DE CE IL INVINUIM PE DUMNEZEU PENTRU NENOROCIRILE NOASTRE...

... cand toate sunt consecinte ale neacultarii, indaradniciei si slabei noastre credinte?

Am cunoscut de-a lungul vietii multi oameni si povestile lor...

As putea sa spun ca nu e om sa nu aiba o etapa de viata demna de un scenariu de film. Este adevarat insa ca unii... reusesc sa bata filmul!

Pentru toate nenorocirile lor, oamenii obisnuiesc sa-L invinuiasca pe Dumnezeu, daca cred ca El exista, sau... sa spuna ca in mod evident nu exista, ceea ce explica scenariile catastrofice ale vietii unora dintre noi!

Cautand sa ma documentez pentru evanghelia zilei, am gasit un material explicativ potrivit, publicat in ziarul Lumina. 

Imi permit sa inserez si eu aici fragmentul pus in ziar spre meditatie la Evanghelia zilei de azi - extras din Omiile lui  ORIGEN, Omilii la Cartea Ieşirii, Omilia VIII, cap. VI, în PSB, vol. 6, pp. 92-93. 

Textul si-a facut datoria si m-a dus cu gandul la povestea unei tinere nevazatoare pe care am cunoscut-o in Franta.

Frumoasa, desteapta si extrem de curajoasa - fata asta, de la nastere pana la varsta de 5 ani, si-a pierdut complet vederea! 

Si cu toate astea este o persoana fericita, nu e depresiva, nu are nici un pic de amaraciune si face tot posibilul sa duca o viata normala. Handicapul si-l asuma asa cum asum eu faptul ca port pantofi nr 39 desi mi-am dorit mereu sa am...37! 

Mama ei insa, daca te aude spunand "Dumnezeu" devine isterica. Caci, dupa ea, "daca Dumnezeu ar exista nu ar fi ingaduit ca fiica ei sa orbeasca"! 

Cuvintele lui Origem ne dau insa o alta perspectiva asupra ... neplacerilor copiilor nostri...

„Cât va dura lumea aceasta, diavolul, care este părintele păcătoşilor, nu este pedepsit pentru vina păcatelor lui. Aceştia îşi primesc pedeapsa în fiii lui, adică în aceia pe care i-a zămislit prin păcat. 

Cu alte cuvinte, aceştia sunt oamenii care trăiesc în trup, pedepsiți de Domnul, loviți, biciuiți. 

Căci "Domnul nu vrea moartea păcătosului, ci să se întoarcă și să fie viu" (Iezechiel 33, 11), de aceea în bunătatea Sa îndurătoare, El pedepseşte păcatele părinților în fii. 

Căci, dacă părinții, adică «diavolul și îngerii lui», ca şi ceilalți stăpâni ai acestei lumi și cârmuitori ai întunericului (căci și aceştia se fac părinți ai păcatului, ca și diavolul), fiind nevrednici a fi îndreptați în veacul acesta, își primesc ceea ce li se cuvine în veacul viitor, în schimb, Domnul a găsit de bine ca fiii Săi, adică aceia pe care diavolii i-au făcut să păcătuiască, dar care s-au legat de El ca niște complici și asociați, să obțină, aici jos, pedeapsa care li se cuvine, ca să ajungă curățați în lumea viitoare și să nu mai fie asociați diavolului la pedepsirea lui. Pentru că, în îndurarea Sa, "Domnul vrea ca toți oamenii să se mântuiască" (I Timotei 2, 4). 

De aceea zice: "Cerceta-voi cu toiag fărădelegile lor și cu bătăi păcatele lor, iar mila Mea nu o voi depărta de la ei" (Psalmi 88, 32). 
Domnul cercetează, deci, sufletele și caută creaturile zămislite de blestematul lor părinte, care i-a convins să păcătuiască, spunându-le fiecăreia dintre ele: Ascultă fiică și vezi, pleacă urechea și uită poporul tău și casa părintelui tău (Psalmi 44, 12).
El te cercetează, deci, după ce ai săvârșit păcatul, te previne, te încearcă și cu biciul, și cu vergeaua pentru păcatul pe care ți l-a sugerat diavolul, tatăl tău, pentru ca acest păcat să fie pus «în sân», adică până ești încă în trup. 
Astfel se împlinește (cuvântul Scripturii) că păcatele părinților sunt pedepsite "până în al treilea și al patrulea neam" !

(Ieșirea 20, 2).

In vremea aceea, când s-a coborât Iisus din munte, L-a întâmpinat popor mult. Şi iată, un bărbat din mulţime a strigat, zicând: Învăţătorule, rogu-mă Ţie, caută spre fiul meu, că este singurul meu copil; şi iată, un duh îl apucă şi îndată strigă şi-l zguduie cu spume şi cu greu pleacă de la el, după ce l-a zdrobit. Şi m-am rugat de ucenicii Tăi ca să-l alunge, şi n-au putut. Iar Iisus, răspunzând, a zis: O, neam necredincios şi îndărătnic! Până când voi fi cu voi şi vă voi suferi? Adu aici pe fiul tău. Şi apropiindu-se el, demonul l-a aruncat la pământ şi l-a zguduit. Iar Iisus a certat pe duhul cel necurat şi a vindecat pe copil şi l-a dat tatălui său. Iar toţi au rămas uimiţi de măreţia lui Dumnezeu.
De ce suferă copiii nevinovați? Luca 9:37-43