Omeneste vorbind, este absolut firesc sa ne temem de boala. Cand suntem bolnavi suferim, cheltuim si nu producem nimic! Nu suntem o companie placuta si, lipsiti de energie, devenim energofagi, ceea ce creeaza celor din jur un disconfort. Astfel suferinta ne izoleaza de lume, si, uneori, ne indeparteaza chiar si de noi insine!
Cand eram inca in scoala primara, bunica mea si-a varsat o oala cu apa fierbinte pe picior!
Imi amintesc de aceasta perioada cu mare precizie!
Bunica nu se plangea, desi suferinta ei era cumplita, suprafata afectata fiind foarte mare.
Tot ce spunea era: "Domnul m-a oprit pentru ca sa mai am si timp de rugaciune!"
Desigur nimeni nu a dat atentie replicii acesteia, in nici un caz eu, afectata direct de neputinta bunicii, intru-cat a fost necesar sa fiu inscrisa pentru un an la o scoala cu regim de internat, situatie care m-a marcat si care a sporit efectiv suferinta bunicii!
Dar... de indata ce am avut eu insami de purtat boala... mi-am amintit cuvintele ei!
Ne facem urari de sanatate cu orice ocazie, noua insine ne dorim sanatate inainte de orice, suntem, cu alte cuvinte, speriati de perspectiva suferintei, desi, ca si crestini, ar trebui sa intelegem ca in astfel de situatii Domnul vine în întâmpinarea noastră, asemenea tatălui fiului risipitor! Avem sansa sa-L simtim, sa-I percepem mangaierea.
Pentru aceasta intalnire tot ce ne trebuie este pacea sufletului si intelepciunea necesare pentru de a fi in stare să-L vedem ori să intelegem care este lucrarea Lui cu noi.
Frica ne obnubileaza gandirea, ne impiedica, a priori, sa avem o viziune clara. Daca boala ne induce frica, trupul, mintea si sufletul se vor epuisa in lupta cu ea!
Sa fii in acord cu universul cand suferi... nu este deloc usor, caci boala vine cu ispitele ei! Am trecut prin etapa aceasta... si imi amintesc cat de disipata eram, cat de lipsita de logica...
Timpul mi-a permis sa vad lucrurile cu detasare!
Cand oare avem ocazia sa ne privim in adanc, sa ne intelegem, sa ne iubim? Boala e momentul de ragaz, sansa noastra de a medita, de a fi in comuniune cu Dumnezeu, chiar daca nu reusim sa ne asezam la rugaciune...
Suferinta este o etapa necesara spre cresterea duhovniceasca.
Stiind ca Dumnezeu ne iese in intampinare... dorinta noastra legitima si omeneasca de sanatate capata alte valente.
Si Evanghelia de astazi despre asta ne invata!
Luca 17, 12-19
În vremea aceea, intrând Iisus într-un sat, L-au întâmpinat zece bărbați leproși, care au stat departe și care au ridicat glasul, zicând: Iisuse, Învățătorule, miluiește-ne!
Și, văzându-i, El le-a zis: Duceți-vă și vă arătați preoților.
Dar, pe când ei se duceau, s-au curățit. Iar unul dintre ei, văzând că s-a vindecat, s-a întors, cu glas mare slăvind pe Dumnezeu. Și a căzut cu fața la pământ la picioarele lui Iisus, mulțumindu-I. Iar acela era samarinean.
Și răspunzând, Iisus a zis: Oare nu zece s-au curățit? Dar cei nouă unde sunt? Nu s-a găsit să se întoarcă să dea slavă lui Dumnezeu decât numai acesta, care este de alt neam? Și i-a zis: Ridică-te și du-te! Credința ta te-a mântuit!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu