De cate ori citesc acest pasaj evanghelic imi amintesc de o intamplare nostima.
Urma sa mergem la Cinema; trebuia sa ma intalnesc cu prietena mea pe cheiul unei statii de metro.
Prinsesem metroul in ultimul moment si de aceea calatorisem in ultimul vagon. Am coborat la statia cu pricina si am reperat-o pe Florentina de departe: tocmai cerceta persoanele ce coborau, cautandu-ma cu privirea.
Cand am ajuns destul de aproape de ea, i-am vazut fata incruntata! M-am speriat gandind ca i se intamplase ceva.
- Cucu, ii strig eu, incercand sa nu pun in glas ingrijorarea care o cuprinsese deja! Ce s-a intamplat?
- Nimic, imi raspunde ea, descretindu-si fata, ce sa se intample? Ma uitam dupa tine. De ce intrebi?
- Erai asa de incruntata incat m-am speriat!
- Asa sunt eu, imi raspunse ea zambind. Si nu pricep de ce ma crispez asa! O data, chiar am auzit remarca unui muncitor roman, care nu banuia ca si eu sunt romanca : "Ia uitati-va, bai, la asta, ce fata de femeie rea are!"
Ne-am amuzat amandoua si am plecat la Cinema!
In treacat fie spus, prietena mea nu este rea deloc!
Contrar prietenei mele, vecina mea, frantuzoaica, o fosta farmacista, azi pensionara, este toata un zambet! Ori de cate ori o intalnesc, ma luminez asa cum te luminezi cand privesti un copil! Este atat de solara, senina, purtand pe chip o nevinovatie de copil care te incanta!
Imi plac foarte mult oamenii care si-au putut conserva sufletele de copii!
Deprinderile noastre, gandurile inutile pentru tot si pentru toate, ne aspresc, ne rapesc gandul curat, acela pe care l-a pus Dumnezeu in noi, ne adumbresc privirea cu care ar trebui sa ne uitam catre ceilalti!
Am devenit banuitori, neincrezatori, avand mereu un dublu gand!
Cred ca trebuie sa ne straduim sa ne pastram candoarea, sa privim lumea cu sinceritatea si increderea unui prunc, chiar daca exista riscul ca oamenii sa ne dezamageasca!
Pe Dumnezeu ar trebui sa-l simtim precum copiii - care au o sensibilitate aparte când este vorba de Domnul Hristos si care fascinati de miracolul Nasterii din staulul Betleemului
nici nu le trece prin minte sa se indoiasca de minune!
"Cine nu va primi împărăţia lui Dumnezeu ca un prunc nu va intra în ea"!
Cred ca fraza asta este lesne de inteles daca ii privim pe copii cantand colinde, ori primind daruri ... Ei se bucura cu o bucurie adevarata si sunt fericiti din toata inima lor !
Deprinderile noastre, gandurile inutile pentru tot si pentru toate, ne aspresc, ne rapesc gandul curat, acela pe care l-a pus Dumnezeu in noi, ne adumbresc privirea cu care ar trebui sa ne uitam catre ceilalti!
Am devenit banuitori, neincrezatori, avand mereu un dublu gand!
Cred ca trebuie sa ne straduim sa ne pastram candoarea, sa privim lumea cu sinceritatea si increderea unui prunc, chiar daca exista riscul ca oamenii sa ne dezamageasca!
Pe Dumnezeu ar trebui sa-l simtim precum copiii - care au o sensibilitate aparte când este vorba de Domnul Hristos si care fascinati de miracolul Nasterii din staulul Betleemului
nici nu le trece prin minte sa se indoiasca de minune!
"Cine nu va primi împărăţia lui Dumnezeu ca un prunc nu va intra în ea"!
Cred ca fraza asta este lesne de inteles daca ii privim pe copii cantand colinde, ori primind daruri ... Ei se bucura cu o bucurie adevarata si sunt fericiti din toata inima lor !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu