SA NE PAZIM FAINA VIETII SPRE BUNA DOSPIRE

Este evident ca acest capitol, al 11.lea, al Evangheliei dupa Luca, reda reprosurile pe care Mantuitorul le face pe fata fariseilor, amintindu-le ca sunt continuatori ai faptelor de rusine ale parintilor lor si ii invinuieste pe invatatorii de Lege pentru nepasarea lor fata de nivelul scazut al constiintei lui Dumnezeu in randul poporului.

Sfarsitul pasajului evanghelic este primul verset al capitolului al 12.lea si contine un sfat dat apostolilor:

„Feriţi-vă de aluatul fariseilor“  (Luca 12, 1). 

Plecand de la acesta, incerc sa fac o mica digresiune.

Despre aluat mai exista o referire, chiar in evanghelia dupa Luca: "

Cu ce voi asemăna împărăţia lui Dum­nezeu?(intreaba retoric Mantuitorul) Asemenea este aluatului pe care, luându-l, femeia l-a ascuns în trei măsuri de făină, până ce s-a dospit totul. (Luca 13, 20-21)

Dar cine a framantat stie ca unori, desi pui maiaua, dospeala buna, aluatul nu creste! 

Ceva, o greseala a framantatorului - o pala de vant rece, o cana de apa prea fierbinte... in fine, ceva - un motiv exterior face ca aluatul sa ramana nedospit.

Credinta ne lucreaza la Sfanta Liturghie, prin trupul si sangele lui Hristos, si ne plamadeste, ne dospeste, ne face „frământătura nouă“ (I Cor. 5, 7) ne transforma in „făptură nouă“ (II Cor. 5, 17). Din aluatul asta putem da si altora, ca sa devina si ei aluat dospit intru credinta lui Dumnezeu!

Dar orice greseala va "da inapoi" dospirea si va lasa aluatul nedospit! Vom fi o framantatura ratata!

„Feriţi-vă de aluatul fariseilor“  zice Mantuitorul. 

Faina vietii noastre amestecata cu dospeala rea ne lasa... nedospiti, morti pe dinauntru!

Dar si daca dospeala este buna aluatul poate fi ratat caci  este asa de usor sa-l strici! E destul o clipa de neatentie, o simpla delasare  si... ne pierdem!

Sa ne pazim faina vietii spre buna dospire!

 

Zis-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul: Vai vouă, cărturarilor și fariseilor! Că zidiți mormintele prorocilor pe care părinții voștri i-au ucis. Așadar, mărturisiți și încuviințați faptele părinților voștri, pentru că ei i-au ucis, iar voi le clădiți mormintele. De aceea și înțelepciunea lui Dumnezeu a zis: «Voi trimite la ei proroci și apostoli și dintre ei vor ucide și vor prigoni», ca să se ceară de la neamul acesta sângele tuturor prorocilor care s-a vărsat de la facerea lumii, de la sângele lui Abel până la sângele lui Zaharia, care a fost ucis între altar și templu. Adevărat vă spun: că se va cere de la neamul acesta. Vai vouă, învățătorilor de Lege! Că ați luat cheia cunoștinței; voi înșivă n-ați intrat, iar pe cei ce voiau să intre i-ați împiedicat. 

Atunci, ieşind El de acolo, cărturarii și fariseii au început să-L urască de moarte şi să-L silească să vorbească despre multe, pândindu-L şi căutând să audă ceva din gura Lui, ca să-I găsească vină. În acelaşi timp adunându-se mulțime de mii de oameni, încât se călcau unii pe alții, Iisus a început să vorbească întâi ucenicilor Săi: Feriţi-vă de aluatul fariseilor, care este fățărnicia.