"La Dumnezeu toate sunt cu putinţă!"

Astazi, cand speranta de viata a crescut simtitor, batranetea este o preocupare constanta. In plus, traind in lumea imaginii, a fi batran devine un lucru neplacut daca nu rusinos!
In librarii rafturi intregi stau incarcate cu o multime de carti  care se intrec sa dea sfaturi legate de ...  tinerete fara batranete si viata fara de moarte!

Este clar ca cei care slujesc vremurilor nu vor reusi sa imbatraneasca frumos, cu toate incercarile costisitoare de a ramane tineri si frumosi!

Ce ar trebui sa facem ca sa privim batranetea cu seninatate? Suntem oare capabili sa imbatranim frumos?

Investirea totala, de-a lungul vietii, in duhul lumii face ca sufletul sa devina dependent de o anume epoca de "glorie", de un anume statut!

Parintii care sunt obsedati de copiii lor devin depresivi odata cu plecarea acestora de acasa, asta daca ii vor lasa sa-si ia zborul!
De asemenea, persoanele concentrate pe felul in care arata devin disperate odata cu vederea semnelor imbatranirii!
Cei mandri de pozitia lor profesionala inghit cu greu pastila pensionarii... 
Si lista exemplelor este lunga.

Toti imbatranim, si cei care fac ceva in lume si pentru lume, ca si cei care fac ...  doar umbra pamantului! 

In sala de asteptare a doctorului nimeni nu se mai prezinta cu ceea ce a facut sau a fost in tinerete: toti isi povestesc betesugurile! La batranete ne uniformizam cumva, fiind cu totii... doar batrani.  

In vremurile de pe urma... nu vor fi nici bogati, nici saraci, nici destepti si nici prosti, nici frumosi nici urati, nici femei, nici barbati - ci doar... suflete zidite din fapte!

Cine crede in Dumnezeu intelege altfel timpurile si se adapteaza in alt fel lumii si varstei. 
Batranetile frumoase trebuie traite cu credinta, intelepciune si nadejdea ca la Dumnezeu toate sunt cu putinţă!

Devotamentul, inchinarea vietii lui Dumnezeu, credinciosia fata de El, isi au rasplata promisa de Mantuitorul Hristos!

Numai ca noi nu masuram cu aceleasi masuri cu care masoara EL si, de cum auzim de rasplata, gandul nostru ramane cantonat in lume, in cotidianul material al ei...
Multi cred, din nefericire, ca venind la biserica vor fi rasplatiti de Dumnezeu avand  asigurata fericirea si un trai bun aici! 

Cea mai mare rasplata a lui Dumnezeu ramane insa mantuirea, accesul in Imparatia Lui !
Asta inseamna fericirea suprema si desavarsita: viata vesnica, deplina armonie, apropierea de Dumnezeu, iubirea!

Si rasplata mai mare decat asta... nu exista! 

„Zis-a Domnul către ucenicii Săi: Cât de greu este celor ce se încred în bogății să intre în Împărăția lui Dumnezeu! Mai lesne este cămilei să treacă prin urechile acului decât bogatului să intre în Îm­pă­răția lui Dumnezeu. Iar ei, mai mult uimindu-se, ziceau unii către alții: Și cine poate să se mân­tu­ias­că? Iisus, privind la ei, le-a zis: La oameni lucrul acesta este cu neputință, dar nu la Dumnezeu. Căci la Dumnezeu toate sunt cu putință. 
Și a înce­put Petru a-I zice: Iată, noi am lăsat toate și Ți-am urmat. Iisus a răspuns: Adevărat grăiesc vouă: Nu este nimeni care și-a lăsat casă, sau frați, sau su­rori, sau mamă, sau tată, sau copii, sau țarine pen­tru Mine și pentru Evanghelie și să nu ia însutit acum, în vremea aceasta de prigoniri, case și frați și surori și mame și copii și țarine, iar în veacul ce va să vină - viața veșnică. Și mulți din cei dintâi vor fi pe urmă, iar cei din urmă vor fi cei întâi. Și erau pe drum, suindu-se la Ierusalim, iar Iisus mergea înaintea lor. Și ei erau uimiți și cei ce mergeau după El se temeau.” MARCU 10, 24-32