iar dezbinarea şi războiul sunt doar o urmare a patimilor şi ambiţiilor noastre egoiste.
In evanghelia zilei de azi, Luca 12: 48-59, ca si in cea după Matei, la capitolul 10, se vorbeste despre dezbinare.
Foc am venit să arunc pe pământ, și cât aș vrea să fie acum aprins! Și cu botez am a Mă boteza și câtă nerăbdare am până ce se va îndeplini! Vi se pare că am venit să dau pace pe pământ? Vă spun că nu, ci dezbinare. Căci de acum înainte cinci dintr-o casă vor fi dezbinați: trei împotriva a doi și doi împotriva a trei. Dezbinați vor fi: tatăl împotriva fiului și fiul împotriva tatălui, mama împotriva fiicei și fiica împotriva mamei, soacra împotriva nurorii sale și nora împotriva soacrei. Luca 12
„Nu socotiţi că am venit să aduc pace pe pământ; n-am venit să aduc pace, ci sabie. Căci am venit să despart pe fiu de tatăl său, pe fiică de mama sa, pe noră de soacra sa. Şi duşmanii omului (vor fi) casnicii lui. Cel ce iubeşte pe tată ori pe mamă mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine; cel ce iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine. Şi cel ce nu-şi ia crucea şi nu-Mi urmează Mie nu este vrednic de Mine.” Matei 10
In ambele texte Mântuitorul spune clar că n-a venit să aducă pace pământ, ci dezbinare sau sabie, adică ceartă, război, conflict.
Si nu cred sa fie cineva pe care aceste cuvinte sa nu-l destabilizeze, pentru că nu par sa se potriveasca deloc cu ideea potrivit careia Dumnezeul nostru este Domnul păcii!
Iata câteva versete în acest sens:
Revenind acum la cuvintele Mântuitorului cum că a venit să aducă în lume dezbinare între oameni, ba chiar între rude aşa de apropiate, acestea sunt menite a ne face sa intelegem ca trebuie să păstrăm pacea şi unirea cu oamenii până la punctul in care nu suntem in pericolul de a cadea in pacat. De aici încolo trebuie să ne împotrivim.
Toată pacea lumii este de la Dumnezeu... iar dezbinarea şi războiul sunt doar o urmare a patimilor şi ambiţiilor noastre egoiste.
„Zis-a Domnul: Oricui i s-a dat mult, mult i se va cere, și cui i s-a încredințat mult, mai mult i se va cere. Foc am venit să arunc pe pământ, și cât aș vrea să fie acum aprins! Și cu botez am a Mă boteza și câtă nerăbdare am până ce se va îndeplini! Vi se pare că am venit să dau pace pe pământ? Vă spun că nu, ci dezbinare. Căci de acum înainte cinci dintr-o casă vor fi dezbinați: trei împotriva a doi și doi împotriva a trei. Dezbinați vor fi: tatăl împotriva fiului și fiul împotriva tatălui, mama împotriva fiicei și fiica împotriva mamei, soacra împotriva nurorii sale și nora împotriva soacrei. Și zicea și mulțimilor: Când vedeți un nor ridicându-se dinspre apus, îndată ziceți că vine ploaie mare; și așa este. Iar când suflă vântul de la miazăzi, ziceți că va fi arșiță, și așa este. Fățarnicilor! Fața pământului și a cerului știți să o deosebiți, dar vremea aceasta cum de nu o deosebiți? De ce, dar, de la voi înșivă nu judecați ce este drept? Și când mergi cu pârâșul tău la dregător, dă-ți silința să te împaci cu el pe cale, ca nu cumva să te târască la judecător, și judecătorul să te dea pe mâna temnicerului, iar temnicerul să te arunce în temniță. Zic ție: Nu vei ieși de acolo până ce nu vei plăti și cel din urmă ban.” LUCA 12: 48-59
„Nu socotiţi că am venit să aduc pace pe pământ; n-am venit să aduc pace, ci sabie. Căci am venit să despart pe fiu de tatăl său, pe fiică de mama sa, pe noră de soacra sa. Şi duşmanii omului (vor fi) casnicii lui. Cel ce iubeşte pe tată ori pe mamă mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine; cel ce iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine. Şi cel ce nu-şi ia crucea şi nu-Mi urmează Mie nu este vrednic de Mine.” Matei 10
In ambele texte Mântuitorul spune clar că n-a venit să aducă pace pământ, ci dezbinare sau sabie, adică ceartă, război, conflict.
Si nu cred sa fie cineva pe care aceste cuvinte sa nu-l destabilizeze, pentru că nu par sa se potriveasca deloc cu ideea potrivit careia Dumnezeul nostru este Domnul păcii!
Iata câteva versete în acest sens:
- În predica de pe munte, într-una din cele nouă fericiri spune: „Fericiţi făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema” (Matei 5:9) încurajând întreagă omenire spre pace și bună înțelegere.
- Când îi trimite pe apostolii Săi la propovăduire le spune: „Şi intrând în casă, uraţi-i, zicând: "Pace casei acesteia"” (Matei 10:12).
- După ce a vindecat-o pe femeia cu scurgere de sânge i-a spus: „Fiică, a ta credinţa te-a mântuit, mergi în pace şi fii sănătoasă de boala ta!” (Marcu 5, 34).
- Vorbind despre împotrivirea în fața păcatului până la sânge, la finalul discursului spune: „Bună este sarea; dacă însă sarea îşi pierde puterea, cu ce o veţi drege? Aveţi sare întru voi şi trăiţi în pace unii cu alţii.” (Marcu 9:50).
- Ceata îngerilor la nașterea Domnului Iisus, cânta de față cu păstorii: „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire” (Luca 2:14).
- Când Li s-a arătat apostolilor după Înviere, evanghelia consemnează: „Şi pe când vorbeau ei acestea, El a stat în mijlocul lor şi le-a zis: Pace vouă. ” (Luca 24, 36).
- Când le spune apostolilor că Tatăl Îl va trimite pe Duhul Sfânt, adăugă: „Pace vă las vouă, pacea Mea o dau vouă, nu precum dă lumea vă dau Eu. Să nu se tulbure inima voastră, nici să se înfricoşeze.”
În concluzie, un lucru este clar: Domnul Hristos spune că aduce pace dar și dezbinare.
Desi nu s-ar zice, nu este aici nici o contradictie!
Iata un verset din Evanghelia după Ioan care aduce lumina:
„Acestea vi le-am grăit, ca întru Mine pace să aveţi. În lume necazuri veţi avea; dar îndrăzniţi. Eu am biruit lumea.” (Ioan 16:33)
Acest text pune față-n față cele două concepte - de pace și de dezbinare. Cuvintele Mântuitorului sunt adresate apostolilor după ce ii avertizeaza că El avea sa patimeasca și ca tocmai în acele momente toți îl vor părăsi.
Pacea de care vorbește Mântuitorul Hristos nu este pacea lumii, a societății în care trăim, ci este pacea pe care o vom afla în noi („împărăţia lui Dumnezeu este înăuntrul vostru” [Luca 17:21]), in relația directă cu El, prin rugăciune, prin împlinirea poruncilor Sale, prin împărtăşirea cu Trupul şi Sângele Lui.
Iar dezbinarea de care vorbeşte este tocmai cea pe care o vom afla în lumea în care trăim, în exteriorul nostru.
Desi nu s-ar zice, nu este aici nici o contradictie!
Iata un verset din Evanghelia după Ioan care aduce lumina:
„Acestea vi le-am grăit, ca întru Mine pace să aveţi. În lume necazuri veţi avea; dar îndrăzniţi. Eu am biruit lumea.” (Ioan 16:33)
Acest text pune față-n față cele două concepte - de pace și de dezbinare. Cuvintele Mântuitorului sunt adresate apostolilor după ce ii avertizeaza că El avea sa patimeasca și ca tocmai în acele momente toți îl vor părăsi.
Pacea de care vorbește Mântuitorul Hristos nu este pacea lumii, a societății în care trăim, ci este pacea pe care o vom afla în noi („împărăţia lui Dumnezeu este înăuntrul vostru” [Luca 17:21]), in relația directă cu El, prin rugăciune, prin împlinirea poruncilor Sale, prin împărtăşirea cu Trupul şi Sângele Lui.
Iar dezbinarea de care vorbeşte este tocmai cea pe care o vom afla în lumea în care trăim, în exteriorul nostru.
Mantuitorul îi atenţionează pe apostoli că vor avea necazuri în lume, chiar dacă au pace întru El.
A avea pace în Hristos înseamnă a fi impacat cu El, a avea conştiinta neumbrita de pacat.
A avea pace în Hristos înseamnă a fi impacat cu El, a avea conştiinta neumbrita de pacat.
Hristos Domnul nu ţine minte răul, nu e răzbunător şi mereu ne va primi in pace, ne va primi la El cu bunătate, fără ranchiuni...
Revenind acum la cuvintele Mântuitorului cum că a venit să aducă în lume dezbinare între oameni, ba chiar între rude aşa de apropiate, acestea sunt menite a ne face sa intelegem ca trebuie să păstrăm pacea şi unirea cu oamenii până la punctul in care nu suntem in pericolul de a cadea in pacat. De aici încolo trebuie să ne împotrivim.
Nu prin forţă, ci prin retragere, prin indepărtarea de cei care ne ispitesc. Această depărtare creează defapt ruptura, dezbinarea dintre oamenii care au viziuni diferite. Aceasta este sabia de care vorbeşte Mântuitorul... tăierea unei relaţii ce face rau celor implicaţi.
„Nu întotdeauna este bună unirea, ci uneori şi despărţirea este bună. Iar „sabie” este cuvântul credinţei, care ne taie pe noi de la dragostea prietenilor noştri şi a rudeniilor, dacă aceştia ne împiedică de la buna-cinsite de Dumnezeu. Că nu ne îndeamnă să ne despărţim de aceşta fără pricină, ci numai atunci când nu se unesc cu noi [în credinţă] iar, mai vârtos, atunci când ne împiedică de la credinţă” (Sfântul Teofilact, Arhiepiscopul Bulgariei – Tâlcuirea Sfintei Evanghelii de la Matei).
Dezbinarea de care vorbeşte Hristos Domnul face diferenta dintre viaţa curată şi viaţa păcătoasă.
Dumnezeu, Sfânta Treime, prin lucrarea Sa de mântuire în lume, smulge pe oameni din păcat, îi scoate din grupul celor indiferenţi şi necredincoşi...
Cei ce vor încerca să-i rupă pe oameni de Dumnezeu ar trebuie să ştie ca se vor confrunta - mai devreme sau mai tarziu - cu Duhul Adevărului, cu însuşi Domnul, prezent în noi toţi. Hristos ne dă pacea Sa, dar stă permanent împotriva tuturor celor care aduc dezbinarea. El de fapt îi rupe din comunitate pe cei care crează dezbinare.
„Nu întotdeauna este bună unirea, ci uneori şi despărţirea este bună. Iar „sabie” este cuvântul credinţei, care ne taie pe noi de la dragostea prietenilor noştri şi a rudeniilor, dacă aceştia ne împiedică de la buna-cinsite de Dumnezeu. Că nu ne îndeamnă să ne despărţim de aceşta fără pricină, ci numai atunci când nu se unesc cu noi [în credinţă] iar, mai vârtos, atunci când ne împiedică de la credinţă” (Sfântul Teofilact, Arhiepiscopul Bulgariei – Tâlcuirea Sfintei Evanghelii de la Matei).
Dezbinarea de care vorbeşte Hristos Domnul face diferenta dintre viaţa curată şi viaţa păcătoasă.
Dumnezeu, Sfânta Treime, prin lucrarea Sa de mântuire în lume, smulge pe oameni din păcat, îi scoate din grupul celor indiferenţi şi necredincoşi...
Cei ce vor încerca să-i rupă pe oameni de Dumnezeu ar trebuie să ştie ca se vor confrunta - mai devreme sau mai tarziu - cu Duhul Adevărului, cu însuşi Domnul, prezent în noi toţi. Hristos ne dă pacea Sa, dar stă permanent împotriva tuturor celor care aduc dezbinarea. El de fapt îi rupe din comunitate pe cei care crează dezbinare.
Toată pacea lumii este de la Dumnezeu... iar dezbinarea şi războiul sunt doar o urmare a patimilor şi ambiţiilor noastre egoiste.
„Zis-a Domnul: Oricui i s-a dat mult, mult i se va cere, și cui i s-a încredințat mult, mai mult i se va cere. Foc am venit să arunc pe pământ, și cât aș vrea să fie acum aprins! Și cu botez am a Mă boteza și câtă nerăbdare am până ce se va îndeplini! Vi se pare că am venit să dau pace pe pământ? Vă spun că nu, ci dezbinare. Căci de acum înainte cinci dintr-o casă vor fi dezbinați: trei împotriva a doi și doi împotriva a trei. Dezbinați vor fi: tatăl împotriva fiului și fiul împotriva tatălui, mama împotriva fiicei și fiica împotriva mamei, soacra împotriva nurorii sale și nora împotriva soacrei. Și zicea și mulțimilor: Când vedeți un nor ridicându-se dinspre apus, îndată ziceți că vine ploaie mare; și așa este. Iar când suflă vântul de la miazăzi, ziceți că va fi arșiță, și așa este. Fățarnicilor! Fața pământului și a cerului știți să o deosebiți, dar vremea aceasta cum de nu o deosebiți? De ce, dar, de la voi înșivă nu judecați ce este drept? Și când mergi cu pârâșul tău la dregător, dă-ți silința să te împaci cu el pe cale, ca nu cumva să te târască la judecător, și judecătorul să te dea pe mâna temnicerului, iar temnicerul să te arunce în temniță. Zic ție: Nu vei ieși de acolo până ce nu vei plăti și cel din urmă ban.” LUCA 12: 48-59
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu