"Nu va rămâne piatră pe piatră care să nu se risipească". .

„În vremea aceea, ieșind din templu Iisus, unul dintre ucenicii Săi I-a zis: Învățătorule, privește ce fel de pietre și ce clădiri! Dar Iisus a zis: Vezi aceste mari clădiri? Nu va rămâne piatră pe piatră care să nu se risipească. Și șezând pe Muntele Măslinilor, în fața templului, Îl întrebau, de o parte, Petru, Iacov, Ioan și cu Andrei: Spune-ne nouă, când vor fi acestea? Și care va fi semnul când va fi să se împlinească toate acestea? Iar Iisus a început să le spună: 

Vedeți să nu vă înșele cineva. Căci mulți vor veni în numele Meu, zicând că sunt Eu, și vor amăgi pe mulți. 

Iar când veți auzi de războaie și de zvonuri de războaie, să nu vă tulburați, căci trebuie să fie, dar încă nu va fi sfârșitul. Și se va ridica neam peste neam și împărăție peste împărăție, vor fi cutremure pe alocuri și foamete și tulburări vor fi. 

Iar acestea sunt începutul durerilor.” MARCU 13: 1-8

Versetele acestea sunt extrase din cap 13 al Evangheliei după Marcu, capitol care vorbeste despre sfârșitul lumii.

Mereu si dintotdeauna omul s-a intrebat ce se va intampla cu lumea. 

Intuim că lumea se va sfârși, cum si noi vom muri. 

Și care va fi semnul când va fi să se împlinească toate acestea?

Desigur, ideea mortii noastre, ca si a sfarsitului lumii, ne sperie! 

Si totusi... ne intereseaza, asa cum i-a interesat si pe apostolii Mantuitorului,  cand si cum va veni acest sfarsit, care vor fi semnele care il vor precede! 

Dacă viata nostra, drumul in lumea asta, are un sfarsit si, implicit, toate se vor sfarsi...  atunci de ce să mai continuam?  De ce să trăim?

Care este logica vietii?

Capitolul acesta ne ajută sa intelegem ca moartea noastra nu-i sfârșitul, ci scopul -  exitul nostru, limita lumii, nu reprezinta finalul si ca, abia murind, atingem plinătatea vieții.

Lumea cunoaste periodic momente in care ideea sfarsitului lumii revine, ca o readucere aminte a unui blestem. 

Lumea analizeaza si crede periodic, in vreme de criza, ca exista semne "doveditoare" ale finalului si se inspaimanteaza! 

Anumite secte au practicat chiar sinuciderea in grup, socotind ca "semnele" sfarsitului erau evidente!
Primii creștini așteptau sfârșitul lumii, cum si noi așteptăm sfârșitul lumii. Desi infricosati, suntem totusi curioși si ne place sa vorbim despre un adevarat cataclism general ... de o moarte colectiva, inspaimantatoare, in fine, ne intereseaza, ne imaginam un dezastru !

Este ciudat cum si crestinii cad in capcana scenariului catastrofic! 

Iisus vorbește despre sfârșitul lumii într-un mod foarte diferit: ne spune ca  avem un scop în existența noastră, lumea are un scop care este împlinirea si nu distrugerea, ca sfârșitul lumii nu il stie nimeni și ca nici nu este important sa știm când va fi acesta, pentru ca nu ne ajuta, ba chiar ne franeaza inaintarea spre tinta!… 

Invatatura lui Hristos ne ajuta sa parcurgem deja de pe acum drumul care duce spre tinta… Prezentul are astfel un sens: dacă trebuie să ajungem acolo, inseamna ca nimic din ce facem acum nu este neimportant si ca fiecare pas este menit sa ne conduca la aceasta tinta!

Stiind care este scopul vietii noastre, care este ținta, putem sa constientizam importanta parcursului nostru in lume si astfel vom avea grija sa facem ceea ce este bun si corect pentru a nu rataci calea!

Când Iisus vorbește despre sfârșitul lumii, nu vrea sa ne infricoseze, ci ne spune: „Atentie la raul care exista in lume! Voi sunteti rânduiți întâlnirii cu Domnul. Sunteti rânduiți plinătății vieții! Nu trebuie sa alegeti decat binele!”. Si ne spune si care este binele acesta!

Acest discurs este menit sa ne ajute sa putem trai prezentul – cu bune sau cu rele – intelegand viata ca pe o calatorie spre lumina și nu ca un parcurs al groazei…

Ce bine ar fi daca am putea primi și înțelege mai bine mesajul  Evangheliei! Pare insa ca e din ce in ce mai dificil. 

Despre moarte nu se mai vorbeste ca "sa nu ne deprimam"! Ideologiile lumii actualele nu mai iau in calcul deloc sfârșitul, care oricum nu poate fi eliminat din realitate si care astfel devine mai înfiorător… 

Toate aceste atitudini nu fac decat sa ne simtim mai rataciti, mai pierduti, inaintand fara busola! Si multe din lucrurile rele pe care le facem, le facem tocmai din cauza acestei rătăcirii.

Discursul eshatologic al Mantuitorului ne arata ca sfârșitul lumii este intocmai sfârșitului lui Iisus, adică murim si înviem!
Ba, mai mult, prin moartea și  învierea lui Iisus s-a realizat deja în mod anticipat scopul vietii…

Capitolul al XIII-lea al Evangheliei dupa Marcu ne ajută să intelegem istoria lui Iisus ca fiind o cheie a descifrarii parcursului vietii fiecaruia dintre noi!

Moartea si Invierea lui Iisus se petrece la fiecare Euharistie si o traim in prezent in mod continuu!
Iisus este modelul de viata al fiecărui om, al întregii lumi…