vineri, 19 iunie 2020

POSTUL CRESTIN

Parerea mea despre post nu este deloc o conversatie teoretica ci absolut o traire personala.

Am mai spus asta: Postul nu e cura, postul este abstinenta necesara pentru a te putea construi in interior, caci punctul de plecare in postire este motivatia duhovniceasca.


Postul este o conduita duhovniceasca inainte de orice. Prin post ne obisnuim cu o anume disciplina.

In educatia copiilor, psihologii pediatri sustin ca orice sistem educational are nevoie de... reguli.
Da. Orice fiinta are nevoie de reguli pentru a nu trai in devalmasie, pentru a nu se pierde, pentru a nu irosi timpul. Acesta a fost si motivul pentru care Domnul i-a dat lui Moise Tablele Legii!

Viata intreaga se desfasoara dupa reguli, totul depinzand de cicluri, perioade, conditii locale schimbatoare...


Postul este o schimbare nu numai in meniul zilnic cat mai ales a felului in care, flamanzind un pic, reusim sa gandim, sa simtim!

Mancand mai putin, corpul este nevoit sa-si regandeasca sistemele - prin schimbarea alimentatiei resetam cu alte cuvinte procesele biologice care sunt fortate sa se schimbe si ele, adaptandu-se noilor informatii primite!
Si totul se reaseaza in alt fel - gandim altfel, vedem ce nu vedeam anterior, observam ceea ce ignoram pana mai ieri... etc!

Un NU hotarat impotriva "gastronomizarii" postului. Cu cat preocuparea noastra pentru a pregati mancaruri de post gustoase si apetisante este mai mare... cu atat mai mare este departarea de cele rostuite de postul ortodox. Caci postul e jertfa si nu imbuibare!
Eu am practicat postul in toate formele lui - normal, intermitent(foarte la moda in zilele nostre!),  negru - chiar si in timpul chimio-terapiei!). Am scris, nu o data, aici, pe blog, despre aceasta experienta a mea. 

Dincolo de beneficiile medicale si duhovnicesti, postind in vreme de suferinta, este poate cea mai speciala jertfire intre celelalte experiente duhovnicesti!
Ca tot suntem in Postul Sf Petru si Pavel, iata si o intamplare pilduitoare legata de acest subiect:


In Manastirea Esfigmenu, din Sfantul Munte Athos, in vremea egumenului Sofronie, vietuia un monah tanar, dar bogat in virtuti. In afara de multa sa evlavie, el se distingea si prin smerenie si multa nevointa.
Dar fiindca firea lui era bolnavicioasa si fusese obisnuit cu un trai bun, caci provenea dintr-o familie nobila, atunci cand a inceput nevointa, s-a imbolnavit de tuberculoza. Egumenul i-a dat atunci binecuvantare sa bea lapte chiar si in Postul Mare. 
Fratele a primit si a spus:
- Sa fie binecuvantat.
Dar fiindca avea multa credinta in Dumnezeu, si-a spus gandul sau egumenului:
- Daca-mi dati binecuvantare, voi bea ceai, iar Hristos, Care il poate face lapte, poate chiar si sa ma vindece cu ceaiul acesta.

Egumenul a fost foarte miscat si i-a dat binecuvantare sa bea ceai in loc de lapte.

Batranul Dorotei, ingrijitorul de bolnavi, spunea ca ceaiul acela
Hristos l-a facut nu numai lapte, ci chiar medicament tamaduitor, care l-a vindecat pe monah de tuberculoza. 
Dupa aceea si-a implinit indatoririle duhovnicesti si ascultarea cu usurinta si a postit ca toti ceilalti parinti!

Si totusi, revenind la Evanghelia de azi, de ce oare nu posteau apostolii lui Iisus? Discipolii lui Ioan Botezatorul le reproseau acest lucru.

Pentru ca, asa cum le va replica Mantuitorul, ei Il aveau pe Mire alaturi si se bucurau traind inca timpul nuntii! 

Ceea ce avea sa se intample - tradarea, patimile, moartea, ingroparea si invierea Domnului - ii va arunca pe apostoli in furtuni duhovnicesti nebanuite . Sa nu mai vorbim despre martiriul pe care toti aveau sa-l indure! Pentru toate astea apostolii au primit un fel de... "dezlegare" !

„În vremea aceea au venit la Iisus ucenicii lui Ioan, zicând: Pentru ce noi și fariseii postim mult, iar ucenicii Tăi nu postesc? Și Iisus le-a zis: Pot, oare, nuntașii să fie triști câtă vreme mirele este cu ei? Dar vor veni zile când mirele va fi luat de la ei, iar atunci vor posti. Nimeni nu pune un petic de postav nou la o haină veche, căci peticul acesta se va desface de haină și se va face o ruptură și mai rea. Nici nu pun oamenii vin nou în burdufuri vechi; altminteri burdufurile crapă, vinul se varsă și burdufurile se aruncă; ci pun vin nou în burdufuri noi și amândouă se păstrează împreună.”
MATEI 9, 14-17


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu