joi, 27 mai 2021

"EU SUNT LUMINA LUMII"


Zis-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul: 
Eu sunt Lumina lumii; cel ce Îmi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții. 
De aceea, fariseii I-au zis: Tu mărturisești despre Tine însuți; mărturia Ta nu este adevărată. A răspuns Iisus și le-a zis: 
Chiar dacă Eu mărturisesc despre Mine însumi, mărturia Mea este adevărată, fiindcă știu de unde am venit și unde Mă duc. Voi nu știți de unde vin, nici unde Mă duc. Voi judecați după trup; Eu nu judec pe nimeni. Și, chiar dacă Eu judec, judecata Mea este adevărată, pentru că nu sunt singur, ci Eu și Cel Care M-a trimis pe Mine. Și în Legea voastră este scris că mărturia a doi oameni este adevărată. Eu sunt Cel ce mărturisesc despre Mine însumi și mărturisește despre Mine Tatăl, Cel ce M-a trimis. 
Îi ziceau deci: Unde este Tatăl Tău? 
Răspuns-a Iisus: Nu Mă știți nici pe Mine, nici pe Tatăl Meu; dacă M-ați ști pe Mine, ați ști și pe Tatăl Meu. 
Cuvintele acestea le-a grăit Iisus în vistierie, pe când învăța în templu; și nimeni nu L-a prins, pentru că nu venise încă ceasul Lui.” 
IOAN  8: 12-20

Capitolul 8, al Evangheliei dupa Ioan, incepe cu episodul pedepsirii femeii pacatoase

Dupa acest moment, in care Mantuitorul ii lasa descumpaniti pe iudeii hotarati sa vaneze orice abatere de la Lege, are loc un schimb de replici in care Iisus lvorbeste despre Sine: 

"Eu sunt Lumina Lumii; cel ce Îmi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii." 

Pana in acest moment, Iisus a declarat  ca este paine vietii, viata. Acum spune ca este lumina lumii!
Painea ne ajuta sa traim si sa traim este esential, dar lumina este ceva special! Fara lumina nimic nu poate exista pe pamant!

Mantuitorul Se dezvaluie, vorbind despre Sine, dezvaluindu-Si 
identitatea Sa de Fiu al carui Tata este Dumnezeu!

Acest capitol pune permanent in antiteza lumina cu întunericul, adevărul cu minciuna, judecata dreapta cu cea nedreapta, 
pe Iisus cu cei care, nu doar ca nu-L inteleg si nu-L acceptă, dar vor chiar sa-L omoare!

Dar lumina... salasluieste si in launtrul nostru, ajutandu-ne sa vedem cine suntem, ai cui suntem, unde vrem sa ajungem... 
Fara aceasta lumina suntem niste cadavre vii, fiind morti sufleteste!

Când Iisus spune „Eu sunt lumina”, ne spune si ca Dumnezeu e lumină, ca în El nu există întuneric, asa cum Evanghelia dupa Ioan ne spune inca de la inceput!

Mantuitorul continua si cuvintele Lui capata  din ce in ce mai multa profunzime, in timp ce iudeii, din ce in ce mai confuzi, nu mai sunt in stare sa vada nimic dincolo de sensul strict literal al vorbelor in care Ii cauta vina! 

Dupa ce pomeneste de judecata lor nedreapta,  despre Cine este Cel care L-a trimis si care este raportul Lui cu Acela, Iisus vorbeste despre conditia necesara vietii vesnice, despre care mai vorbise si cu ocazia vindecarii slabanogului la Scaldatoarea Vitezda:

("Adevărat, adevărat zic vouă: Cel ce ascultă cuvântul Meu şi crede în Cel ce M-a trimis are viaţă veşnică şi la judecată nu va veni, ci s-a mutat de la moarte la viaţă." Io 5, 24) 

De data asta e si mai clar: "Dacă va păzi cineva cuvântul Meu, nu va vedea moartea în veac"!

Cum, cei care il ascultau, nu puteau patrunde in intelesul real al cuvintelor, i-au replicat cu ironie:
"Nu cumva ești Tu mai mare decât tatăl nostru Avraam, care a murit? Și au murit și prorocii. Cine Te faci Tu a fi?"

E intr-adevar greu pentru noi, toti, nu numai pentru iudeii de atunci, sa intelegem nemurirea, desi este tot ceea ce speram, tot ceea ce ne dorim! 
Nemurirea este acel ceva care exista in noi ca o certitudine,
un ce care, paradoxal, ne tine legati de lume, desi ea, nemurirea, este deasupra lumii!
Suntem limitati de timp si de spatiu si oricat am visa, oricat de bogati sau de destepti am fi, toti sfarsim prin a muri!
Cum ar fi putut ei atunci sa accepte ca exista totusi nemurirea, ca pot accede la ea, daca nu puteau sa-L vada in Iisus pe Dumnezeu Insusi?

Sfântul Grigorie de Nyssa  spunea ca viața veșnică stă în a vedea pe Dumnezeu.”

Mantuitorul  spune ca secretul vietii vesnice sta in libertatea de a... asculta de Dumnezeu! 
Cat de frumoasa este acesta definire a libertatii!
Este un fel de intoarcere la origini, o constientizare, o recunoastere a slabei noastre naturi,  incapabila sa gereze statulul libertatii,  denaturandu-i sensul, cazand astfel in haosul libertinajului!

Tot ce ne spune Mantuitorul este 
spre trezire, spre recladire, spre restaurare!
Respectarea invataturilor Lui ne da acces la Cerurile cele Inalte, acolo unde nimic nu mai este la fel ca aici, unde totul devine de un firesc divin, desavarsit!

Tentatia neascultarii naste in noi indoiala, orbirea duhovniceasca, impietrirea inimilor noastre!


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu