Iata ce ne spune Sinaxarul zilei de azi:
"Când a fost de trei ani, au luat-o părinţii ei şi au adus-o pe ea în ziua de astăzi în Templu. Şi plinindu-şi făgăduinţa au afierosit pe fiica lor lui Dumnezeu celui ce le-a dăruit-o; şi au dat-o pe ea preoţilor şi mai ales lui Zaharia, arhiereului celui de atunci. Acesta luând-o pe ea, a adus-o în cele mai dinăuntru ale Templului, unde numai singur arhiereul o dată pe an intra. Şi aceasta a făcut-o după voinţa lui Dumnezeu Celui ce după puţin avea a Se naşte dintr-însa spre îndreptarea şi mântuirea lumii. Deci acolo a rămas Fecioara doisprezece ani, cu rară cuviinţă, hrănită cu hrană cerească de către Arhanghelul Gavriil. Învrednicindu-se şi dumnezeieştii arătări, până ce s-a apropiat vremea dumnezeieştii Bunei Vestiri şi a descoperirilor celor cereşti şi mai presus de fire care i s-au arătat ei. Că a binevoit Dumnezeu a Se întrupa dintr-însa pentru iubirea de oameni, ca să înnoiască de a doua oară lumea cea stricată prin păcat. Atunci Născătoarea de Dumnezeu, ieşind din Sfintele Sfintelor, a fost dată lui Iosif , ca acela să-i fie păzitor şi martor al fecioriei ei şi ca să slujească, atât la naşterea ei cea mai presus de fire, cât şi la fuga ei cea în Egipt şi la întoarcerea cea de acolo în pământul lui Israel."
Asadar dezlegarea la peste este pentru postitori!
Desigur nu este interzis ca si cei care nu postesc sa adopte acest fel culinar, dar este neavenit ca acestia sa spuna ca trebuie sa manance peste in aceasta zi!Postul Craciunului nu este unul foarte greu de tinut si nici unul trist. Este un timp al bucuriei, al daruirii, al deschiderii catre ceilalti.
Desigur nu este interzis ca si cei care nu postesc sa adopte acest fel culinar, dar este neavenit ca acestia sa spuna ca trebuie sa manance peste in aceasta zi!Postul Craciunului nu este unul foarte greu de tinut si nici unul trist. Este un timp al bucuriei, al daruirii, al deschiderii catre ceilalti.
Mai este si vremea treburilor, cand tot romanul isi pregateste gospodaria, casa si masa de sarbatoare. Frumoasa traditie!
Toate sunt bune si binevenite!
Numai ca e bine sa nu ne risipim si sa nu inversam ordinea lucrurilor!
Cel mai important de facut in aceasta perioada ramane, ca intotdeauna, rugaciunea!
Oricat de curata si decorata ne-ar fi casa, oricat de stric post am tine si oricate bucate delicioase am pregati pentru masa de Craciun... nimic nu foloseste fara rugaciune!
Ar fi un fel de ... nevedere a padurii din pricina copacilor!
Evanghelia de azi vorbeste despre Marta si Maria care erau surorile lui Lazar, cel pe care Domnul L-a inviat la trei zile dupa ce murise!
Pomenirea celor doua ne da ocazia sa reflectam la cele doua parti ale firii noastre - caci in fiecare din noi se gaseste negresit si o Marie si o Marta! Am putea spune chiar ca Maria şi Marta sunt sufletul şi trupul nostru!
O intrebare:
Cu cine ne asemanam mai mult? Cu Marta ori cu Maria?
Cum suntem aflam cautand cu sinceritate in noi!
Cum ar trebui sa fim? Un sfat in cuvintele de mai jos:
"Trebuie să recunoaștem că tindem, din ce în ce mai mult, să fim o „Martă” ocupată, stresată şi îngândurată. Ce-i drept, existența cotidiană o cere ! La urma urmei, nu este nici un păcat să fii prevăzător şi chivernisit, știind prea bine că aceasta este rânduiala din veacuri statornicită. Asadar suntem de multe ori "Marte" ce nu mai răzbesc cu obligațiile materiale.
Dar ce facem cu „Maria”, cu sufletul nostru, ce facem cu ascultarea Cuvântului lui Dumnezeu? Nu putem renunța la relația noastră cu Cerescul Părinte nici chiar atunci când sarcinile ce privesc viața noastră materială sunt tot mai solicitante, când grijile crescânde ale „Martei” ne acaparează tot mai mult.
Putem să muncim cu mare avânt, dar să n-avem spor, putem sa agonisim averi, dar fără sa capitalizam în Cer nimic, putem să învățăm multe şi să nu reținem ceva vital pentru mântuire.
Şi, atunci, care ar fi soluția? Să fim „Maria” dimineața şi seara „Marta”?
Dacă privim mai cu luare aminte asupra textului scripturistic, observăm că Mântuitorul intervine în echilibrul preocupărilor celor două surori, atunci când Marta incearca sa pericliteze starea firească a lucrurilor, când Marta dorea ca si Maria să aibă aceleași preocupări ca ale ei, când Marta, adică trupul, dorea să transforme sufletul, pe Maria, tot în trup, când intenționa să materializeze sufletul.
Evanghelia de azi vorbeste despre Marta si Maria care erau surorile lui Lazar, cel pe care Domnul L-a inviat la trei zile dupa ce murise!
Pomenirea celor doua ne da ocazia sa reflectam la cele doua parti ale firii noastre - caci in fiecare din noi se gaseste negresit si o Marie si o Marta! Am putea spune chiar ca Maria şi Marta sunt sufletul şi trupul nostru!
O intrebare:
Cu cine ne asemanam mai mult? Cu Marta ori cu Maria?
Cum suntem aflam cautand cu sinceritate in noi!
Cum ar trebui sa fim? Un sfat in cuvintele de mai jos:
Dar ce facem cu „Maria”, cu sufletul nostru, ce facem cu ascultarea Cuvântului lui Dumnezeu? Nu putem renunța la relația noastră cu Cerescul Părinte nici chiar atunci când sarcinile ce privesc viața noastră materială sunt tot mai solicitante, când grijile crescânde ale „Martei” ne acaparează tot mai mult.
Putem să muncim cu mare avânt, dar să n-avem spor, putem sa agonisim averi, dar fără sa capitalizam în Cer nimic, putem să învățăm multe şi să nu reținem ceva vital pentru mântuire.
Şi, atunci, care ar fi soluția? Să fim „Maria” dimineața şi seara „Marta”?
Dacă privim mai cu luare aminte asupra textului scripturistic, observăm că Mântuitorul intervine în echilibrul preocupărilor celor două surori, atunci când Marta incearca sa pericliteze starea firească a lucrurilor, când Marta dorea ca si Maria să aibă aceleași preocupări ca ale ei, când Marta, adică trupul, dorea să transforme sufletul, pe Maria, tot în trup, când intenționa să materializeze sufletul.
Cât timp Maria asculta și Marta trebăluia, Domnul nu a intervenit, arătând prin aceasta că firescul vieții noastre în aceasta constă: sufletul să se roage, să asculte și să vorbească cu Dumnezeu, iar trupul să-și rânduiască cele necesare pentru existența materială.
Fiecare parte a ființei noastre trebuie să-şi facă datoria: sufletul să se roage, iar trupul să muncească, neuitând esențialul, Cuvântul lui Dumnezeu, relația noastră cu Mântuitorul, partea cea bună care ne agonisește mântuirea.
Fiecare parte a ființei noastre trebuie să-şi facă datoria: sufletul să se roage, iar trupul să muncească, neuitând esențialul, Cuvântul lui Dumnezeu, relația noastră cu Mântuitorul, partea cea bună care ne agonisește mântuirea.
Așadar, solutia ar fi... să încercăm să fim o „Martă” şi o „Marie” concomitent. Să ne rugăm nu doar la plecarea genunchilor, seara sau dimineața în fața icoanei, ci şi când muncim, să trudim dar sa fim cu gândul la Dumnezeu! " ARHIMANDRITUL MIHAIL DANILIUC
În vremea aceea a intrat Iisus într-un sat, iar o femeie cu numele Marta L-a primit în casa ei. Şi ea avea o soră ce se numea Maria, care, aşezându-se la picioarele Domnului, asculta cuvintele Lui. Iar Marta se silea cu multă slujire şi, apropiindu-se, a zis: Doamne, oare nu socoteşti că sora mea m-a lăsat singură să slujesc? Spune-i, deci, să-mi ajute. Și răspunzând, Domnul i-a zis: Marto, Marto, te îngrijești şi pentru m
ulte te silești, dar un singur lucru trebuie; iar Maria partea cea bună şi-a ales, care nu se va lua de la ea. Și, când zicea El acestea, o femeie din mulțime, ridicând glasul, I-a zis: Fericit este pântecele care Te-a purtat şi fericit este pieptul la care ai supt! Iar El a zis: Aşa este, dar fericiţi sunt și cei ce ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi îl păzesc pe el.
ulte te silești, dar un singur lucru trebuie; iar Maria partea cea bună şi-a ales, care nu se va lua de la ea. Și, când zicea El acestea, o femeie din mulțime, ridicând glasul, I-a zis: Fericit este pântecele care Te-a purtat şi fericit este pieptul la care ai supt! Iar El a zis: Aşa este, dar fericiţi sunt și cei ce ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi îl păzesc pe el.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu