Evanghelia după Luca începe, poate surprinzator pentru unii, cu povestea nasterii lui Ioan Botezătorul - fara indoiala, o figură foarte importanta in istoria mantuirii.
Pericopa se tese in jurul a trei întrebări :
Textul ne explica, deci, cine este Iisus, cine este Ioan şi, în final, cu cine ne asemănăm noi.
Poporul lui Israel astepta, si inca mai asteapta, pe Cel ce va să vină si Ioan, ca ultim profet, era cel care stia adevărul lui Dumnezeu! El a fost predestinat sa pregătească calea lui Mesia!
Ioan predica despre Cel ce va sa vina - care ii va alunga pe cei rai, va separa graul de neghina, ii va pedepsi pe cei rai, ii va salva pe cei buni, va aduce dreptatea lui Dumnezeu - Mesia care va construi o lume nouă.Dar noi, cum ne imaginam oare dreptatea lui Dumnezeu?
Razbunare, integrism, fanatism - ceea ce, dealtfel, condamnam la altii? Ne dorim noi o lume a sectarismului, in care ramanem noi cu ai nostri, eliminandu-i pe cei care nu sunt ca noi? Nu cumva ne straduim sa-L facem pe Iisus raspunzator de propriile noastre tendinte vindicative?
Dar, inainte de a ne face idei, nu ar trebui oare sa ne intrebam in ce masura suntem ca fericitii lui Iisus? Caci este evident ca nu corespundem deloc cu modelul!
Intre intrebarea Tu ești Cel ce va să vină si raspunsul lui Iisus, evanghelistul a asezat o fraza peste care am putea trece grabit: "Iar în acel ceas Iisus a vindecat pe mulți de boli și de răni și de duhuri rele și multor orbi le-a dăruit vederea." !
Asadar Iisus întâi săvârşeşte unele minuni si abia apoi vorbeşte, lasand a intelege ca nu era cazul sa mai astepte pe altcineva:In raspunsul Sau sta evidenta: Iisus nu distruge lumea ci in aceasta lume, plina de mizerii, de contrarietati si de rautati, vine sa-i vindece pe cei bolnavi, saraci si pacatosi, luînd toate relele asupra Sa!
Si iata ca orbii văd, șchiopii umblă, leproșii se curățesc, surzii aud, morții înviază și săracilor li se binevestește.
Cu alte cuvinte, prin Cuvantul Sau ni se deschid ochii, urechile, simtirile ca sa nu confundam lucrurile! Din nefericire, noi picam in plasa imaginatiei, ne inchipuim altceva si nu intelegem ca lucrarea Domnului este mantuirea acestei lumi si nu pieirea ei!
Ceea ce ne propune Iisus este rascumpararea!
In aceasta lume fericit este acela care nu se va sminti! Acela care acceptă persoana lui Iisus, planul Sau de mântuire şi stilul de viaţă propus de El! Acela este fericit si se afla deja pe calea cea bună, trăind potrivit voii lui Dumnezeu.
Cu siguranta Dumnezeu este diferit de cum ni-L imaginam noi si asta tocmai pentru ca este DUMNEZEU, nevazut, neajuns cu mintea, pururea fiind si acelas fiind!După ce a răspuns întrebărilor lui Ioan despre El, Domnul Iisus ii intreaba pe cei care asculta, si pe noi, implicit, "cine cedem ca este Ioan ?"!
Iisus ni-l prezinta pe Ioan ca profet - cel care vorbeşte în numele lui Dumnezeu - spune adevarul, nu se comporta după cum bate vântul, nu caută interesul său, e liber, este modelul omului care poate să-L primească pe Domnul!
Cine este insa Cel mai mic din Împărăţie? E si acesta un subiect de meditatie!
Finalul pericopei evanghelice ne pune in fata doua categori de oameni:
- cei obisnuiti, pacatosii, caci toti suntem pacatosi, care recunosc aceasta stare, o asuma si cer iertare lui Dumnezeu, si
- fariseii, cei care "fac totul bine si corect" dar care incalca voia Domnului, neacceptant restaurarea lor prin Botez!
Cei care se cred perfecţi, cu siguranţă sunt în afara Împărăţiei lui Dumnezeu caci nu împlinesc dreptatea Lui!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu