PARABOLA CELOR POFTITI LA CINA

Zis-a Domnul pilda aceasta: Un om oarecare a făcut cină mare și a chemat pe mulți; și a trimis la ceasul cinei pe slujitorul său ca să spună celor chemați: Veniți, că, iată, toate sunt gata! Și au început toți, câte unul, să-și ceară iertare. 

Cel dintâi i-a zis: Am cumpărat un ogor și trebuie să ies ca să-l văd; te rog, iartă-mă. 
Și altul a zis: Cinci perechi de boi am cumpărat și mă duc să-i încerc; te rog, iartă-mă. 
Al treilea a zis: Femeie mi-am luat și de aceea nu pot veni. 
Și, întorcându-se, slujitorul a spus stăpânului său acestea. Atunci, mâniindu-se, stăpânul casei a zis: Ieși îndată în piețele și ulițele cetății, și pe săraci și pe neputincioși, și pe orbi și pe șchiopi adu-i aici.
Și slujitorul a zis: Doamne, s-a făcut precum ai poruncit, și tot mai este loc. Și a zis stăpânul către slujitor: Ieși la drumuri și la garduri și silește-i să intre, ca să mi se umple casa, căci zic vouă: Nici unul din bărbații aceia care au fost chemați nu va gusta din cina mea.

 Luca 14, 16-24

Negresit, cei care vin regulat la biserica au auzit aceasta parabola de nenumarate ori. Multi ar putea spune chiar ca nici nu este una dintre acelea pericope de ... neinteles. 

Reflectând insa mai mult asupra ei, s-ar putea sa nu ni se mai para chiar atat de simpla! 
Pilda aceasta are insa niste chei care deschid usi spre luminarea mintii!

Inainte insa de a purcede la enumerarea acestor chei, cred ca trebuie sa ne reamintim prilejul cu care Mantuitorul a rostit-o.

Intr-una din zile, Mântuitorul Hristos a fost invitat la masa în casa unui fariseu si, dupa cum ne spune Sfântul Evanghelist Luca la inceputul cap. 14, acesta nu era un om oarecare ci una dintre

căpeteniile fariseilor! (Luca 14, 1). 

Acolo s-au adunat, desigur, și altii - farisei si carturari - care Il pandeau,  ca sa-L prindă pe Iisus în cuvânt...

Mai aflam si ca era  o zi de sambata si ca Mantuitorul a vindecat cu aceasta ocazie un om bolnav de "idropică" adica hidropizie, o boala care consta în acumularea de lichid seros în țesuturi (cf.dex).

Acesta este contextul in care Mântuitorul Hristos rostește
Parabola celor chemați la Cină. 

Asadar ... un om oarecare a făcut Cină mare şi i-a chemat pe mulţi. La ceasul Cinei când totul a fost gata, a trimis pe sluga sa să spună celor chemaţi: veniţi, că iată toate sunt gata. "

Intelegem de indata ca Cina este aici un simbol - acela al bucuriei eshatologice, al trairii în comuniune cu Dumnezeu, El fiind Omul oarecare, gazda cinei din parabola!

Iata insa ca, in momentul in care li s-a spus ca totul este gata și ca pot veni, invitatii, invocand niste false motive, refuza sa onoreze invitatia. 

Primul a zis: „Am cumpărat un ogor și trebuie să ies ca să-l văd, de aceea nu pot să vin“. 

Al doilea s-a scuzat si el: „Cinci perechi de boi am cumpărat și mă duc să-i încerc; te rog, iartă-mă”. 

Iar al treilea a motivat: „Femeie mi-am luat și de aceea nu pot veni”. 

Mântuitorul spune mai departe ca stapânul acela s-a mâniat si a poruncit slugii sale sa adune din toate pieţele pe săraci și pe neputincioși, și pe orbi și pe șchiopi si sa-i invite la masa.

Aici trebuie sa ne oprim un pic.

Stăpânul este deci Dumnezeu iar Cina  este Împărăţia Lui , mai precis, comuniunea cu El. 

Cuvântul „cină” ar putea avea si o incarcatura particulara,  deloc derizorie: „cina” fiind masa de la sfarsitul zilei, ora cinei, in plan spiritual,  ar putea corespunde cu amurgul vieţii noastre! Cina poate deci simboliza, in mesajul Mântuitorului, și ideea de  capăt al vieții. Pentru oricare dintre noi, astazi poate sa însemne un sfârșit, indiferent de varsta. Invitaţia este la o „cină”, la comuniunea cu Dumnezeu spre seara vieţii. Este deci posibil ca refuzand in seara asta invitaţia, „mâine”  sa nu mai existe deloc  și astfel  sa ramanem descumpaniti în faţa Stăpânului.

Este important ca nu cumva sa credem ca saracii, neputincioșii si suferinzii ar fi doar niste "fiinte de mana a doua", inlocuitori de ocazie ai celor bogati, puternici si sanatosi. 

Defavorizatii lumii sunt si ei invitati inca de la început la masa Domnului  insa, parabola este spusa intr-un anume mediu,  tinta discursului fiind liderii spirituali ai iudeilor, prezenti in casa fariseului,  caci ei erau cei care nu voiau sa-l vada pe Iisus ca Fiu al lui Dumnezeu!

Apoi enumerarea celor adunati de prin piete - săraci,  neputincioşi,  orbi,  şchiopi,  suferinzi și flămânzi - poate fi o ocazie pentru a le arata celor prezenti ca la cina Domnului sunt chemati si cei diferiti, altii decat marii carturari plini de cunostinte dar mai orbi decat orbii!

Sluga face ce i se spune dar casa tot nu se umple. 

Atunci primeste o nouă porunca, urmata chiar de o sentinta:

„Ieşi la drumuri şi la garduri şi sileşte-i pe toţi să intre, ca să mi se umple casa”;  „Căci vă spun vouă că nici unul dintre bărbaţii aceia chemaţi nu va gusta din cina mea!”  (Luca 14, 23,24). 

Este de la sine inteles ca bărbaţii aceia chemaţi nu vor gusta nimic de vreme ce nici nu vor veni, dar rostirea acestor cuvinte are in vedere o cu totul alta cina, o cu totul alta mancare! Mantuitorul nu vorbeste aici despre o cina ca oricare alta ci de bucuria comuniunii cu Dumnezeu, de care cei chemati nu vor mai avea parte, odata ce au refuzat-o!

("Şi vor veni alţii de la răsărit şi de la apus, de la miazănoapte şi de la miazăzi şi vor şedea la masă în împărăţia lui Dumnezeu" Luca  13, 29.).

Gasim aici un cuvant care poate constitui o poticnire. Este vorba de porunca pe care o da stapanul slugii sale: 

„Silește-i!”spune el!

Fraza  „Ieși la drumuri şi la garduri şi sileşte-i pe toţi să intre...”  in nici un caz nu are in vedere constrângerea cuiva, Porunca era dată slujitorilor, iar ei nu erau in masura sa oblige pe cineva la ceva! 

Porunca „silește-i” pare sa fie dedicata celor care transmit cuvântul lui Dumnezeu, adica slujitorilor Lui. 

„Sileşte-i” nu inseamna "forteaza-i"! Fiecare om este si trebuie sa fie liber! Dealtfel verbul original  „a sili” (ἀναγκάζω) are și sensul de a invita, a îndemna cu apăsare (cf pr. prof S Tofana) 

Așadar, pentru slujitorii Bisericii, porunca „sileşte-i” inseamnă ca ei sa fie atat de persuasivi in  transmiterea mesajului, atat de traitori intru el incat cei care asculta sa se simta „constrânsi”, sa nu poata refuza sub nici un motiv marea chemare la Cina Domnului!

Cât privește înțelesul expresiei „cei de la drumuri și de la garduri”, aceștia pot să fie călătorii sau străinii, din regiuni mai îndepărtate, care făceau popas la gardurile viilor și ale moșiilor. 
Deci, invitația este facuta si străinilor și pagânilor.

Pe de altă parte, in sens figurat, „cei de la drumuri și de la garduri” mai pot fi si cei care se afla in cautarea unui sens in viata si în credinta, cei care, in raportul lor cu credinta si cu Dumnezeu, mai au inca îndoieli !

Gardul este ceva care marcheaza limitele spatiului deci o granița. Așadar, cei de la garduri pot fi si cei de la marginea comunității, indiferent de motivul pentru care au ajuns acolo. Față de aceștia trebuie sa ne sporim grija, atentia!

Dumnezeu, in planul Sau, stie de ce, cand si cum exista vieti risipite! Treaba noastra nu este sa judecam ci doar sa ii bagam in seama si pe ... marginali, sa ne ingrijim de ei!

Textul ne lasa sa intelegem ca este vorba  de doua invitatii, caci Stapanul face două chemări la această Cină. 

O primă chemare are loc cand stapanul a decis sa faca o Cina si sa-i invite pe mulţi. A doua chemare a fost atunci când, potrivit obiceiului din Orient, totul a fost gata pentru petrecere. 

Numai ca cei chemati la cina au invocat niste pretexte si au declinat invitația. Stăpânul s-a mâniat, nu atat din cauza refuzului, cat din cauza pretextelor !

Prima chemare, pe care Dumnezeu ne-o adresează este atunci când ne nastem. Dumnezeu ne da  viata si  ne  cheama la comuniune cu El. Ne vrea cu El vesnic in Împărăția Sa, dar nu in mod automat nici prin constrangere, caci El ne respecta libertatea. 

Așadar, momentul intrarii in viață coincide cu prima chemare evocata in aceasta pildă.

A doua chemare vine la timpul potrivit, atunci cand am bagat de seama ca, dincolo de toate, exista o putere mai presus de intelegerea noastra. Indata ce am realizat prezenta lui Dumnezeu, intram in relatie cu El.

In momentul in care am conştientizat relaţia noastra cu Dumnezeu, suntem automat chemati la comuniunea cu El. Atunci, totul este pregatit pentru Cina, pentru a primi Taina aflata in potir, Sfanta Taina euharistica ce se petrece in timpul Sfintei Liturghii. 

Aceea este Cina la care suntem chemați cu totii!

Sa privim acum pretextele gasite de invitati pentru a nu veni la cina:

1. "Am cumpărat un ogor și trebuie să ies ca să-l văd"., zice primul invitat. Un pretext neinspirat: invitatia era la cina. Era deci seara! Cum ar fi putut sa vada tarina?

2. "Cinci perechi de boi am cumpărat și mă duc să-i încerc" zice al doilea invitat, si el gasind un fals pretext fiind  practic imposibil sa faca asta pe intuneric !

3. Cel de-al treilea invitat este nepoliticos - nu-si cere scuze - iar motivul gasit este unul absolut trivial! "Femeie mi-am luat și de aceea nu pot veni." 

In toate aceste pretexte ne regasim cu totii, noi, cei care am auzit chemarea lui Dumnezeu dar... gasim mereu motive sa nu raspundem acestei chemari!

Unde mai pui ca Domnul nu ne cheama sa-I dam Lui ceva ci ne invita sa ne daruiasca El hrana, bucuria, puterea, harul și ajutorul Lui pentru viața noastra!

Sa ne ajute Dumnezeu sa fim cu totii treji si apti, mereu prezenti la Cina Sa!

PS

Textul de fata este inspirat de predica  pr. Prof. Stelian Tofana, de la Facultatea de Teologie din  Cluj Napoca, rostita cu prilejul citirii acestei Evanghelii.