DIVORTUL - NEINTELEGEREA DIVINULUI IUBIRII

Inainte de a purcede la intelegerea fragmentului evanghelic de azi, va invit sa ascultati minunatul imn al iubirii, pe care ni l-a lasat Sf Apostol Pavel (1 Corinteni, 13)

Zis-a Domnul: Oricine va lăsa pe femeia sa și va lua alta săvârșește adulter. Iar femeia, de-și va lăsa bărbatul ei și se va mărita cu altul, săvârșește adulter. Atunci aduceau la Iisus copii ca să-Și pună mâinile peste ei, dar ucenicii îi certau pe cei ce-i aduceau. Iar Iisus, văzând, S-a mâhnit și le-a zis: Lăsați copiii să vină la Mine și nu-i opriți, căci a unora ca aceștia este Împărăția lui Dumnezeu. Adevărat zic vouă: Cine nu va primi Împărăția lui Dumnezeu ca un copil nu va intra în ea. Și luându-i în brațe, i-a binecuvântat, punându-Și mâinile peste ei.” MARCU 10: 11--16

De teama de a nu spune prosti, am cautat si azi, cum fac zilnic, interpretari legate de acest text. Mai toate spun ca primele versete se refera la divort. 

Am gasit insa o opinie care mi-a atras atentia si, chiar daca este vorba despre cea a unui catolic [1], mi s-a parut logica si interesanta!

Nu  e vorba de divort ci... de casatorie ca taina! 

Comentariul pleaca de la ideea ca nu este corect sa vorbin despre un sfarsit posibil, iminent sau definitiv, fara sa vorbim mai inainte de toate despre INCEPUT! 

Totul are inceput! Toate isi au o origine si finalul depinde tocmai de inceput! 

Daca tinem cu tot dinadinsul sa credem ca aici e vorba de divort... ok! Dar nu poate exista divort fara casatorie si daca casatoria nu a indeplinit statutul de taina... despre ce divort e vorba?!

Poate nu ar fi rau sa vedem cum a fost vazuta casatoria din inceputurile ei!

Pentru asta e nevoie de o calatorie in timpul biblic, pentru a intelege care a fost locul ei în planul lui Dumnezeu. Numai asa putem înțelege greutatea, pacatul, inacceptabilitatea divorțului!

Dacă căsătoria nu este vazuta in lumina vointei divine, este evident ca soții nu pot trăi cununia in chip mistic, unirea lor fiind doar un contract lumesc…

Sf Evanghelist Ioan își începe Evanghelia cu minunea de la nunta din Cana Galilii, o minune care pare complet rupta de logica minunilor pe care Mantuitorul avea sa le faca!

Ne este infatisat Iisus la o nuntă, unde vinul se termina si El, sfatuit de Fecioara Maria,  adauga, in vasele golite, apa, pe care o preface in vin, un gest ce pare "superflu" de vreme ce invitatii bausera deja destul daca vinul se terminase… 

Vinul, daca ar fi sa fim ultra-rigurosi, l-am putea socoti si pe el inutil si chiar periculos! Unele culte chiar cred asta!

Si totusi via si vinul au valoare mistica! 

Desigur, nu vorbin despre bautul ca adictie, peste masura, caci Dumnul ne invata ca fericirea ne este la indemana daca punem o masura in toate!

Vinul, pomenit in Biblie, este plusul hranei, un plus care "veselește inima omului"!

Vinul este ca iubirea, iubirea fiind acel ceva in plus fara de care, teoretic, se poate trai dar care face ca viata sa aibe savoare, sa merite sa fie traita! 

Iubirea este acel "ceva" care ne face sa fim in stare de comuniune cu Dumnezeu. 

Iubirea insa nu poate exista in afara libertății: un om este liber când se simte iubit, dacă nu, nu este liber, agatandu-se de alte lucruri care ii pot umple vidul lipsei de iubire. 

Singura putere a iubirii este sa se supuna, sa se faca rob! 

Puterea iubirii nu e in a lua ci in a se darui!

Daca ne gandim ca Eva a fost "nascuta" din coasta lui Adam, putem intelege ca si barbatul e capabil să genereze, in felul sau. 

Fiecare, fie barbat, fie femeie, se naste din rana iubirii celuilalt! 

Tu simti ca trăiești cu adevarat dacă esti iubit. Dacă nu esti iubit, desi esti viu, nu trăiești, ești deja mort; tu însuți trăiești plenar atunci când iubești!

Ințelegem taina căsătoriei, după cum ni se spune în Facerea 1,27, că "Dumnezeu a creat omul, bărbat și femeie, după chipul și asemănarea Sa i-a creat." 

Asta nu inseamna că Dumnezeu ar fi bărbat sau femeie!

Facandu-l pe om "după chipul și asemănarea Sa" , nu a creeat  o clona ci un raport intre El si om, astfel incat fiecare apartine egal celuilalt, fiecare daruindu-se celuilalt in egala masura! 

Mantuirea depinde de acest raport, care se extinde si in relatia de cuplu!

Divina este tocmai această comuniune reciprocă de iubire: 

fiecare devine al celuilalt, iar cei doi devin una, și acesta este misterul Treimii. Așadar, soții sunt Dumnezeu pe pământ! 

Sf Pavel in Scrisoarea către Efeseni 5,32 spune că taina căsătoriei este un mare mister, e marele mister al lui Hristos și al Bisericii Sale. 
Doar prin prisma acestei idei putem vorbi despre pacatul divorțului! 

O unire care nu atinge acest mister este falsa, ea insasi un pacat! Iarta-ma, Doamne!

Daca divortul survine din pricina neintelegerii, a inexistentei entitatii divine in cuplu, din pricina inghetarii inimii partenerilor, a nedaruirii reciproce... trebuie sa ne intrebam: a fost casatoria aceea o taina, marele mister al lui Hristos!?

Si neintelegerea asta ii priveste si pe apostoli, fragmentul fiind o explicatie a problemei adulterului, data lor de Iisus, pe care nici ei nu o intelesesera. 

Dealtfel, din Ev dupa Matei (19, 10-12) aflam mai explicit reactia lor caci "Ucenicii I-au zis: Dacă astfel este pricina omului cu femeia, nu este de folos să se însoare. 

Iar El le-a zis: Nu toţi pricep cuvântul acesta, ci aceia cărora le este dat. Că sunt fameni care s-au născut aşa din pântecele mamei lor; sunt fameni pe care oamenii i-au făcut fameni, şi sunt fameni care s-au făcut fameni pe ei înşişi, pentru împărăţia cerurilor. Cine poate înţelege să înţeleagă."

Pentru a intelege pe deplin acest text, adaug aici explicarea cuvantului "famen" asa cum apare in DEX: 

FÁMEN, fameni, s. m. (Înv.) Bărbat castrat; spec. eunuc. ♦ Fig. Bărbat decăzut din punct de vedere moral.

Revenind, raportul nostru in cuplu - unul fata de celalalt - nu trebuie să fie niciodata si cu nici un motiv unul de superioritate, de dominare, ci unul de daruire reciproca permanenta si de apartenență reciprocă… 

In continuare, textul pomeneste de copii si sunt fortata sa ma intreb, in acest context: „Cine sunt eu, cum sunt eu?” daca Împărăția lui Dumnezeu este a celor care sunt precum copiii? 

Cu alte cuvinte, daca nu sunt ca un copil, nu intru în Împărăție! (Mt. 18,4). 

In mod evident undeva, in noi,  exista si copilul de odinioara! Poate de aici vin frustrarile, care pot afecta sentimentul iubirii, inclusiv cel al iubirii de Dumnezeu!

Imi amintesc si acum felul in care radea sotul  meu cand glumea cu cei cu care copilarise si cat ma incanta sa il reaud, cand ne veseleam impreuna, amandoi!

Intrebarea este: "ce raport mai am eu cu copilul din mine"? 

Caci, iata, in „a sti sa fii copil” sta implinirea omului! Fara aceasta componenta nu poti intelege misterul iubirii divine!

Copilul este deci modelul, pentru ca in el vedem ca toate le primim, cum copilul primeste totul, si iubirea si grija si atentia, și, in ceea ce primim ne regasim! 

Primim iubire - dam iubire, primim agresiune - dam agresiune, primim tandrete, dam tandrete! Suntem ceea ce primim!

Eu cred ca, daca nu am inteles misterul iubirii, al unirii divine, daca nu am fost dependenti de partener asa cum suntem dependenti de aer, asa cum trebuie sa fim dependenti de Dumnezeu, daca nu am fost fata de partenerul ales precum este copilul dependent de mama sa si de cele din jur, daca nu am primit si nu i-am daruit iubire, tot ceea ce am numit unire, casatorie a fost un fals! 

Casatoria, in afara acestui principiu nu mai este o taina ci un contract, uneori chiar o afacere !

Ce se intampla la noi? Casatoriile cu incununare in Biserica...  sunt la ordinea zilei, dar este acolo o taina?!

Daca nu e... atunci cum ramane cu... "taina căsătoriei este un mare mister, e marele mister al lui Hristos și al Bisericii Sale."? 

Casatoria nu este o chestiune de fast, de vis, nici de "asa trebuie" sau "asa se face". Casatoria este o abordare treimica a vietii! 

Este IUBIRE PURA!

In fata iubirii nu stau in picioare nici sfaturile, nici impulsurile carnale, nici socotelile, fie ele si nobile, nici dorinta de a nu fi singur si nici macar aceea de a avea copii! 

Nimic!

Caci nu ne rămân decat acestea trei: "credinţa, nădejdea şi dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea."

"Dragostea nu cade niciodata!" (1Corinten, 13)

[1] Pr S Fausti