VIATA

Adesea ne imaginam viata de dincolo ca o continuare a vietii noastre pamantene, nutrind o speranta de bine negasit aici, de confort etern... un "dolce far niente" ...

Dar, daca viata vesnica ar fi ca cea lumeasca, la ce bun?

Nimic nu s-ar schimba... Ori pana si cei mai fericiti dintre muritori viseaza ceva mai bun in vesnicie.

Dincolo plecam cu mainile goale, doar noi si faptele noastre!

Prietena mea de peste mari si tari, pe care o numesc cu drag Martha, mi-a trimis o poveste.

Un om a murit subit si L-a vazut pe Dumnezeu apropiindu-se de el, cu o valiza in mana spunandu-i: 

- Fiule, a venit timpul sa mergem… 
Omul L-a intrebat pe Dumnezeu: 
- Asa curand, Doamne? Aveam atatea planuri…
- Imi pare rau, fiule… dar acum este momentul plecarii tale.
  Uite, ai si o valiză. In ea este tot ceea ce ți-a aparținut!
- Ce mi-a apartinut? Vrei sa spui lucrurile mele, hainele, banii?
– Imi pare rau, fiule, dar lucrurile pe care le-ai avut nu ti-au apartinut niciodata. Au apartinut pamantului.
- Atunci sunt poate amintirile mele?
- Imi pare rau, fiule, dar acestea nu mai vin acum cu tine. Ele nu ti-au apartinut niciodata. Apartineau timpului.
- Atunci poate plec cu talentele mele?
- Imi pare rau, fiule, dar nici acestea nu ti-au apartinut. Talentele apartin circumstantelor.
- Dar am avut prietenii mei, o familie...
- Imi pare rau, fiule, dar ei nu ti-au apartinut. Apartineau drumului tău prin viata.
- Nici  sotia, nici copiii ?
- Imi pare rău fiule, dar nici ei nu ti-au apartinut. Apartineau inimii tale care acum s-a oprit... Caci nici trupul nu ti-a apartinut niciodata. Apartinea tărânei din care a fost luat.
- Atunci plec cu sufletul meu?
- Nici macar, fiule, caci sufletul nu ti-a apartinut. Sufletul tău imi apartine Mie.

Atunci omul smulse valiza din mana lui Dumnezeu si o deschise. ERA GOOOOALĂ.

Cu o lacrima de dezamagire Omul il intreba pe Dumnezeu:
- Nu am avut niciodata nimic?
- Ba da, fiule… Fiecare din momentele pe care le-ai trăit au fost numai și numai ale tale…
Tot ceea ce ai intreprins în viață a fost si ramane al tău. 

Dar numai faptele tale merg acum cu tine și vor fi cantarite pe cântarul dreptății - ceea ce a fost bun sau rău...
Viata este doar un moment. Un moment care e numai al tău. Este o călătorie plină de libertate ce-ți dă șansa să alegi ceea ce faci. Si tot ce faci, ție iti faci. Dacă faci bine, bine vei avea și mulțime de martori vor mărturisi pentru tine pentru binele făcut și vei fi pomenit în veac cu bucurie de toți cei pe care i-ai bucurat.
Însă de faci rău... Ce vor mărturisi cei ce ți-au fost în preajmă?  Ti se vor arăta faptele tale rele, care, pe lângă faptul că le-ai făcut, le-ai sporit dand un exemplu prost...

Dar ce ai facut... ai facut!
Acum e timpul să mergem…

Şi au venit la El saducheii care zic că nu este înviere şi-L întrebau zicând: Învăţătorule, Moise ne-a lăsat scris, că de va muri fratele cuiva şi va lăsa femeia fără copil, să ia fratele său pe femeia lui şi să ridice urmaş fratelui. Şi erau şapte fraţi. Şi cel dintâi şi-a luat femeie, dar, murind, n-a lăsat urmaş. Şi a luat-o pe ea al doilea, şi a murit, nelăsând urmaş. Tot aşa şi al treilea. Şi au luat-o toţi şapte şi n-au lăsat urmaş. În urma tuturor a murit şi femeia. La înviere, când vor învia, a căruia dintre ei va fi femeia? Căci toţi şapte au avut-o de soţie. Şi le-a zis Iisus: Oare nu pentru aceasta rătăciţi, neştiind Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu? Căci, când vor învia din morţi, nici nu se mai însoară, nici nu se mai mărită, ci sunt ca îngerii din ceruri. Iar despre morţi că vor învia, n-aţi citit, oare, în cartea lui Moise, când i-a vorbit Dumnezeu din rug, zicând: „Eu sunt Dumnezeul lui Avraam şi Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov”? Dumnezeu nu este Dumnezeul celor morţi, ci a celor vii. Mult rătăciţi. Marcu 12, 18-27