Zis-a Domnul către iudeii care crezuseră într-Însul:
Dacă veți rămâne în cuvântul Meu, sunteți cu adevărat ucenici ai Mei; și veți cunoaște adevărul, iar adevărul vă va face liberi.
Ei însă I-au răspuns: Noi suntem seminția lui Avraam și nimănui niciodată n-am fost robi. Cum zici Tu că: Veți fi liberi?
Iisus le-a răspuns: Adevărat, adevărat vă spun:
Oricine săvârșește păcatul este rob păcatului. Iar robul nu rămâne în casă în veac; Fiul, însă, rămâne în veac. Deci, dacă Fiul vă va face liberi, liberi veți fi într-adevăr. Știu că sunteți seminția lui Avraam, dar căutați să Mă omorâți, întrucât cuvântul Meu nu încape în voi. Eu vorbesc ceea ce am văzut la Tatăl Meu, iar voi faceți ceea ce ați auzit de la tatăl vostru.
Ei au răspuns și I-au zis: Tatăl nostru este Avraam.
Iisus le-a zis: Dacă ați fi fiii lui Avraam, ați face faptele lui Avraam. Dar voi, acum, căutați să Mă ucideți pe Mine, Omul care v-am spus adevărul pe care l-am auzit de la Dumnezeu. Avraam n-a făcut aceasta. Voi faceți faptele tatălui vostru.
Zis-au Lui: Noi nu ne-am născut din desfrânare. Un tată avem: pe Dumnezeu.
Le-a zis Iisus: Dacă Dumnezeu ar fi Tatăl vostru, M-ați iubi pe Mine, căci de la Dumnezeu am ieșit și am venit.” IOAN 8 31-42
Sa luam aminte: Mantuitorul le vorbeste iudeilor care crezuseră într-Însul!
Cuvântul este esential pentru om. Oricat am vrea sa minimalizam importanta cuvintelor pe care le rostim, ca oameni, traim prin cuvant. Cuvintele noastre sunt adesea arme ucigatoare care ucid miseleste, iar noi credem ca suntem nevinovati doar pentru ca nu se vede rana care e in suflet! Cuvantul vine din sinele nostru si raneste sau vindeca in launtrul omului!Obisnuindu-ne insa cu Cuvantul lui Hristos, treptat, incet-incet, folosindu-L, ajungem sa ne impregnam de Cuvant si sa Ii semanam Celui Care il rosteste!
Prin Cuvant Il cunosc si prin Cuvant ma identific cu El!
Altfel credinta mea in El este doar teorie!
La capatul unei zile, facandu-ne bilantul cu sinceritate, adica fiind in adevar, sa ne intrebam: In care cuvinte am locuit oare?
Dacă veți rămâne în cuvântul Meu, sunteți cu adevărat ucenici ai Mei!
Nu e deajuns, asadar, sa ii stim Cuvantul, sa-L folosim doar in sintagme ci trebuie sa si ramanem in Cuvant!La capatul unei zile, facandu-ne bilantul cu sinceritate, adica fiind in adevar, sa ne intrebam: In care cuvinte am locuit oare?
Caci, de acele cuvinte care ne-au guvernat, care ne-au dominat peste zi, fie si pasager, depinde si cum am trait acea zi!
Toti suntem imaginea cuvintelor noastre - spuse si gandite!
Locuind in Cuvantul Fiului, ne putem socoti si noi fii! Astfel suntem liberi!
Ucenicul este cel care „locuiește în Cuvântul maestrului”… El nu doar Il iubeste si Il admira ci Il si Il intelege si vrea sa fie ca El!
Locuind in Cuvantul Fiului, ne putem socoti si noi fii! Astfel suntem liberi!
Ucenicul este cel care „locuiește în Cuvântul maestrului”… El nu doar Il iubeste si Il admira ci Il si Il intelege si vrea sa fie ca El!
... Si veți cunoaște adevărul, iar adevărul vă va face liberi.
Este nevoie sa intelegem despre ce adevar vorbeste aici Domnul Iisus si, mai ales, despre ce libertate este vorba.
Iudeii au interpretat strict literal cuvantul "libertate" iar ideea de a fi eliberati prin "adevar", pe ei, care se stiau liberi, ii contrariaza.
Cunoasterea de Dumnezeu este reusita unui demers prin care intri in taina Lui. Iudeii au interpretat strict literal cuvantul "libertate" iar ideea de a fi eliberati prin "adevar", pe ei, care se stiau liberi, ii contrariaza.
In Evanghelia dupa Ioan, careia i se mai spune si Evanghelia Cuvantului, cuvantul este atat de bine cantarit incat, dincolo de el, putem descifra taina lui Dumnezeu!
"Oricine săvârșește păcatul este rob păcatului". le spune Iisus.
Cine iubeste adevarul este asadar liber, pur si simplu, pentru ca, mintind, traiesti un stres continuu care te subjuga, constient sau nu!
Aparent, traim cu senzatia ca minciuna ne salveaza, si din acest motiv incepem prin a ne minti pe noi insine!
Traind in minciuna faurita in noi, ramanem legati si nu mai putem fi cu adevarat liberi decat prin adevar!
Mantuitorul merge dincolo se semantica nuda zicand:
-"Şi veţi cunoaşte adevărul, iar adevărul vă va face liberi." - caci adevarul Lui este adevarul suprem care este iubirea!
Orice asa-zis adevar, care nu are in el iubire, este minciuna!
Pentru acest motiv toate pacatele pot fi iertate cu exceptia pacatului savarsit impotriva iubirii!
In discursul Mantuitorului, robia tine de savarsirea pacatului!
Daca cel care slujeste ca rob cuiva poate visa la o eliberare viitoare, fiind rob pacatului, de orice fel - cu cuvantul, cu gandul sau cu fapta - ai doar iluzia ca esti liber, inclusiv iluzia ca-L cunosti pe Dumnezeu, pacatul privandu-te de toate, chiar si de visul libertatii!
Nu poti porni pe calea cunoasterii Lui decat daca esti liber - liber de orice te tine legat, liber de dependenta pe care o da orice pacat - caci orice pacat te tine captiv, orice placere, orice apucatura rea, orice ranchiuna... te face dependent si atunci... nu mai ai cum sa fii liber caci... Oricine săvârşeşte păcatul este rob al păcatului.
Suntem liberi sa-I aflam tainele lui Dumnezeu: cele care privesc creaţia, răscumpărarea prin Hristos ori Împărăţia ce ne asteapta.
Suntem liberi sa-I aflam tainele lui Dumnezeu: cele care privesc creaţia, răscumpărarea prin Hristos ori Împărăţia ce ne asteapta.
În faţa a tot ceea ce Dumnezeu a făcut pentru noi, a ingaduintei Sale, a darurilor pe care le revarsă peste noi şi, mai ales, a jertfei mântuitoare a Fiului Sau, prin care ne-a deschis porţile raiului, nu putem fi decât mulţumitori.
Multumitori pentru tot, mai ales pentru incercarile care ne ies in cale si care ne arata unde am gresit, indicandu-ne si modul in care ne putem indrepta!
Sfântul Chiril al Ierusalimului spunea: „Suntem datori să mulţumim pentru că ne-a chemat la un har atât de mare deşi eram nevrednici, pentru că s-a împăcat cu noi deşi Îi eram vrăjmaşi, pentru că am fost învredniciţi de înfierea Duhului!"
Sfântul Apostol Pavel spunea că omul cel nou, care „se înnoieşte, spre deplină cunoştinţă, după chipul Celui ce l-a zidit”, "este mulţumitor" .
Faptul de a fi mulţumitor vine din preaplinul cunoaşterii lui Dumnezeu căci cel care L-a cunoscut pe Dumnezeu in adevar nu poate fi decât mulţumitor.
Sfântul Chiril al Ierusalimului spunea: „Suntem datori să mulţumim pentru că ne-a chemat la un har atât de mare deşi eram nevrednici, pentru că s-a împăcat cu noi deşi Îi eram vrăjmaşi, pentru că am fost învredniciţi de înfierea Duhului!"
Sfântul Apostol Pavel spunea că omul cel nou, care „se înnoieşte, spre deplină cunoştinţă, după chipul Celui ce l-a zidit”, "este mulţumitor" .
Faptul de a fi mulţumitor vine din preaplinul cunoaşterii lui Dumnezeu căci cel care L-a cunoscut pe Dumnezeu in adevar nu poate fi decât mulţumitor.
Mulţumirea faţă de Dumnezeu este starea fireasca a celor care au inteles ca prin Hristos pot intra in Împărăţia lui Dumnezeu.
Dar nu e destul sa spun asta ci trebuie sa si FAC asta!
Prin mulţumirea adresata lui Dumnezeu, omul care crede percepe lumea, mecanismele ei, ca pe un dar al iubirii Lui, cautand si gasind in toate pe EL, iubirea Sa, intrand in comuniune cu El prin toate cele care-l inconjoara.
Mulţumirea fiind împlinirea cunoaşterii este şi împlinirea libertăţii celei adevărate pe care ne-o dă aflarea adevărului:
Prin mulţumirea adresata lui Dumnezeu, omul care crede percepe lumea, mecanismele ei, ca pe un dar al iubirii Lui, cautand si gasind in toate pe EL, iubirea Sa, intrand in comuniune cu El prin toate cele care-l inconjoara.
Mulţumirea fiind împlinirea cunoaşterii este şi împlinirea libertăţii celei adevărate pe care ne-o dă aflarea adevărului:
„Şi veţi cunoaşte adevărul, iar adevărul vă va face liberi” (Ioan 8, 32).
Cel care L-a cunoscut pe Dumnezeu acela îi mulţumeşte pentru TOT, iar cel care îi mulţumeşte lui Dumnezeu astfel este liber.
Mulţumirea, fara umbra de tristete, este starea fireasca a omului care, prin Hristos, a gasit pacea.
Amin
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu