joi, 23 noiembrie 2017

poezii Marius Iordachioaia

PSALTIREA URBANĂ - Fericit băiatul

Fericit băiatul care n-a umblat
în sfatul băieţilor de la bloc,
care în calea vecinilor vicioşi n-a stat
şi n-a şezut în spălătoria de la ultimul etaj
ca să înveţe să fie "om mare"
din revistele pentru adulţi
sticla de vodcă şi
chiştocul trecut din mână în mână,

care
nu şi-a descoperit corpul înainte
de a-şi vedea sufletul,

ci în cofetăria Domnului şi-a petrecut copilăria
acolo unde se dă gratis Prăjitura
care îndulceşte inima

şi o face atât de mare încât

în lăuntrul ei e destul loc
să te poţi juca cu Dumnezeu
o veşnicie...



"Pe strada

oameni si demoni
printre frunzele moarte
ce cad frame by frame
trec
continuu
unii prin altii...
daca strigi un om
vine un demon/
daca spui: "mamaaa, ce de draci...!"
vine ambulanta
daca intinzi o mana
ramai fara inima
daca vrei sa iubesti
intra toamna in tine ...
asa ca stai la ferestra si plangi
si-ti scrii strigatul pe geamul aburit
asteptand ca cei care
se simt impovarati si osteniti
de ei insisi
sa se opreasca o clipa in fata bisericii
si sa-l vada
si
lasandu-i afara
pe demonii care nu-i pot urma aici
sa intre si ei
in acest han
de la marginea
noptii" (Hanul de la marginea noptii).

"erau doi pe o banca tacuti si fumau/ simteau nevoia sa se invaluie-n fum/ erau doua absente care cresteau/ si cand genunchii li se-atingeau/ din inimi cadeau fire albe de scrum.../ /apoi... el a desfacut o sticla de vin/ ea... a inceput sa planga incetisor/ fiecare se imbata cu ce mai putea/ n-ajung tigarile pentr-un omor/ „totusi acolo cineva se zbatea... se zbatea!"/ si o rana cosmica intre ei se marea/ inlocuind deodata citadinul decor/ /cu un loc stramt intunecos si hain/ un pantec de fiara unde ei se iubeau/ cu mainile patimas apucand si rupand/ cu gurile flamande muscand si sfarmand/ madularele fragede... ale unui... strain.../ ...... /pe-o banca doi tineri fumeaza si stau/ cu ochii-n pamant suspina si beau/ locul se umple de ura si chin/ si plina cu strigate e sticla de vin.../ /odata, pe-o banca, doi tineri erau..." (dupa avort).


"e dimineata si
ca-n orice duminica
se aude clopotul
de la cantina
saracilor cu duhul...
sfiosi aproape tematori se strang
sub ploaia de priviri dispretuitoare ale lumii
toti nebunii natangii copiii intarziati care mai cred
ca dupa o saptamana Dumnezeu
se simte tare singur si/ e cu siguranta/ foarte-nsetat si flamand.../ /se-aseaza la masa si-ncep/ sa-si povesteasca plangand necazurile lor/ si-apoi oftand adanc sa guste/ o bucata de paine stropita/ cu-n paharut de vin.../ /si pentru ca e/ atat de greu sa fii Dumnezeu/ si-atat de obositor/ sa fii om/ /seara/ cand fiecare trebuie/ sa se intoarca la ale lui/ /Dumnezeu pleaca/ cu trupurile oamenilor/ /si oamenii/ cu trupul Lui..." (prietenii).

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu