Adevărat, adevărat zic ție: Dacă nu se va naște cineva de sus, nu va putea să vadă Împărăția lui Dumnezeu.
Iar Nicodim a zis către El:
Cum poate omul să se nască, fiind bătrân? Oare poate să intre a doua oară în pântecele mamei sale și să se nască?
Iisus a răspuns:
Adevărat, adevărat zic ție: Dacă nu se va naște cineva din apă și din Duh, nu va putea să intre în Împărăția lui Dumnezeu. Ce este născut din trup, trup este; și ce este născut din Duh, duh este. Nu te mira că ți-am zis: Trebuie să vă nașteți de sus. Duhul suflă unde voiește și tu auzi glasul lui, dar nu știi de unde vine, nici încotro se duce. Astfel este cu oricine e născut din Duhul.
A răspuns Nicodim și I-a zis: Cum pot să fie acestea?
Iisus a răspuns și i-a zis: Tu ești învățătorul lui Israel și nu cunoști acestea? Adevărat, adevărat zic ție, că noi ceea ce știm grăim și ce am văzut mărturisim, dar mărturia noastră nu o primiți. Dacă v-am spus cele pământești și nu credeți, cum veți crede dacă vă voi spune cele cerești? Nimeni nu s-a suit în cer, decât Cel ce S-a coborât din cer, Fiul Omului, Care este în cer. Și, după cum Moise a înălțat șarpele în pustie, așa trebuie să Se înalțe Fiul Omului, ca tot cel ce crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică.”
Amin.
IOAN 3:1-15
De-a lungul veacurilor, multi oameni, multe minti si multe inimi
L-au cautat pe Dumnezeu, au cautat sa se mantuiasca.
Oamenii acestia erau de diverse categorii de la cei mai simpli(cazul femeii cu curgere de sange), pana la cei mai puternici ai vremii (cazul sutasului, cazul mai marelui singogii etc.).
Dintre acestia cei mai multi L-au cautat cand inca acesta era pe pamant, adica in perioada de activitate a lui Iisus pe pamant, iar dintre ei evanghelia de azi il retine pe unul cu totul aparte, adica pe invatatul Nicodim.
Despre el ni se spune ca era dintre farisei, si mai era si membru al marelui sinod, de aceea un personaj cu atat mai remarcabil.
Intalnirea cu el a avut loc noaptea, si cate astfel de intalniri cu Hristos nu au mai avut multe suflete de-a lungul timpului, noaptea, pentru ca Nicodim avea un prestigiu de aparat.
Era de neconceput, in mentalitatea vremii, ca un om, aproape la 60 de ani, membru al Sinedriului, slujitor la sinagoga, si mare invatat, sa caute acesta lamuriri, la unul cu mult mai tanar si care nu terminase nicio scoala. Asa stand lucrurile avem si o imagine clara asupra constiintei lui Nicodim, care ii arata acestuia ca, cu toate realizarile lui, ceva ii lipsea, ceva mai trebuia sa I se adauge.
Acest ceva il cauta Nicodim noaptea inaintea lui Hristos.
Adresandui-se acestuia Nicodim il numeste rabi adica invatator, crezand ca il elogiaza, cand de fapt il degrada.
Nicodim ca invatator ar fi trebuit sa stie ca Iisus era Hristos, si totusi ingaduindu-L cu minusurile lui, Hristos ii spune
”De nu se va naste cineva de sus, nu va putea sa vada imparatia lui Dumnezeu” (Ioan 3,3) precizare reluata mai apoi sub forma din apa si din duh (Ioan 3,5) aratandu-I ca si el cu toata stiinta lui trebuie sa se nasca din nou daca vrea sa fie mostenitor al imparatiei lui Dumnezeu.
Hristos ii arata lui Nicodim cu claritate cateva lucruri:
1.Pocainta, nu trebuie amanata, ea trebuie inceputa imediat, pentru ca orice amanare poate fi fatala.
2.Hristos era calea adevarul si viata, El se reveleaza ca Dumnezeu si implinitor al profetiilor Vechiului Testament atunci cand ii vorbeste lui Nicodim despre un episod pe care acesta il cunostea foarte bine si anume acela al sarpelui din pustie, episod prin care si lui Nicodim i se arata foarte clar faptul ca era chemat la pocainta.
3.Hristos I se arata clar ca Dumnezeu prin cuvintele”Nimeni nu se poate sui la cer, decat numai fiul Omului, Cel ce s-a coborat din cer, care este in cer.”(Ioan 3,13), dar si faptul ca era trimis de Tatal, si scopul pentru care trimiterea era facuta:
”Caci Dumnezeu asa a iubit lumea incat a dat pe Fiul Sau, Cel Unul Nascut, ca oricine crede in El sa nu piara ci sa aiba viata vesnica “(Ioan 3,16), un scop care trebuie sa-l fi uimit pe Nicodim care la acel moment se simtea cu certitudine cuprins de iubirea divina.
Trecand in plan practic, Hristos ii reveleaza lui Nicodim, o realitate dramatica, anume aceea ca desi Dumnezeu a luminat lumea neincetat, prin prooroci, prin profeti, iar mai apoi, in chip desavarsit, prin Hristos, oamenii au ales in marea lor majoritate pacatul, intunericul si au urat lumina pentru ca faptele lor cele rele sa nu se vadeasca.
Primea astfel si marele Nicodim o invitatie la a fi fiul luminii, atata timp cat lumina mai era cu el, invitatie care i-a ramas adanc inradacinata in sufletul lui, acolo unde va rodi cu mult mai tarziu atunci cand il vede pe Hristos ridicat pe cruce, isi da seama ca nu la urmat atunci cand ar fi putut, ca a pierdut ani de zile ce le putea petrece in stare de pocainta, si face marile acte de pocainta, luand trupul cel preasfant, oficiind toate cele necesare inmormantarii, extrem de costisitoare, si il asaza in chiar mormantul sau, mormant cum putini mai aveau in neamul lui Israel.
Si noi, ca si Nicodim, trebuie sa ne nastem din nou, si noua, ca si lui Nicodim, Hristos ni se arata ca Dumnezeu si ne spune ca, din iubire pentru noi, se rastigneste pe cruce si ne invita si pe noi sa ne facem partasi cu faptele noastre la faptele luminii, in binecuvantata lumina a invierii.
De-a lungul veacurilor, multi oameni, multe minti si multe inimi
L-au cautat pe Dumnezeu, au cautat sa se mantuiasca.
Oamenii acestia erau de diverse categorii de la cei mai simpli(cazul femeii cu curgere de sange), pana la cei mai puternici ai vremii (cazul sutasului, cazul mai marelui singogii etc.).
Dintre acestia cei mai multi L-au cautat cand inca acesta era pe pamant, adica in perioada de activitate a lui Iisus pe pamant, iar dintre ei evanghelia de azi il retine pe unul cu totul aparte, adica pe invatatul Nicodim.
Despre el ni se spune ca era dintre farisei, si mai era si membru al marelui sinod, de aceea un personaj cu atat mai remarcabil.
Intalnirea cu el a avut loc noaptea, si cate astfel de intalniri cu Hristos nu au mai avut multe suflete de-a lungul timpului, noaptea, pentru ca Nicodim avea un prestigiu de aparat.
Era de neconceput, in mentalitatea vremii, ca un om, aproape la 60 de ani, membru al Sinedriului, slujitor la sinagoga, si mare invatat, sa caute acesta lamuriri, la unul cu mult mai tanar si care nu terminase nicio scoala. Asa stand lucrurile avem si o imagine clara asupra constiintei lui Nicodim, care ii arata acestuia ca, cu toate realizarile lui, ceva ii lipsea, ceva mai trebuia sa I se adauge.
Acest ceva il cauta Nicodim noaptea inaintea lui Hristos.
Adresandui-se acestuia Nicodim il numeste rabi adica invatator, crezand ca il elogiaza, cand de fapt il degrada.
Nicodim ca invatator ar fi trebuit sa stie ca Iisus era Hristos, si totusi ingaduindu-L cu minusurile lui, Hristos ii spune
”De nu se va naste cineva de sus, nu va putea sa vada imparatia lui Dumnezeu” (Ioan 3,3) precizare reluata mai apoi sub forma din apa si din duh (Ioan 3,5) aratandu-I ca si el cu toata stiinta lui trebuie sa se nasca din nou daca vrea sa fie mostenitor al imparatiei lui Dumnezeu.
Hristos ii arata lui Nicodim cu claritate cateva lucruri:
1.Pocainta, nu trebuie amanata, ea trebuie inceputa imediat, pentru ca orice amanare poate fi fatala.
2.Hristos era calea adevarul si viata, El se reveleaza ca Dumnezeu si implinitor al profetiilor Vechiului Testament atunci cand ii vorbeste lui Nicodim despre un episod pe care acesta il cunostea foarte bine si anume acela al sarpelui din pustie, episod prin care si lui Nicodim i se arata foarte clar faptul ca era chemat la pocainta.
3.Hristos I se arata clar ca Dumnezeu prin cuvintele”Nimeni nu se poate sui la cer, decat numai fiul Omului, Cel ce s-a coborat din cer, care este in cer.”(Ioan 3,13), dar si faptul ca era trimis de Tatal, si scopul pentru care trimiterea era facuta:
”Caci Dumnezeu asa a iubit lumea incat a dat pe Fiul Sau, Cel Unul Nascut, ca oricine crede in El sa nu piara ci sa aiba viata vesnica “(Ioan 3,16), un scop care trebuie sa-l fi uimit pe Nicodim care la acel moment se simtea cu certitudine cuprins de iubirea divina.
Trecand in plan practic, Hristos ii reveleaza lui Nicodim, o realitate dramatica, anume aceea ca desi Dumnezeu a luminat lumea neincetat, prin prooroci, prin profeti, iar mai apoi, in chip desavarsit, prin Hristos, oamenii au ales in marea lor majoritate pacatul, intunericul si au urat lumina pentru ca faptele lor cele rele sa nu se vadeasca.
Primea astfel si marele Nicodim o invitatie la a fi fiul luminii, atata timp cat lumina mai era cu el, invitatie care i-a ramas adanc inradacinata in sufletul lui, acolo unde va rodi cu mult mai tarziu atunci cand il vede pe Hristos ridicat pe cruce, isi da seama ca nu la urmat atunci cand ar fi putut, ca a pierdut ani de zile ce le putea petrece in stare de pocainta, si face marile acte de pocainta, luand trupul cel preasfant, oficiind toate cele necesare inmormantarii, extrem de costisitoare, si il asaza in chiar mormantul sau, mormant cum putini mai aveau in neamul lui Israel.
Si noi, ca si Nicodim, trebuie sa ne nastem din nou, si noua, ca si lui Nicodim, Hristos ni se arata ca Dumnezeu si ne spune ca, din iubire pentru noi, se rastigneste pe cruce si ne invita si pe noi sa ne facem partasi cu faptele noastre la faptele luminii, in binecuvantata lumina a invierii.
Amin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu