Acela trebuie să crească, iar eu să mă micșorez.

 

Putini oameni în istoria lumii au avut parte de popularitatea si admiratia unanima de care s-a bucurat Sfântul Ioan Botezătorul!

Dupa el toti au alergat, urmandu-l cu disperare si admiratie, sorbindu-i cuvintele, in conditiile in care el nici nu a vindecat bolnavi, nu a săturat oameni în pustie, nu a facut minuni, nu a fost prieten cu mai marii timpului si nu s-a sfiit nici o clipa să denunte păcatele nimănui!

Acest ascet si sfânt "inaintemergător" a pregătit poporul, facandu-l atent la Cel care avea sa vina sa-si manifeste dumnezeiasca lucrare mântuitoare, la Domnul Iisus Hristos.

In cuvintele proorocului Ioan se poate observa, pe langa o profunda admiratie si prietenie, dublate de legatura de rudenie dintre ei, smerenia sa absoluta, poate chiar unica, in felul ei!
Insa, in plina glorie, urmat si admirat de toti, inclusiv de dusmanii sai, Ioan a expus, in cuvinte de o mare profunzime, nu doar umilinta sa ci si calitatea esentiala a iubirii!

Evanghelia de azi surprinde un anume "conflict" in tabara Botezatorului!
Unul dintre discipolii lui, la un moment dat, obiectează, parca gelos pe succesul Mantuitorului, spunand ca si Iisus „botează și toți se duc la El.”!
Cu acest prilej, Ioan Botezătorul se vede nevoit sa-i explice acestuia rolul său de profet… care se rezuma doar la a-L arăta lumii pe Mesia, pe Unsul lui Dumnezeu.

Inainte de a califica insa drept gelozie remarca discipolului, ar trebui sa ne punem noi insine niste intrebari.

Știm noi oare, suntem noi capabili sa intelegem, in anumite imprejurări ale vieții, ceea ce poate fi o prorocire, o pregatire a noastra, o indrumare divina catre ceva special, catre salvarea noastra?

De cele mai multe ori interpretam gresit mesajele primite, privind superficial ceea ce ni se arata, la ceea ce ni se intampla!

De fapt, orice persoana și orice intamplare de viata este pentru noi un semn, un indicator menit sa ne conduca la ceva mult mai profund, la o realitate care se afla dincolo de ceea ce este vizibil si lumesc!

„Trebuie ca El să crească și eu să mă micșorez”. 

Cuvintele acestea nu sunt doar o formă de umilință desavarsita, ci si o explicare a tainei iubirii! 

Iubirea nu se umfla in pene ci te impinge sa te faci mic astfel incat  sa-i permiti celui iubit sa se dezvolte! 

Iubirea nu ingradeste ci da spațiu celuilalt!

Ioan este martorul si prezentatorul iubirii lui Dumnezeu, care se arată în Iisus, de aceea el stie, simte ca trebuie sa îi lase loc lui Iisus!

El se micșorează pe sine pentru ca Iisus să poată crește!

El se stinge pentru ca Iisus sa poate straluci!

În vremea aceea a venit Iisus cu ucenicii Lui în pământul Iudeei și stătea cu ei acolo și boteza. Și boteza și Ioan în Enon, aproape de Salim, pentru că erau acolo ape multe, și veneau și se botezau, căci Ioan nu fusese încă aruncat în închisoare.
Atunci s-a iscat o neînțelegere între ucenicii lui Ioan și un iudeu, asupra curățirii. Deci, au venit la Ioan și i-au zis: Rabbi, Acela care era cu tine dincolo de Iordan și despre Care tu ai mărturisit, iată, El botează și toți se duc la El.
Ioan a răspuns și a zis: Nu poate un om să ia nimic dacă nu i s-a dat lui din cer. Voi înșivă îmi sunteți martori că am zis: Nu sunt eu Hristos, ci sunt trimis înaintea Lui. Cel ce are mireasă este mire, iar prietenul mirelui, care stă și ascultă pe mire, se bucură cu bucurie de glasul lui. Deci, această bucurie a mea s-a împlinit. 

Acela trebuie să crească, iar eu să mă micșorez. Cel ce vine de sus este deasupra tuturor; cel ce este de pe pământ, pământesc este și de pe pământ grăiește. Cel ce vine din cer este deasupra tuturor. Și ce a văzut și a auzit, aceea mărturisește, dar mărturia Lui nu o primește nimeni. Cine a primit mărturia Lui a pecetluit că Dumnezeu este adevărat.” IOAN 3: 22-33