Facem ce si cum stim mai bine, ne straduim sa aratam partea buna din noi ... poate si spre fala!
Nu ar fi rau sa tinem cont de indemnul Mantuitorului din Evanghelia de azi: "Luaţi aminte la voi înşivă."
Evanghelia de azi ne vorbeste despre faptul ca, odata cu Sf Ioan Botezatorul, vechea lege, cea data de Moise la sfatul lui Dumnezeu, si-a incheiat misiunea! El, Mantuitorul, este cel ce ne-a adus Legea cea Noua, a iubirii, dar nimic din legea veche nu trebuie considerat inutil ori gresit caci tot lege dumnezeiasca este!
Cat priveste pacatul... el ramane pericolul de care trebuie sa ne pazim! Caci nu numai cei ce pacatuiesc vor fi pedepsiti ci si cei ce-i imping pe altii spre pacat sau fac ca pacatul sa-i sminteasca pe semeni! Ni se mai spune azi ca iertarea este manifestarea iubirii!
Dupa ce meditezi la acest subiect, ti se pare ca nu iti mai ajung zilele ca sa poti sa ierti, sa te rogi, sa implori sa fii iertat.
Mama mea, Dumnezeu sa o aiba in paza Sa, obisnuia sa spuna: "nu vreau sa ma cert cu nimeni ca mi-e frica ca nu mai am timp sa ma impac!"
Iertarea este sublima dovada de ascultare si de iubire a lui Dumnezeu. Caci dacă veţi ierta oamenilor greşelile lor, şi Tatăl vostru cel ceresc vă va ierta greşelile voastre. Iar dacă nu veţi ierta oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile voastre. (Ev. Matei 6, 14-21)
Iertarea este si o masura a iubirii caci "Cui i se iarta putin, putin iubeste"!
Dumnezeu ne da iertarea Lui pentru ca ne iubeste.
Ne cunoaste puterile noastre slabe dar, iubindu-ne, ne da sanse, multe sanse, "de saptezeci de ori cate sapte", sa ne intarim!
El stie ca firea noastra e mereu cazatoare si ne sta alaturi, gata sa ne ridice dupa fiecare cadere!
Iertarea vine din iubire si iubirea vindeca, fiind sansa noastra de mantuire!
Doar sfintii nu au motive sa fie iertati.
Iertarea - data si primita - ne ajuta sa mergem mai departe frumos, oricare ar fi fost rana pricinuita ori cea care ne-a rapus. Prin iertare o luam de la capat!
Dumnezeu ne iarta ca sa putem sa traim dincolo de raul care ni s-a facut sau cel pe care l-am facut, si, dincolo de slabiciunile noastre, sa putem sa mergem mai departe.
Caci de toti si de toate putem scapa dar de constiinta noastra niciunde, niciodata! Constiinta noastra este Dumnezeu din noi! Si Dumnezeu ne iarta! Daca EL ne iarta, cine suntem noi sa nu-i iertam pe cei care ne-au gresit?
Si totusi de ce nu am putea ierta? Ce ne-ar opri?
Poate mandria, orgoliul ranit, ranchiuna, invidia?
Nimic din toate astea nu ne va ajuta sa meritam iertarea divina. Mandria ne deformeaza propria imagine si ne minte mereu, dandu-ne iluzia ca suntem buni, frumosi, destepti si de neinvins.
Iertarea - data si primita - ne ajuta sa mergem mai departe frumos, oricare ar fi fost rana pricinuita ori cea care ne-a rapus. Prin iertare o luam de la capat!
Dumnezeu ne iarta ca sa putem sa traim dincolo de raul care ni s-a facut sau cel pe care l-am facut, si, dincolo de slabiciunile noastre, sa putem sa mergem mai departe.
Caci de toti si de toate putem scapa dar de constiinta noastra niciunde, niciodata! Constiinta noastra este Dumnezeu din noi! Si Dumnezeu ne iarta! Daca EL ne iarta, cine suntem noi sa nu-i iertam pe cei care ne-au gresit?
Si totusi de ce nu am putea ierta? Ce ne-ar opri?
Poate mandria, orgoliul ranit, ranchiuna, invidia?
Nimic din toate astea nu ne va ajuta sa meritam iertarea divina. Mandria ne deformeaza propria imagine si ne minte mereu, dandu-ne iluzia ca suntem buni, frumosi, destepti si de neinvins.
Neiertarea ne aspreste, ne urateste sufletul si ne leaga de trecut impiedicandu-ne sa avansam!
Nu exista iertare fara uitare! Tinand minte raul facut... inseamna ca de fapt nu am reusit sa-l depasim, nu am iertat!
Nu exista iertare fara uitare! Tinand minte raul facut... inseamna ca de fapt nu am reusit sa-l depasim, nu am iertat!
Dar cea mai distrugatoare neiertare ramane cea de sine.
Nimeni nu ne poate face mai mult rau decat suntem capabili sa ne facem noua insine!
De aceea e nevoie de duhovnic. El ne ajuta sa ne iertam, sa intelegem ca a insista in autoflagelare, dupa ce ne-am spus pacatul, nu este decat a cadea in alt pacat, pacatul neincrederii in darul iertarii lui Dumnezeu!
Cred ca este nevoie sa ne rugam mereu ca sa ne dea Domnul capacitatea sa iertam, sa uitam raul si sa putem iubi!
Iertand primim iertare, iubind primim iubire!
A fi in stare sa cerem iertare, inseamna a ne asuma greseala, incercand sa nu o mai repetam!
Pamantul nu se va cutremura si in inima noastra va pogora pacea!
„Zis-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul: Voi sunteți cei ce vă faceți pe voi drepți înaintea oamenilor, dar Dumnezeu cunoaște inimile voastre; căci ceea ce la oameni este înalt, urâciune este înaintea lui Dumnezeu. Legea și prorocii au fost până la Ioan; de atunci Împărăția lui Dumnezeu se binevestește și fiecare prin stăruință intră în ea. Dar mai lesne este să treacă cerul și pământul decât să cadă o cirtă din Lege. Oricine-și lasă femeia sa și ia pe alta săvârșește adulter; și cel ce ia pe cea lăsată de bărbat săvârșește adulter. Și a zis către ucenicii Săi: Cu neputință este să nu vină smintelile, dar vai aceluia prin care ele vin! Mai de folos i-ar fi dacă i s-ar lega de gât o piatră de moară și ar fi aruncat în mare, decât să smintească pe unul din aceștia mici. Luați aminte la voi înșivă. De-ți va greși fratele tău, dojenește-l, și dacă se va pocăi, iartă-l. Și chiar dacă îți va greși de șapte ori într-o zi și de șapte ori se va întoarce către tine zicând: Îmi pare rău, iartă-l pe el.”
LUCA 16, 15-18; 17, 1-4
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu