DUMINICA FIULUI RISIPITOR

Zis-a Domnul pilda aceasta: Un om avea doi fii. Şi a zis cel mai tânăr dintre ei tatălui său: Tată, dă-mi partea ce mi se cuvine din avere. Atunci el le-a împărţit averea. Dar nu după multe zile, adunând toate, fiul cel mai tânăr s-a dus într-o ţară depărtată şi acolo şi-a risipit averea trăind în desfrânări. Şi, după ce a cheltuit totul, s-a făcut foamete mare în ţara aceea şi el a început să ducă lipsă. Şi, ducându-se, s-a alipit el de unul dintre locuitorii acelei ţări şi acesta l-a trimis la ţarinile sale să pască porcii. Şi dorea să-şi sature pântecele din roşcovele pe care le mâncau porcii, însă nimeni nu-i dădea. Dar, venindu-şi în sine, a zis: Câţi argaţi ai tatălui meu sunt îndestulaţi de pâine, iar eu pier aici de foame! Sculându-mă, mă voi duce la tatăl meu şi-i voi spune: Tată, am greşit la cer şi înaintea ta; nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău. Fă-mă ca pe unul din argaţii tăi. Şi, ridicându-se, a venit la tatăl său. 

Dar, încă departe fiind el, l-a văzut tatăl său şi i s-a făcut milă şi, alergând, a căzut pe grumazul lui şi l-a sărutat. Atunci i-a zis fiul: Tată, am greşit la cer şi înaintea ta şi nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău. 

Iar tatăl a zis către slugile sale: Aduceţi degrabă haina lui cea dintâi şi-l îmbrăcaţi şi daţi inel în mâna lui şi încălţăminte în picioarele lui; apoi, aducând viţelul cel îngrăşat, înjunghiaţi-l, ca, mâncând, să ne veselim, căci acest fiu al meu mort era şi a înviat, pierdut era şi s-a aflat. Şi au început să se veselească. 

Iar fiul cel mare era la ţarină. Când a venit şi s-a apropiat de casă, a auzit cântece şi jocuri. Atunci, chemând la sine pe una dintre slugi, a întrebat ce înseamnă acestea. Iar ea i-a spus: Fratele tău a venit şi tatăl tău a înjunghiat viţelul cel îngrăşat, pentru că l-a primit sănătos. Şi el s-a mâniat şi nu voia să intre; dar tatăl lui, ieşind, îl ruga. 

Însă el, răspunzând, a zis tatălui său: Iată, de atâţia ani îţi slujesc şi niciodată n-am călcat porunca ta. Şi mie niciodată nu mi-ai dat un ied, ca să mă veselesc cu prietenii mei. Dar când a venit acest fiu al tău, care ţi-a mâncat averea cu desfrânatele, ai înjunghiat pentru el viţelul cel îngrăşat. 

Tatăl însă i-a zis: Fiule, tu totdeauna eşti cu mine şi toate ale mele ale tale sunt. Trebuia însă să ne veselim şi să ne bucurăm, căci fratele tău acesta mort era şi a înviat, pierdut era şi s-a aflat.

LUCA 15: 11-32

A doua duminica a Triodului ne ajuta sa mai facem un pas intru pregatirea noastra pentru intrarea in Sfantul si Marele Post!

Parabola Fiului risipitor, unica intre toate cele patru Evanghelii, Apostolul Luca fiind singurul care o inscrie in paginile scrise de el, este si cea mai cunoscuta pilda, ades pomenita in conversatiile noastre, nu totdeauna cu mesalul corect! Ea este deosebit de bine scrisa, amanuntele completand extrem de bine mesajul.

Pilda aceasta este una foarte importanta, intr-atat de importanta incat poate fi numita „evanghelia” Evangheliilor!
Se spune ca, dacă am fi primit de la evanghelisti doar acest text, am avea tot ce ne trebuie ca sa-L intelegem si sa-L cunoastem pe Dumnezeu! In acelas timp ea este o oglinda in care ne vedem pe 

noi insine! 

In ce masura suntem drepti fara sa iubim, indepartati de Dumnezeu crezandu-ne langa El, in ce chip, plecati de la El, alegem sa ne reintoarcem smeriti, fara pretentii, convinsi de iubirea Lui!

Mesajul este multiplu. Este vorba de convertirea radicală a pacatosului deja convertit, despre nevoia dreptului de a-si veni in fire, de a depasi dreptatea spre a ajunge la iubire, la mila si indurare!

Predica pr. Stelian Tofana mi se pare una completa, asa ca v-am propus-o spre ascultare!

Duminica binecuvantata!