sâmbătă, 27 iunie 2020

TRAINICIA ASCULTARII

Pericopa zilei de azi ne readuce la cap 7 din Evanghelia dupa Matei, Predica de pe Munte, mai precis la finalul acestui capitol, care are o concluzie esentiala.

Dar sa ne amintim versetele anterioare:

„Aşa că orice pom bun face roade bune, iar pomul rău face roade rele. Nu poate pom bun să facă roade rele, nici pom rău să facă roade bune.” (Matei 7, 17-18)

Cuvintele insala de multe ori! Oamenii incearca sa ne spuna ce vrem sa auzim nu ceea ce chiar sunt sau cred ei! Intenționat sau nu… Fapta nu minte…. Faptele sunt adevărata fața a omului!

Sa nu ne lasam convinsi doar de cuvinte ci sa judecam dupa fapte  pe cei care ne invata si ne conduc! 

Nu doar cele vizibile, vandute ca reclama… nu doar la faptele facute in public sa privim ci la cele de zi cu zi, la comportamentul lor cotidian, si abia așa vom putea trage concluzii!

„De aceea, după roadele lor îi veţi cunoaşte.” (Matei 7, 20)

Nimeni, nici chiar cei care au făcut minuni mari în vremea Lui, la începuturile creștinismului, în alte vremuri, pana azi, dacă nu au ROADELE DUHULUI nu pot intra în împărăția cerurilor.

Dacă o viață întreagă ești milostiv…. și ajuți mii de oameni, dar sufletul tău  nu s-a schimbat,  nu s-a despătimit, nu s-a curățat… e degeaba. 

Acum ajungem la finalul capitolului 7 și finalul predicii de pe munte, tema de azi. Un final extraordinar!

“De aceea, oricine aude aceste cuvinte ale Mele şi la îndeplineşte asemăna-se-va bărbatului înţelept care a clădit casa lui pe stâncă. A căzut ploaia, au venit râurile mari, au suflat vânturile şi au bătut în casa aceea, dar ea n-a căzut, fiindcă era întemeiată pe stâncă. Iar oricine aude aceste cuvinte ale Mele şi nu le îndeplineşte, asemăna-se-va bărbatului nechibzuit care şi-a clădit casa pe nisip.

Şi a căzut ploaia şi au venit râurile mari şi au suflat vânturile şi au izbit casa aceea, şi a căzut. Şi căderea ei a fost mare. Iar când Iisus a sfârşit cuvintele acestea, mulţimile erau uimite de învăţătura Lui. Că îi învăţa pe ei ca unul care are putere, iar nu cum îi învăţau cărturarii lor.”
(Matei 7, 24-29)

„Fără Dumnezeu nu se poate fapta bună a se săvârși; de aceea, Hristos zice „asemăna-se-va bărbatului înţelept”zice Sf. Teofilact al Bulgariei. „Piatra” este Hristos. Iar „casa” este sufletul.„Deci, cela care își „va zidi” sufletul său pe lucrarea poruncilor lui Hristos, pe acesta nici „ploaia” – adică diavolul care-a cazut din cer – nici „râurile” – adică oamenii cei supărători, care de la o ploaie ca aceasta se înmulțesc, nici „vânturile” – adică duhurile răutății – și, în scurt, nici o ispită nu-l poate surpa pe unul ca acesta” zice Sf. Teofilact al Bulgariei.

Toate cuvintele pe care le-a spus Domnul în predica de pe munte, în capitolele 5, 6 sau 7, dacă le-am auzit dar nu le împlinim… nimic nu am făcut. 
La primele ispite vom cădea amarnic. 
Dacă le vom împlini ele vor fi pentru noi  zid de tarie, strajă sufletului și trupului. 
Împlinirea poruncilor lui Dumnezeu este PUTERE pentru om. 
Cine împlinește poruncile Domnului, își zidește sieși CETATE de nezdruncinat împrejurul vieții sale. Și va rezista în orice situație… Căci în cetate, în mijlocul ei, este altarul pe care stă Hristos.

Îl vom afla pe Dumnezeu  în chiar poruncile Lui. Îl vom afla  imediat pe Dumnezeu  împlinindu-I poruncile. 

Si asta este o mare taină….
Caci Dumnezeu este in iubirea pe care a asezat-o în poruncile Lui.

De aceea,  sa nu citim degeaba Sfânta Scriptură, sa nu ascultam degeaba Evanghelia lui Hristos în biserica. Ci sa punem în faptă!. Asa vom simți comoara ascunsă în cuvant. 

Împlinirea poruncilor Domnului este cea mai puternică armă a creștinului.

Domnul era urmat de o mulțime de oamenii simpli, spune Sfântul Ioan Gură de Aur, nu de cărturari și farisei, nu de cei care-l priveau cu suspiciune, ci de oamenii care-i sorbeau cuvintele, care se bucurau să stea lângă El. 

Un lepros s-a apropiat de Domnul și inchinuanu-I-se,  I-a spus direct:
 Doamne, dacă voieşti, poţi să mă curăţeşti.

“Şi coborându-Se El din munte, mulţimi multe au mers după El. Şi iată un lepros, apropiindu-se, I se închina, zicând:
 Doamne, dacă voieşti, poţi să mă curăţeşti. Şi Iisus, întinzând mâna, S-a atins de el, zicând: Voiesc, curăţeşte-te. Şi îndată s-a curăţit lepra lui. Şi i-a zis Iisus: Vezi, nu spune nimănui, ci mergi, arată-te preotului şi adu darul pe care l-a rânduit Moise, spre mărturie lor.” (Matei 8, 1-4)

Lepra fiind o boală contagioasă, cei atinsi de ea trebuiau să stea în afara cetății, departe de oameni, ca să nu ii infecteze și pe alții. Dacă un om lepros s-ar fi apropiat de un alt om, acesta s-ar fi speriat și s-ar fi îndepărtat imediat, de frica bolii care aduce  mutilarea muta a trupului. 

Domnul insa nu s-a temut. 

Evanghelistul Luca spune chiar că acest lepros s-a așezat la picioarele Domnului. 
Domnul nu se teme. Degradarea  morții, prezenta în toate, nu putea să lucreze în Cel fără de păcat. 

Nu se mai pomenise niciodată în Israel ca un lepros să fie vindecat! Lepra e o boală cumplită, în care se tocesc oasele extremităților trupului: oasele mâinilor, picioarelor, nasul, etc… se macină încet… fără durere… Lepra mutilează încet si sigur. Desfigurează omul. Strică frumusețea dăruită lui de Dumnezeu.

Cerându-i să-l vindece, subintelegem ca leprosul recunoaște, înainte de orice, puterea Dumnezeiască a lui Iisus. 

E ca și cum i-ar fi zis: Știu că ai puterea să mă vindeci, căci ești Dumnezeu, deeci daca vrei, vindecă-mă! 
Si Domnul Hristos, răspunde ferm: „Voiesc, curăţeşte-te.”

E același răspuns care ni-l dă și noua pana astăzi. 

"Da,  vreau să te curățești de păcate. Dar tu vrei? 

Vindecare leprosului este interpretată de sfinții părinți și la figurat….vorbind si de o vindecare sufletului. 
Fără voința omului, fără conștientizarea păcatelor, Dumnezeu nu poate vindeca pe nimeni de nimic!

Mai înainte insa de a-i răspunde, Mantuitorul i-a cerut omului să-și întindă mâna. 

In fata tuturor il va vindeca pe om prin atingere, prin puterea dumnezeirii Lui! El aducea vindecare si prin cuvânt dar și  prin fapta!

După ce-l vindecă, Domnul 
îi spune: 

Vezi, nu spune nimănui, ci mergi, arată-te preotului și adu darul pe care l-a rânduit Moise, spre mărturie lor.”

Vezi, nu spune nimănui…”

Domnul nu a facut minuni din slavă deșartă,  ca o demonstratie, în fața oamenilor!

I-a vindecat pe cei bolnavi, suferinzi de ani de zile,pentru a-i scapa de suferinte dar si pentru a le spori credința lor si a celor din jur. 

Domnul Hristos îi sugreaza leprosului să nu meargă să-L laude… deși știa că acesta nu va putea sa tacă, fiind martorul unei asemenea minuni. Știa că acest om vindecat trupește, va striga în gura mare de bucurie…

Apoi îl trimite către preot: „mergi, arată-te preotului şi adu darul pe care l-a rânduit Moise, spre mărturie lor.”

Caci preotul era cel care trebuia să constate vindecare leprosului și re-acceptarea lui în comunitate.  

Domnul arată inca o data că împlinește legea lui Moise, dată chiar de Tatăl prin Vechiul Testament.
Poruncile raman!  Ele nu sunt doar arme și zid, ci ele sunt cele care zidesc castelul, palatul, casă sufletului… Zidesc un suflet frumos… Zidesc biserică și altar în inima noastră… 
Poruncile fac trupul CATEDRALĂ a Dumnezeului Celui Preaînat

Amin

Serile biblice


„Zis-a Domnul: Oricine aude aceste cuvinte ale Mele și le îndeplinește asemăna-se-va bărbatului înțelept care și-a clădit casa pe stâncă. A căzut ploaia, au venit râurile mari, au suflat vânturile și au bătut în casa aceea, dar ea n-a căzut, fiindcă era întemeiată pe stâncă. Iar oricine aude aceste cuvinte ale Mele și nu le îndeplinește asemă­na-se-va bărbatului nechibzuit care și-a clădit casa pe nisip. Și a căzut ploaia și au venit râurile mari și au suflat vânturile și au izbit în casa aceea și a căzut; și căderea ei a fost mare. 
Iar când Iisus a sfârșit cuvintele acestea, mulțimile erau uimite de învățătura Lui. Că îi învăța pe ei ca Unul care are putere, iar nu cum îi învățau cărturarii lor. Deci, coborându-Se El din munte, mulțimi multe au mers după El. Și, iată, un lepros, apropiindu-se, I se închina, zicând: Doamne, dacă voiești, poți să mă curățești! Și Iisus, întinzând mâna, S-a atins de el, zicând: Voiesc, curățește-te! Apoi îndată s-a curățat lepra lui. Și i-a zis Iisus: Vezi, nu spune nimănui, ci mergi, arată-te preotului și adu darul pe care l-a rânduit Moise, spre mărturie lor.” MATEI 7, 24-29; 8, 1-4

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu