropiindu-se el, demonul l-a aruncat la pământ și l-a zguduit. Iar Iisus a certat pe duhul cel necurat și a vindecat pe copil și l-a dat tatălui său. Iar toți au rămas uimiți de măreția lui Dumnezeu.”
LUCA 9, 37-43
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu