OSPAT IN CASA LUI LEVI

„În vremea aceea, trecând, Iisus a văzut un vameș, cu numele Levi, care ședea la vamă, și i-a zis: Vino după Mine! Atunci, lăsând toate, el s-a ridicat și a mers după El. Și I-a făcut Levi un ospăț mare în casa lui. Și era mulțime mare de vameși și de alții care ședeau cu ei la masă. Dar fariseii și cărturarii lor murmurau către ucenicii Lui, zicând: De ce mâncați și beți împreună cu vameșii și cu păcătoșii? Iar Iisus, răspunzând, a zis către ei: N-au trebuință de doctor cei sănătoși, ci cei bolnavi. Căci n-am venit să chem pe cei drepți, ci pe cei păcătoși la pocăință.” LUCA 5: 27-32

Asadar  Iisus a văzut un vameș, cu numele Levi, care ședea la vamă. 

Meseria de vames era cea mai detestata si cel care o practica era antipatizat de toţi - si de iudei si de romani!

Un vames, desi iudeu, fiind reprezentant al puterii romane, era socotit un tradator; dar nici romanii nu-l agreau pentru ca... nu era de-ai lor!

Numele  Levi spune despre acest vames ca facea parte din casta leviţilor ; levitii erau cei care stateau în Templu, ocupandu-se de cult, si erau considerate persoane pure şi bune!  Iata insa ca acesta ajunsese sa lucreze tocmai la vama, inselandu-si propriul popor!

Munca lui este sa strânga banii de taxe si, prin aceasta, isi pierduse prestigiul, chiar si apartenenţa la poporul ales, la religia sa!

Era deci rău văzut de toţi si banii pe care-i câştiga ii ramaneau singura consolare! 

Unui levit care a dat Templul pe castig, Iisus ii spune Vino dupa mine!

Nu i-a ţinut nici un discurs moral, nu i-a spus ce anume trebuie sa faca ci doar: Vino dupa mine!

Aceasta chemare este scopul creştinismului, care nu e o doctrină, o morală sau o ideologie,  ci este o Persoană concretă, adică IISUS.

 Şi Iisus ne adresează tuturor aceasta invitaţie: Dacă vrei, vino!

Si Matei/Levi Îl urmează pe Iisus şi impreuna ajung în casa sa.

Avandu-L pe Iisus oaspete, viitorul evanghelist Matei poate şi el să primească! Numai acum devine "cineva" acceptat şi iubit, acum şi el poate avea musafiri. 

Textul mai spune că era acolo o mulţime de vameşi, adică păcătoşii publici, precum şi alţi păcătoşi. 

Păcătoşii erau deci de două feluri: aceştia care colaborau cu romanii şi ceilalti . Deci mulţimea aceea era alcătuită din păcătoşi!

Am putea asocia ospatul din casa lui Matei cu Biserica - locul în care noi participăm la un ospăţ dar nu pentru că suntem drepţi, buni si fara pacate! Ci... tocmai pentru că suntem păcătosi, avem dreptul, suntem chemati sa participam la ospat! 

N-au trebuință de doctor cei sănătoși, ci cei bolnavi. Căci n-am venit să chem pe cei drepți, ci pe cei păcătoși la pocăință.”

Nu există credincios care sa se simta cu conştiinţa împăcată şi sa nu se simta păcătos!
Şi noi suntem chemaţi, cu toate pacatele noastre, ca prin ele sa descoperim cine e Dumnezeu, faptul că El e iubire! Aşa cunoaştem cine e Dumnezeu şi numai aşa cunoaştem si cine suntem noi: această infinită privire încărcată de iubire a Lui Dumnezeu. 

Pentru Levi ospatul acela a fost o anticipare a botezului care l-a transformat in Matei!

Cred ca pentru fiecare din noi exista un moment al convertirii reale, intime si constiente. Aceasta vine fie prin revelatia divina, adica prin voia Domnului, de care au parte cei alesi, fie prin suferinta!
Acestea sunt cele doua cai prin care poti iubi pe Dumnezeu "din tot sufletul tau si din toata fiinta ta si din tot cugetul tau"!

Suferinta ne cotropeste in multe feluri !
Sa intelegi, pur si simplu, dincolo de cele ale tale, suferinta lui Iisus si sa fii constient de statutul tau de pacatos este, cred, deja un bun inceput spre dragostea cea adevarata!

Faptul ca esti botezat nu face din tine si un crestin practicant! Si nici chiar obiceiul de a veni la biserica duminica de duminica nu inseamna traire crestina daca nu se petrece la nivelul mentalului si al afectului acea schimbare esentiala care sa te departeze de pamant si sa te uneasca cu Cerul.

La Dumnezeu nu-ti poti pune pile cu doua lumanari si o prescura! Nici chiar cu o generoasa contributie financiare! E nevoie de fapte, de smerenie, de dragoste, de lepadare de sine...
E cel mai greu "aranjament" al vietii dar si cel mai frumos!