"Cu cine voi asemăna pe oamenii acestui neam?"

„Zis-a Domnul:  Și cu cine sunt ei asemenea? Sunt asemenea copiilor care șed în piață și strigă unii către alții, zicând: V-am cântat din fluier și n-ați jucat; v-am cântat de jale și n-ați plâns. Căci a venit Ioan Botezătorul, nemâncând pâine și negustând vin, și ziceți: Are demon! A venit și Fiul Omului, mâncând și bând, și ziceți: Iată om mâncăcios și băutor de vin, prieten al vameșilor și al păcătoșilor! Dar înțelepciunea a fost găsită dreaptă de către toți fiii ei.”

Luca 7: 31-35

Azi continuam sa meditam la intrebarea pusa ieri: 

Noi cui semanam?  Ca cine suntem? Cum suntem? Suntem ca pruncii... capriciosi. 

Sa nu uitam ca discutia a inceput cu intrebarea ; Tu esti acela ... sau sa asteptam pe altul? Dupa plecarea ucenicilor lui Ioan, Mantuitorul ii aduce Botezatorului cel mai frumos elogiu adresat unui muritor!

Din spusele Mantuitorului, intelegem că ei doi au avut o lucrare comună, dar complementară. 

Ioan a fost aspru, ascet, dur, drept si curajos in rostirea adevarului si, cu toata asprimea lui, i-a convins pe multi să vină la pocăinț! Iisus Hristos a fost blând, a invatat poporul ce-L urma, a stat în lume printre păcătoși, a mâncat și a băut cu ei, spunand că a venit în lume să-i cheme la pocăință pe cei păcătoși si nu pe cei drepți. Minunile, tamaduirile si cuvantul Sau au adunat in juru-I adepti, discipoli si fideli! Domnul Hristos, ca Dumnezeu, a facut totul spre a-i câștiga pe oameni. Si a reusit sa castige lumea dupa jertfa Crucii!

Putem remarca aici doua "tactici" dumnezeiești diferite pentru a chema oamenii la pocăință, Dumnezeu știind că unii vor reactiona într-un fel și alții in altfel, dar cu cuvantul sfant in inima !

Au mai fost unii care nu și-au schimbat inima, care nu au primit nici chemarea lui Ioan, nici pe cea a Domnului Hristos. Acestia au zis de amândoi că au demon, aratand  reaua lor vointa! Acestora li se adreseaza Mantuitorul de fapt in pericopa de azi!

Dar discernamantul ii revine omului, prin libertatea conferita de Dumnezeu. Asta este, in fapt, intelepciunea care il face pe om capabil sa aleaga binele de rau!

Fraza: «V-am cântat din fluier şi n-aţi jucat, v-am cântat de jale şi n-aţi bocit», ea cuprinde adevarul vietii noastre!

Bucuria si tristetea sunt cele două aspecte fundamentale ale vietii - iubirea și moartea! Si copiii se joaca imitandu-i pe adulti!

Cele două "jocuri" ale vieții – cel al bucuriei, pentru bine, și al întristării, pentru rău – le înțelegem adesea greșit.

Adesea, cand ar trebui să plângem pentru rău, noi ne consolam cu „nu e dracul atat de negru”!  Uneori chiar suntem atrasi de placerea inselatoare a răului si continuam sa facem cat rau putem. Când trebuie să ne bucurăm pentru bine, nu reusim sa ne bucurăm deplin, cautand un rau cu tot dinadinsul in orice bine!

Aceasta atitudine face ca noi sa nu traim cu adevarat viata: „nu ne bucurăm de bine, și nu ne întristăm de rău”. Le amestecam!

Apărăm răul, fara sa stim, refuzandu-ne sansa, oferita de Dumnezeu, de a fi buni!

Din nefericire, la orice ne propune Dumnezeu, noi avem tendinta sa reactionam invers! 

Aceasta inversare a perceptiei, care există în noi, poate fi schimbata  cu conditia sa ne deschidem inima!