De ce spune Mantuitorul ca: Dacă vine cineva la Mine şi nu urăşte pe tatăl său şi pe mamă şi pe femeie şi pe copii şi pe fraţi şi pe surori, chiar și sufletul său însuşi, nu poate să fie ucenicul Meu.
Iata ca pentru a nu ne sminti de cuvant avem iar nevoie de mult-blamatii preoti. Caci nu o data am auzit :"cred in Dumnezeu dar nu in preoti!
Ei bine, au si ei rolul lor, acela de a ne explica ceea ce aparent pare destul de clar dar suficient de contrariant pentru a avea suspiciuni, cum este cazul acestei afirmatii inscrisa in Evanghelia dupa Luca.
Asadar, de ce sa urasc ca sa fiu demna de Mantuitorul, cand El ma indeamna sa-l iubesc pe dusmanul meu?
Ura vine cu un motiv. Nu urasti de florile marului pe cineva!
Daca cineva nu te intelege cand iubesti si vrea sa te impiedice sa fii cu cel iubit... este aproape natural sa-l urasti!
Apoi pe Dumnezeu trebuie sa-L iubesti cu o iubire speciala, jertfelnica si desavarsita.
Domnul le explica ucenicilor sai ca, in cazul in care printre ei se gaseste vreunul care sta sa cumpaneasca intre a-L urma si a-si asculta familia care il sfatuieste contrariul....nu nu este demn de EL!
Daca fie el si cel mai apropiat membru al familiei vreunuia din apostoli atenteaza la credinta , devotamentul si dragostea pentru Hristos si asta nu declansaza in el ura fireasca... inseamna ca apostolul acela nu-L iubeste destul pe Hristos si, in consecinta, nu este demn sa-I fie apostol !
Caci cel care rade de credinta mea, de evlavia mea, de dragostea si de Dumnezeul meu nu imi poate fi prieten!
Nu poti sa-L urmezi pe Hristos daca cele ale lumii te tin legat, rob fiindu-le! Cum sa-L urmezi cand ucizi, cand furi, cand tradezi, cand inseli, cand nu te gandesti decat cum sa-ti fie tie mai bine in detrimentul celorlalti?
Lepadarea de care vorbeste Mantuitorul este conditia, este decizia ta de a abandona tot ce nu este in acord cu invataturile lui Dumnezeu! Fara asta drumul alaturi de El este cu neputinta de parcurs!
In vremea aceea mergeau cu Iisus mulţimi multe şi, întorcându-se, a zis către ele: Dacă vine cineva la Mine şi nu urăşte pe tatăl său şi pe mamă şi pe femeie şi pe copii şi pe fraţi şi pe surori, chiar și sufletul său însuşi, nu poate să fie ucenicul Meu. Şi cel ce nu-şi poartă crucea sa şi nu vine după Mine nu poate să fie ucenicul Meu. Că cine dintre voi, vrând să zidească un turn, nu stă mai întâi şi-și face socoteala cheltuielii, dacă are cu ce să-l isprăvească? Pentru ca nu cumva, punându-i temelia şi neputând să-l termine, toţi cei care vor vedea să înceapă a-l lua în râs, zicând: Acest om a început să zidească, dar n-a putut isprăvi. Sau care rege, plecând să se bată în război cu alt rege, nu va sta întâi să se sfătuiască dacă va putea să întâmpine cu zece mii pe cel care vine împotriva lui cu douăzeci de mii? Iar de nu, încă fiind el departe, îi trimite solie şi îl roagă să facă pace. Aşadar, oricine dintre voi care nu se leapădă de tot ce are nu poate să fie ucenicul Meu. Bună este sarea, dar dacă şi sarea se va strica, cu ce va fi dreasă? Nici în pământ, nici în gunoi nu mai este de folos, ci o aruncă afară. Cine are urechi de auzit să audă. Luca 14:25-35
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu