Dupa ce ieri am parcurs Fericirile, astazi, pericopa evanghelica, care face parte din acelas discurs, vine sa ne demonstreze concret felul in care un crestin trebuie, are datoria, sa se comporte.
Cateva versete mai inaintea celor ce se citesc azi, Mantuitorul se refera la Legea lui Moise.
“Să nu socotiţi că am venit să stric legea sau profeţii; n’am venit să stric, ci să plinesc.” (Matei 5, 17)
Stiind ca Legea lui Moise a adus constiinta pacatului, plinirea acestei Legi, prin Hristos, va face diferenta!
Potrivit cuvintelor Mantuitorului, dacă între mine și un necreștin / sau un botezat nepracticant nu se vede o diferență notabilă în stilul de viață, înseamnă că undeva am făcut un compromis.
Creștinismul, care este credinta iubirii, aduce războiul, un război pe care crestinul il poarta cu plăcerile și cu egoismului sau. Creștinul care trăieste după voia Domnului se rastigneste… pentru ca apoi sa ajunga la Înviere!
De la versetul 2o, Domnul Iisus Hristos indica nivelul la care trebuie sa se situeze cel care crede in Hristos.
De la versetul 2o, Domnul Iisus Hristos indica nivelul la care trebuie sa se situeze cel care crede in Hristos.
Așteptările lui Dumnezeu de la omul credincios este in mod evident mult mai mari.
„Aţi auzit că s’a spus celor de demult: Să nu ucizi; iar cel ce va ucide, vrednic este de judecată. Eu însă vă spun: Oricine se mânie pe fratele său, vrednic va fi de judecată; şi cel ce-i va zice fratelui său: Netrebnicule!, vrednic va fi de judecata sinedriului; iar cel ce-i zice: Nebunule!, vrednic va fi de gheena focului.” (Matei 5, 21-22)
Daca până acum, potrivit Legii lui Moise, era păcat să ucizi, de acum înainte devine păcat nu doar crima ci si mania pe fratele tău. Va fi păcat pana si faptul de a-i vorbi urât fratelui tău…. Iar dacă călcam aceste porunci, vom fi vrednici de focul iadului.
Prin legea lui Moise, oamenii au putut intelege ce era păcatul dar aceasta nu a adus si puterea de a-l învinge.
Odată cu venirea lui Iisus Hristos, Domnul aduce în om dumnezeirea, puterea cea mare a lui Dumnezeu, HARUL.
Omul, care nu mai este singur, acum are puterea să facă cu mult mai mult si in virtutea acestei puteri i se va si cere mai mult.
Dacă până la Hristos, era păcat să ucizi, dar te puteai mânia si puteai chiar răsplăti răul cu rău, în aceeași măsură, de acum înainte… e nevrednică de iubirea lui Dumnezeu chiar și mânia.
Focul iubirii pe care-l aduce Dumnezeu pe pământ nu mai ingaduie ca între frați să existe mânie. De aceea, a ține supărare fata de aproapele tău e un păcat opritor de la Sfânta Împărtășanie, adica de la întâlnirea cu Dumnezeu.
Focul iubirii pe care-l aduce Dumnezeu pe pământ nu mai ingaduie ca între frați să existe mânie. De aceea, a ține supărare fata de aproapele tău e un păcat opritor de la Sfânta Împărtășanie, adica de la întâlnirea cu Dumnezeu.
Focul iubirii dumnezeiești aduce iertarea între oameni ca stare de fapt. Omul botezat, cel împărtășit cu Hristos, omul plin de Har, nu se mai poate mânia, căci altfel Harul pleacă de la el…. și suferinta este mai mare.
Domnul vine asadar și plineste legea pe pământ, punand-o in alte coordonate.
Așa cum S-a pogorât Dumnezeu în nor și a dat tablele legii lui Moise, acum Domnul S-a pogorât direct, în trup omenesc, aducand legea harului.
Predica de pe munte este asemenea întâlnirii poporului din pustie cu Dumnezeu. E un moment istoric crucial!
Mai departe:
„Deci, dacă-ţi vei aduce darul tău la altar şi acolo îţi vei aminti că fratele tău are ceva împotrivă-ţi, lasă-ţi darul acolo, înaintea altarului, mergi mai întâi şi te împacă cu fratele tău şi numai după aceea întoarce-te şi adu-ţi darul.” (Matei 5, 23-24)
Adevăratele jertfe aduse înaintea Domnului sunt de acum iertarea aproapelui și iubirea lui.
„Deci, dacă-ţi vei aduce darul tău la altar şi acolo îţi vei aminti că fratele tău are ceva împotrivă-ţi, lasă-ţi darul acolo, înaintea altarului, mergi mai întâi şi te împacă cu fratele tău şi numai după aceea întoarce-te şi adu-ţi darul.” (Matei 5, 23-24)
Adevăratele jertfe aduse înaintea Domnului sunt de acum iertarea aproapelui și iubirea lui.
De acum înainte nu arderile de miei, viței, berbeci, sau alte prinoase, care se aduceau la templu, potrivit Legii lui Moise, vor fi considerate jertfa, ci duhul umilit, inima înfrântă și smerită, care iubește pe aproapele!
Cine nu este in stare sa isi iubeasca fratele dar spune că Il iubește
Cine nu este in stare sa isi iubeasca fratele dar spune că Il iubește
pe Dumnezeu, acela este in afara voii Domnului.
Numai cine arată iubire față de semenii sai, numai acela Il poate iubi pe Dumnezeu!
Un crestin trebuie sa se intrebe permanent cat de adevarata ii este dragostea sa fata de Domnul. Raspunsul la aceasta intrebare sta tocmai in felul in care este el capabil sa-si iubeasca aproapele , chiar daca acesta greșește, e sărac, e murdar ori are alt statut social…
„Împacă-te cu pârâşul tău degrabă, cât încă mai eşti cu el pe cale, ca nu cumva pârâşul să te dea pe mâna judecătorului, iar judecătorul pe aceea a slujbaşului şi să fii aruncat în temniţă; adevăr îţi spun: nu vei ieşi de acolo până nu vei fi dat şi cel din urmă ban.” (Matei 5, 25-26)
Legea Domnului ma îndeamnă mai degrabă să pierd cele ce tin de latura materiala dar sa fiu împăcat cu fratele meu.
„Zis-a Domnul către ucenicii Săi: Dacă nu va prisosi dreptatea voastră mai mult decât a cărturarilor și a fariseilor, nu veți intra în Împărăția cerurilor. Ați auzit că s-a zis celor de demult: «Să nu ucizi!»; iar cine va ucide vrednic va fi de osândă. Eu însă vă spun vouă: Oricine se mânie pe fratele său vrednic va fi de osândă; și cine va zice fratelui său: Netrebnicule! vrednic va fi de judecata soborului; iar cine va zice: Nebunule! vrednic va fi de gheena focului. Deci, dacă îți vei aduce darul tău la altar și acolo îți vei aduce aminte că fratele tău are ceva împotriva ta, lasă darul tău acolo, înaintea altarului, și mergi întâi și împacă-te cu fratele tău și apoi, venind, adu darul tău. Împacă-te cu pârâșul tău degrabă, cât ești cu el pe cale, ca nu cumva pârâșul să te dea judecătorului, iar judecătorul slujitorului și să fii aruncat în temniță. Adevărat grăiesc ție: Nu vei ieși de acolo până ce nu vei fi dat cel de pe urmă ban.”MATEI 5, 20-26
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu