SA CEREM PUTERE ...

...  spre a reusi sa implinim poruncile Domnului!

In completarea Fericirilor, restranse la numai 4, Sf Luca alipeste asa-zisele VAI.uri! Potrivit acestora, bogatii, satuii, fericitii si laudatii lumii sunt deplansi, ei urmand sa plateasca binele lumesc cu nebinele etern!

Partea a doua a pasajului este o insiruire de cereri- porunci care vin sa dea solutii spre a trece cu bine examenul eshatologic prin care toti oamenii au de trecut, inclusiv cei deplansi mai sus!

Toate acestea se pot reduce la o unica si singura porunca care este cheia mantuirii:  IUBIREA! - prima si cea mai importanta dintre toate cele zece porunci lasate noua de Dumnezeu!
Cea mai minunata si cea mai grea!

Minunatul pasaj din Epistola catre Corinteni a Sf Apostol Pavel ne explica cum fara iubire nu suntem nimic!

"1. De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător.
2. Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt.
3. Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte.
4. Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte.
5. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul.
6. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr.
7. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă.
8. Dragostea nu cade niciodată. (Corinteni 13)  

De ce ne cere Domnul sa iubim?  
Pentru ca iubirea este singurul sentiment care in dinamica sa actioneaza in noi si in afara noastra, vindecandu-ne si pe noi si ajutand deopotriva la vindecarea semenilor!   

Iubirea vindecatoare are niste calitati care o fac sa ne  apropie in timp de iubirea desavarsita si jertfelnica cu care trebuie sa-L iubim pe Dumnezeu. 

Insa Domnul ne cere sa-i iubim nu numai pe cei care ne iubesc ci si pe vasmasi! Uneori este greu sa iubesti si pe cineva care te iubeste! Atunci cum sa faci sa poti iubi pe cineva despre care stii ca-ti este dusman? 

Nu putem iubi pe nimeni daca ramanem inchistati in bula sinelui! Ca sa iubim e nevoie sa ne cunoastem, sa ne iertam si sa plecam spre lume usori, dispusi sa-i ingaduim si pe ceilaltii! 

Cu siguranta apropiatii, cei care ne sunt in preajma, dar pe care nu numai ca nu-i iubim ci uneori chiar ii detestam, sunt cei pe care Dumnezeu ni-i trimite, cei de care sufletul nostru are nevoie pentru a se modela, pentru a se putea mantui!
Pentru ca mantuierea personala este o impreuna-lucrare, fiecare din noi avand a purta greutatea propriei nevoi de a iubi si a fi iubit!

Asa cum nimic nu putem face fara ajutorul lui Dumnezeu, nu putem nici iubi, caci iubirea de valoare, iubirea celor dragi dar si a dusmanilor, nu poate exista in afara lui Dumnezeu! 
Ca sa implinim porunca iubirii avem deci nevoie de El si pentru ca sa-I obtinem ajutorul e nevoie de rugaciuni si de buna noastra credinta!

Iubirea pentru aproapele nostru va veni astfel ca un dar din partea Lui, daca ne straduim, incercand sa-l vedem pe cel de langa noi prin ochii Mantuitorului, cautand in el lumina si nu intunericul, lucrurile care ne unesc si nu cele care ne depart, acceptand ca toti avem parti umbroase, lucruri de indreptat!
Si stradania asta va fi sigur rasplatita!

Pentru a fi mai buni, demni de Imparatia lui Dumnezeu, va exista mereu pe langa noi cineva care sa ne puna la incercare demersul nostru de a implini porunca cea mare, capacitatea noastra de a iubi, dincolo de conditii, taria credintei noastre, respectul fata de Legea lui Hristos, asa cum, pentru toate treptele mantuirii, suntem incercati pana in cea din urma clipa!

De ce trebuie sa invatam sa iubim? Pentru ca pare evident ca, atata timp cat nu-ti iubesti aproapele, nu-L iubesti cum se cuvine nici pe Dumnezeu! Si concluzia asta da fiori!

Ajuta, Doamne, neputintei mele de a iubi!

Dar vai vouă bogaţilor, că vă luaţi pe pământ mângâierea voastră. Vai vouă celor ce sunteţi sătui acum, că veţi flămânzi. Vai vouă celor ce astăzi râdeţi, că veţi plânge şi vă veţi tângui. Vai vouă când toţi oamenii vă vor vorbi de bine. Căci tot aşa făceau proorocilor mincinoşi părinţii lor. Iar vouă celor ce ascultaţi vă spun: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, faceţi bine celor ce vă urăsc pe voi; Binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, rugaţi-vă pentru cei ce vă fac necazuri. Celui ce te loveşte peste obraz, întoarce-i şi pe celălalt; pe cel ce-ţi ia haina, nu-l împiedica să-ţi ia şi cămaşa; Oricui îţi cere, dă-i; şi de la cel care ia lucrurile tale, nu cere înapoi. 
Luca 6, 24-30