luni, 22 februarie 2021

IUBIREA ESTE CEA CARE FACE DIFERENTA


„Zis-a Domnul către ucenicii Săi: Luați seama la voi înșivă
Că vă vor da în adunări și veți fi bătuți în sinagogi și veți sta înaintea stăpânitorilor și a împăraților, pentru Mine, spre mărturie lor. 
Însă mai întâi Evanghelia trebuie să se propovăduiască la toate neamurile. Iar când vă vor duce ca să vă dea în mâna stăpânitorilor, nu vă îngrijiți dinainte ce veți vorbi, căci veți grăi ceea ce se va da vouă în ceasul acela. Căci nu voi sunteți cei care veți vorbi, ci Duhul Sfânt. 
Și va da frate pe frate la moarte și tată pe fiu și copiii se vor răzvrăti împotriva părinților și îi vor ucide. Și veți fi urâți de toți pentru numele Meu; iar cel ce va răbda până la sfârșit, acela se va mântui.”

A fi crestin, a avea credinta in Dumnezeu, nu inseamna ca esti ferit de raul lumii!
Crestinul e chemat si el sa traiasca raul care se afla in lume dar in chip diferit, sa sufere diferit, sa experieze viata in mod diferit! Asemenea lui Iisus!

Apostolii, cei care Ii erau aproape, au trait acelas rau si au reactionat asemenea Invatatorului lor, mărturisind lumii întregi că există acel ceva care poate invinge răul.
Creștinul nu-i ferit de rău pentru ca are credinta; este și el atins de toate cele care tulbura omenirea, dar în orice rău creștinul mărturisește iubirea, ca varianta invingatoare asupra răului! 
Si viața sa trebuie sa dovedeasca existenta acestei iubiri.

Creștinul trebuie sa fie un exemplu, sa dovedeasca, sa arate ca exista posibilitatea de a trai diferit!
El este chemat să facă asemenea lui Iisus, să mărturisească în această lume - plina de ura, ranchiuna, marsavie si dispret - iubirea, 
iertarea,
solidaritatea, sa vesteasca faptul ca viata poate si are si un alt sens! 
Iisus a trăit răul în mod divin si, ca dovada, l-a învins și a înviat!
El este exemplul!

Tocmai dovedind iubire se vestește Evanghelia, care ne asigura că răul nu învinge daca acceptam sa traim altfel, punand pe primul loc iubirea!
Asa cum raul este vizibil, pentru ca exista, asa si iubirea trebuie sa fie aratata! Cel care IL IUBESTE pe Dumnezeu, tocmai in rau trebuie sa isi arate iubirea!

Pare greu dar nu este imposibil pentru ca alaturi de orice crestin sta Duhul Sfant! 
Cine se bazeaza doar pe sine nu va izbuti sa se lupte cu raul si sa nu fie invins de el, nici sa arate iubire!
In general, raul te impinge sa raspunzi cu rau! 
Dar dacă te incredintezi puterii Domnului, vei reuși să-i iubesti chiar si pe cei care te urasc si chiar să ierti!

"Așa­dar, «ia aminte de tine însuți!» 
Aceste cuvinte îți vor fi de folos și dacă ai o stare înfloritoare și strălucită, iar viața ta curge fără de piedică. Ele îți vor fi un bun sfătuitor; îți vor aduce aminte de nestatornicia lucrurilor omenești. Iar dacă ești strâmtorat de nenorociri, cuvintele acestea îți vor răsuna la timp în inima ta. Ele te vor face să nu te înalți cu îngâmfare, mândrindu-te fără margini, dar nici să cazi, de deznădejde, în mare descurajare. 
Te mândrești cu bogăția? Te lauzi cu strămoșii? Te fălești cu patria, cu frumusețea trupului și cu cinstea ce ți-o dau oamenii? «Ia aminte de tine însuți», că ești muritor! Pământ ești și în pământ te vei întoarce (Facerea 3, 19). 
Privește la cei care înaintea ta s-au bucurat de aceeași viață strălucită! Unde sunt cei învestiți cu înalte dem­nități politice? Unde sunt retorii cei neîntrecuți? Unde sunt cei care organizau și subvenționau serbările populare? Unde sunt străluciții crescători de cai de curse, generalii, satrapii, tiranii? Nu sunt toți pulbere? Nu sunt toți basm? (...) 
Uită-te în morminte și deosebește, dacă poți, cine e sluga și cine e stăpânul, cine e săracul și cine e bogatul! Deosebește, de-ți stă în putere, pe întemnițat de împărat, pe cel puternic de cel neputincios, pe cel frumos de cel urât! Dar dacă ai să-ți amintești de firea ta omenească, n-ai să te mândrești nicicând, ci ai să-ți aduci aminte de tine însuți, dacă «iei aminte de tine însuți».” Sf Vasile cel Mare, Omilii

In fragmentul evanghelic de azi,  Mantuitorul vorbeste si despre valoarea duhovniceasca a rabdarii!

Crestem duhovniceste si ne transformam doar suferind si plangand.
In astfel de cazuri, cu rabdare, neaparat cu rabdare, ne apropiem de Dumnezeu, invatam sa-L cunoastem, si, nu in ultimul rand, sa ne lasam in grija Lui, sa ne abandonam Lui!

Credinciosia lui Dumnezeu, adica loialitatea Lui fata de noi, nu are margini! La El nimic nu ramane nerasplatit - mai cu seama suferinta si rabdarea de a o trece, cu aceeasi credinciosie, a noastra de data asta, fata de El!
Caci in relatia cu Dumnezeu este un transfer continuu...

Rasplata Lui 
nu are nimic de-a face cu cea a oamenilor! 
Poate de aceea nu o vedem, nu o intelegem, de cele mai multe ori.
Si acesta este un alt subiect demn de comentat, caci credinta noastra nu va fi rasplatita cu vreun castig la Loto, dupa cum nici rabdarea nu ne va fi premiata cu case si masini!

Drumul duhovniciei nu poate fi parcurs fara iubire si fara rabdare! Piedici si incercari se vor ivi la tot pasul. 

Poate ca acestea sunt chiar semnul ca... esti pe drumul cel bun!

Amin!


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu