ICONOMUL NEDREPT

După cum am putut remarca in repetate randuri, cuvintele Evangheliei nu pot fi judecate ad-literam, caci ele au un înţeles tainic, parabolic, pe care Domnul ni-l descoperă în Sfânta Biserică prin slujitorii Săi. Au existat si exista oameni a caror intreaga viata a fost dedicata talcuirii Evangheliilor si carora adevarul Cuvantului li s-a dezvaluit lor prin Duhul Sfant!

In Evanghelia de azi...

Este vorba despre o pilda data de Mantuitorul Hristos in care se vorbeste despre un stapan care afla ca iconomul sau ii risipeste avutia. Speriat de cum va fi socotit de lume dupa ce va ramane fara slujba, iconomul incearca sa si-i faca prieteni tocmai pe cei pe care ii inselase... Gestul iconomului este apreciat de stapan,  socotit a fi un gest intelept. Morala finala contrariaza si mai mult 

 Faceți-vă vouă prieteni, dăruind din bogăția nedreaptă, pentru ca, atunci când ea vă va lipsi, să vă primească aceștia în corturile cele veșnice.”

Tâlcuirea Părintelui:

Parabola aceasta ne vorbeşte despre modul evanghelic de a folosi bogăţia.

Bunurile pământeşti pe care le avem nu sunt ale noastre. Acesta este lucrul de care trebuie intai de toate sa tinem cont!
Ele aparţin Stăpânului ceresc iar noi suntem numai administratori!

Mântuitorul ne cere să avem inţelepciune duhovnicească să le folosim pentru a capata şi noi loc în corturile cele veşnice. Adică să le folosim dând si săracilor, făcându-ne din săraci prietenii noştri pentru Împărăţia lui Dumnezeu.

În Evanghelia aceasta se vorbeste si despre  acel „mamona al nedreptăţii” (tradus aici cu „bogăţia nedreaptă”).
„Mamona” e un cuvânt aramaic care înseamnă „câştig sau profit”, nu neaparat nedrept, dar pentru că aici este numit „mamona al nedreptăţii”, inseamna ca e vorba de un câştig nedrept, un câştig care nu ne aparţine pe drept. 
De aceea, Mântuitorul spune „Faceţi-vă prieteni cu mamona al nedreptăţii”, adică câştigul acesta care nu ne aparţine de fapt, si căruia noi ii suntem numai administratori,  putem să-l folosim făcându-ne prieteni cu el, prieteni pentru Împărăţia lui Dumnezeu, si ei vor pleda pentru noi în faţa Judecătorului.

Sigur, Mântuitorul nu se referă la un câştig nedrept, în sensul că noi am fi autorizaţi de Evanghelie să câştigăm pe nedrept. Toată Evanghelia se opune unei astfel de interpretări. 
Calea câştigului e aceea a „sudorii frunţii” precum i s-a spus lui Adam. 
Este binecuvântat câştigul dobândit prin muncă cinstită şi prin efort şi este împotriva noastră şi blestemat câştigul nedrept, prin care asuprim prin cineva. 

Iubirea de aproapele ne opreşte să avem un astfel de câştig.

Luca 16, 1-9

Zis-a Domnul pilda aceasta: Era un om bogat care avea un iconom, iar acesta a fost pârât lui că-i risipește avuțiile. Și, chemându-l, i-a zis: Ce este aceasta ce aud despre tine? Dă-mi socoteală de iconomatul tău, căci nu mai poți să fii iconom. Iar iconomul a zis în sine: Ce voi face, că stăpânul meu ia iconomatul de la mine? Să sap, nu pot; să cerșesc, mi-e rușine. Știu ce voi face ca să mă primească în casele lor când voi fi scos din iconomat. Și chemând la sine, unul câte unul, pe datornicii stăpânului său, a zis celui dintâi: Cât ești dator stăpânului meu? Iar el a zis: O sută de măsuri de untdelemn. Iconomul i-a zis: Ia-ți zapisul și, șezând, scrie degrabă cincizeci. După aceea a zis altuia: Dar tu, cât ești dator? El i-a spus: O sută de măsuri de grâu. Zis-a iconomul: Ia-ți zapisul și scrie optzeci. 

Și a lăudat stăpânul pe iconomul cel nedrept, căci a lucrat înțelepțește. Căci fiii veacului acestuia sunt mai înțelepți în neamul lor decât fiii luminii. Și Eu vă zic vouă: Faceți-vă vouă prieteni, dăruind din bogăția nedreaptă, pentru ca, atunci când ea vă va lipsi, să vă primească aceștia în corturile cele veșnice.”