Ea exista in mine, caci nimic nu ma face sa tresar, nimic nu ma emotioneaza mai profund ca dragostea oamenilor, solidaritatea, bunatatea, mila si onestitatea!
De ce plang vazand un film care imi dezvaluie in imagini si cuvinte alese aceste sentimente dar trec in graba pe langa un amarat care doarme in strada? De ce nu sunt capabila sa ma opresc, sa-i vorbesc, sa-l ajut?
Pentru ca... imi este frica.
Stiu: ma sperie promiscuitatea, violenta, mirosirile urate, betia... hotia.
Frica asta ma paralizeaza, imi ingheata sentimentele de compasiune si stiu ca ea vine din copilaria mea!
Ca sa o inving ... gasesc putere in cuvintele Apostolului:
„Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică, ci de putere, de dragoste şi de chibzuinţă (1Timotei,1:7)
Frica insamantata in om este un fel de "aplicatie" cu rol de aparare. Pe la noi se spune chiar ca frica pazeste pepenii. :)
Asadar este absolut firesc sa iti fie frica. In mod normal frica declansaza in organism sistemele de aparare si potenteaza atentia, da putere, mareste viteza de reactie instinctiva.
Cand aceste sisteme s-au pus in functiune in mod normal frica dispare.
Daca insa frica isi are radacina in copilarie... e greu sa o invingi de unul singur. Ai nevoie de ajutor.
Asa ca „aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El însuşi îngrijeşte de voi„ (1 Petru 5:7)
Doamne, ajuta-ne sa reusim sa ne invingem neputintele ca sa putem iubi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu