Eu sunt; nu vă temeți!

În vremea aceea, văzând minunea pe care a făcut-o Iisus, oamenii ziceau: Acesta este într-adevăr Prorocul, Care avea să vină în lume. Cunoscând, deci, Iisus că au să vină și să-L ia cu sila ca să-L facă Împărat, S-a dus iarăși în munte, El singur. Și, când s-a făcut seară, ucenicii Lui au coborât la mare. Și, intrând în corabie, se îndrep­tau spre Capernaum, dincolo de mare. Și s-a făcut întuneric, iar Iisus încă nu venise la ei. Și, suflând vântul cu putere, marea se învolbura. După ce au vâslit, deci, ca la douăzeci și cinci sau treizeci de stadii, L-au văzut pe Iisus umblând pe apă și apro­piindu-Se de corabie și 

s-au înfricoșat. 

Dar El le-a zis: Eu sunt; nu vă temeți! 

Deci, voiau să-L ia în corabie, însă corabia îndată a sosit la țărmul la care mergeau. 

A doua zi, mulțimea, care rămă­sese de cealaltă parte a mării, a văzut că nu era acolo decât numai o corabie mai mică și că Iisus nu intra­se în corabie împreună cu ucenicii Săi, ci plecaseră numai ucenicii Lui. Și alte corăbii mai mici au venit din Tiberiada în apropiere de locul unde ei mâncaseră pâinea, după ce Domnul mulțu­mise. Deci, când a văzut mulțimea că nu sunt acolo Iisus și ucenicii Lui, oamenii au intrat în corăbiile cele mici și au venit la Capernaum, cău­tându-L pe Iisus. 

Și, găsindu-L dincolo de mare, I-au zis: Învățătorule, când ai venit aici? Iisus le-a răs­puns și a zis: 

Adevărat, adevărat zic vouă: Mă cău­tați nu pentru că ați văzut minuni, ci pentru că ați mâncat din pâini și v-ați săturat. 

Lucrați nu pen­tru mâncarea cea pieritoare, ci pentru mâncar­ea ce rămâne spre viața veșnică și pe care o va da vouă Fiul Omului, pentru că pe El L-a pecetluit Dumnezeu-Tatăl.”

Lectura evanghelica de azi , face parte din cap.6 al Evangheliei dupa Ioan care cuprinde, intre altele, minunea Inmultirii painilor. 

Biserica ne invita insa sa meditam azi la un eveniment petrecut dupa aceasta minune!

Inmultirea painilor de catre Iisus, este, in  viziunea evanghelistului, prefigurea Sfantei Euharistii - pâinea avand, pe lângă sensul ei material, şi acela simbolic, de pâine euharistică. 

Iisus a luat pâinile și, mulțumind, a dat ucenicilor, iar ucenicii, celor ce ședeau; 

Aceasta minune este in corelare simbolica cu minunea petrecuta la nunta din Cana, cand Mantuitorul a prefacut apa in vin!

Capitolul 6, al Evangheliei dupa Ioan,

consemneaza doua minuni - Inmultirea painilor si 

mersul Mantuitorului  pe apa - si o cuvantare,  toate trei evenimentele fiind profund simbolice.

In cuvantare Mantuitorul vorbeste vine sa explice ce inseamna mâncarea pentru viaţa veşnică şi care va fi trupul Sau, dat lumii ca sursă a vieţii ! 

Este vorba, desigur, despre Pâinea euharistică, altceva

decat painea materiala!

Problema este să înțelegem ca minunea vieții nu consista in mâncarea pâinii – oamenii pot muri chiar si dacă sunt sătui ... Adevărata minune este prezență a lui Dumnezeu!

În schimb, lumea, văzând că Iisus din 5 paini i-a hranit o multime, vrea să-L facă rege, gandind ca asa are pâinea garantată… Deci noi gandim ca, avand hrana garantată, viata va fi un huzur, asa ca ce sa fie mai de pret ca un imparat care ne poate hrani gratuit!

Dar Iisus nu vrea să stăpânească pe nimeni, nu vrea manipuleze pe nimeni, ci Se lasa la mâna tuturor ca pâine, ca viață… Isi pune viața Sa la dispoziția tuturor!

În fragmentul de azi evanghelistul ne prezinta o scenă din care putem vedea lesne că nu doar multimile ci nici discipolii n-au înțeles nimic din minunea inmultirii painilor!

În această  metaforă intalnim toate aspectele de care noi ne temem în viața noastră: seara, întunericul, moartea, instabilitatea, împotrivirile, îndepărtarea, absența Domnului, frica de a ne scufunda...ne cuprinde pe toți… In noi este dorința  de a ajunge la țărm, pe pământ, pe loc stabil…

Tocmai în această situație apostolii L-au văzut pe Iisus umblând pe apă și apro­piindu-Se de corabie și s-au înfricoșat. 

Dar El le-a zis: Eu sunt; nu vă temeți! 

Nouă mereu ne este frică… Mai întâi de toate ne e teamă de a ne scufunda, de a nu ajunge sa avem pamantul sub picioare… 

Pana și când ne e bine simțim frică… Cu alte cuvinte, totul ne înspăimântă… Si tocmai frica ne blochează, ne împinge să facem răul și ne împiedică să facem binele!  Așadar, înainte sa facem răul  ne este frică, ne blocăm și cădem în ispită… Dar și înaintea binelui suntem cuprinși de teamă, ne blocăm și nu-l primim!

Iisus spune: „Eu sunt”,  aluzie la revelația numelui Iahwe! 

Dar Iisus nu-i o nălucă, ci este „Eu sunt”. Iar unica prezență de acum a lui Dumnezeu în mijlocul nostru este pâinea, este iubirea frățească. Nu există o altă prezență, pentru că Dumnezeu e iubire… Și unde este iubire, acolo e Dumnezeu… Și unde nu există iubire, acolo omul se scufundă, adică moare… Aceasta e realitatea, iar tot restul este o simplă iluzie…

Atunci discipolii IL iau in barca, deși încă nu-L înțeleg. 

Iar El acceptă.

Să-I cerem Domnului darul de a înțelege minunea euharistica dar nu cantitativ, ci... calitativ!