... stim cu totii ca sunt tarzii!
Cam asta pare sa fie concluzia lumeasca a pasajului evanghelic citit astazi! Si totusi... cate alte mesaje tainice!
In fiecare an ascultam acesta pericopa, care ne pune fata in fata, in cateva cuvinte, cele doua lumi: aceasta in care misunam, fiecare dupa puterea sufletului nostru, si lumea de Dincolo cu falia ei de netrecut intre taramul luminii si cel al intunericului!
Parintele nostru, vorbind azi cu copiii, inainte de a le da Sfanta Impartasanie, atragea atentia asupra unui amanunt, ce poate sa ne scape si noua: anume faptul ca cele doua personaje ale povestii, spuse de Mantuitorul Hristos, sunt unul, un anonim, fara nume dar bogat si rasfatat de soarta, iar celalalt un amarat, sarac si bolnav, pe nume Lazar.
Lazar, El Azar, in limba ebraica se talcuieste "Dumnezeu ajuta"!
Poate parea o ironie a sortii ! Nu-i asa?
Cum adica sa te cheme "Dumnezeu ajuta" iar tu sa te chinuiesti in saracie si boala?
Numai ca aici e una dintre taine.
Nu este nici o ironie aici caci sinele sarmanului Lazar era in perfect acord cu numele lui!
El credea cu tarie, fiind sigur, in toata nefericirea lui, ca Dumnezeu il ajuta!
El nu visa la bogatii si nici nu era nefericit!
S-ar fi multumit si cu firmiturile ramase de la masa bogatului, care insa nu se invrednicea sa i le dea, ignorandu-l.
Cainii insa ii lingeau ranile si mila lor ii incalzea sufletul!
Lazar nu era disperat de starea lui, nu isi blestema soarta, nu hulea, nici nu il judeca pe bogat pentru nemilostivirea lui, ci traia cu convingerea ca tot ceea ce primea bun, in toata amaraciunea lui, chiar si atentia cainilor, era mila de la Dumnezeu!
El isi asuma crucea increzandu-se in Domnul!
Cine poate sa gestioneze asa astfel de situatii limita, fara patima si fara cartire, este cu siguranta pe drumul catre Imparatia lui Dumnezeu!
Aici gasesc eu ca se afla mesajul tainic al pericopei!
“Era un om bogat care se imbraca in porfira si in vison, veselindu-se in toate zilele in chip stralucit. Iar un sarac, anume Lazar, zacea inaintea portii lui, plin de bube, poftind sa se sature din cele ce cadeau de la masa bogatului, iar cainii venind ii lingeau bubele lui.
Si a murit saracul; a fost dus de catre ingeri in sanul lui Avraam. Şi a murit si bogatul si a fost inmormantat. Şi in iad, ridicandu-si ochii, fiind in chinuri, el a vazut de departe pe Avraam si pe Lazar in sanul lui. Şi strigand a zis: Parinte Avraame, fie-ti mila de mine si trimite pe Lazar sa-si ude varful degetului in apa si sa-mi racoreasca limba, caci rau ma chinuiesc in aceasta vapaie! Dar Avraam a zis: Fiule, ti-adu aminte: Ai primit cele bune ale tale in viata ta, iar Lazar pe cele rele. Acum aici el se mangaie, iara tu te chinuiesti. Iar peste toate acestea, intre noi si voi s-a intarit prapastie adanca, incat cei care voiesc sa treaca de aici la voi, sa nu poata, nici cei de acolo sa treaca la noi. Iar el a mai zis: Rogu-te, dar, parinte, sa-l trimiti in casa tatalui meu, caci am cinci frati, sa le spuna si lor acestea, ca sa nu vina si ei in acest loc de chin. I-a zis Avraam: Au pe Moise si pe prooroci; sa asculte de ei. El a zis: Nu, parinte Avraame, ci, daca cineva dintre morti se va duce la ei, se vor pocai. Si i-a zis Avraam: Daca nu asculta de Moise si de prooroci, nu vor crede nici daca ar invia cineva din morti”
(Luca 16, 19-31).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu