„În vremea aceea, mergând Iisus pe cale, a zis cineva către El:
Te voi însoți oriunde Te vei duce.
Și i-a zis Iisus: Vulpile au vizuini și păsările cerului cuiburi; dar Fiul Omului nu are unde să-Și plece capul.
Și a zis către altul: Urmează-Mi! Dar el a zis: Doamne, dă-mi voie întâi să merg să îngrop pe tatăl meu. Iar El i-a zis: Lasă morții să-și îngroape morții lor, iar tu mergi de vestește Împărăția lui Dumnezeu.
Dar altul a zis: Îți voi urma, Doamne, dar întâi îngăduie-mi să rânduiesc cele din casa mea. Iar Iisus a zis către el: Nimeni care pune mâna pe plug și se uită înapoi nu este potrivit pentru Împărăția lui Dumnezeu.” Luca 9: 57-62
Azi revenim la Evanghelia dupa Luca, cap 9 (57 - 62)
Fragmentul evanghelic ne prezinta trei conversatii, avute de Mantuitorul HRISTOS pe drumul care Il ducea spre Ierusalim.
Ne aflam in momentul formarii grupului Sau de apostoli.
Toate replicile Mantuitorului lasa de inteles ca, cei care aveau sa-I urmeze, sunt chemati la o anume ascultare!
Toate replicile Mantuitorului lasa de inteles ca, cei care aveau sa-I urmeze, sunt chemati la o anume ascultare!
Si despre aceasta ascultare se simte a fi vorba.
- Un cărturar Il roaga pe Domnul să fie primit in tre cei care Il urmau, angajandu-se sa-L însoţească si el oriunde va merge Te voi însoți oriunde Te vei duce
Misiunea Sa dumnezeiască nu era o aventura ci însemna oboseală, lipsă de adăpost, de mancare, de apa, in frig aspru ori căldură sufocanta; la toate astea aveau sa se adauge inospitalitatea neamurilor, ispitele demonilor, chinuri de tot felul şi, până la urmă, chiar moartea.
Iubitorul de oameni intelege si experiaza toată trairea umană, vindecă participând la neputinţele omeneşti, priveşte din interior suferinta umana, atinsa de moarten, şi "dăruieşte învierea, pogorându-Se în adâncurile iadului, chemând la lumină pe cei iubiţi".!
La o prima citire, ce spune Mântuitorul pare sa fie doar evidentierea diferenţei intre oamenii preocupaţi de a-şi asigura un adăpost, şi Cel Care, Dumnezeu fiind, are drept casă întregul univers.
Cuvintele Fiului lui Dumnezeu sunt cu adevarat tulburatoare daca luam in seama intelesul cuvintelor vizuină şi cuib.
Cuvintele Fiului lui Dumnezeu sunt cu adevarat tulburatoare daca luam in seama intelesul cuvintelor vizuină şi cuib.
Vizuina este un loc intunecos, aflat in pamant; ea e sinonima cu panda, indoiala, ascunzisul, viclenia, capcana...
Cuibul insa sugereaza zborul, curajul in fata intemperiilor, urcare,
inaltime, perspectiva, deschidere, cer...
Prin ceea ce faceù, ne definim ca oameni de vizuina, care pandesc, ori ca oameni de cuib, care asteapta lumina soarelui ! Diferenta este intre a indrazni pe fata sa urce sau a se multumi cu intunericul!
- Cel de-al doilea om care raspunde invitatiei Mantuitorului de a-L urma, cere un ragaz: Doamne, dă-mi voie întâi să merg să îngrop pe tatăl meu.
Raspunsul vine imediat: Lasă morții să-și îngroape morții lor, iar tu mergi de vestește Împărăția lui Dumnezeu."
Adica, pentru a-I urma Lui, omul tebuie oare sa se detaseze chiar si de familie?
Ca o explicatie a acestui raspuns, contrariant pentru unii, m-as intoarce la povestea lui Avram si a lui Lot din Vechiul Testament.
Gasim acolo cererea pe care i-a facut-o Dumnezeu lui Avram de a se lepada de familia lui.
Avram nu se poate insa desprinde de familie... si ramane cu nepotul sau, Lot, care il insoteste in drumul spre o noua tara!
Aceasta neascultare a produs o departare, o afectare a comuniunii lui Avram cu Dumnezeu. Relatia sa cu Lot, bazata pe legatura de sange, i-a adus prejudicii, chiar daca Avaam fusese ales de Dumnezeu! Intregul sau drum a fost intarziat de pacatele legate implicit de dorinta de bunastare a lui Lot si a familiei sale.
Faptele vor arata ca Domnul nu ii ceruse degeaba ruperea de familie!
Mi-ar face placere sa dezvolt povestea lui Avraam si a lui Lot intr-o postare ulterioara!
- Al treilea dialog: Îți voi urma, Doamne, dar întâi îngăduie-mi să rânduiesc cele din casa mea.
Mantuitorul raspunde "Nimeni care pune mâna pe plug și se uită înapoi nu este potrivit pentru Împărăția lui Dumnezeu.
Nu te uita inapoi! Cugeta la cele dorite si tinde spre ele! Privind insa in urma iti scade puterea de a mai inainta pe drumul dorit si cresc progresiv sansele de a nu mai ajunge la destinatie.
Se uita in urma fie acela care a obosit, cautand sa vada cat a lucrat deja, fie acela care este mandru de faptele sale, cutand sa se slaveasca pe sine prin ele.
Si, pentru ca tot vorbeam de Lot, textul Facerii ne spune ca femeia lui s-a uitat inapoi si... s-a prefacut in stalp de sare" (Facere 19, 1-30).
Esti formidabila cu aceste postari, draga Cita!
RăspundețiȘtergereCred ca putem citi zilnic ideile astea si parca mereu izvorasc alte metafore.
Uneori ma intreb pana la ce nivel de incriptare sunt aceste scrieri. Si pana la urma de ce a fost nevoie de o astfel de abordare? Si oare cate idei mai sunt ascunse?
Multumesc frumos si un weekend bucuros! Imbratisari!
Buna, Suzana, multumesc pentru mesaj si iti trimit o calda imbratisare!
ȘtergereMa bucur sa vad ca, intr-o lume care pare sa aibe doar certitudini, exista si persoane care stiu sa traiasca MINUNAREA!
"Etre émerveillé" a te lasa cuprins de fascinatie mistica, este o traire a celor care cauta raspunsuri, care nu se cred detinatori ai adevarului absolut, il cauta cu pasiune si raman incantati pe viata ori de cate ori mai fac un pas spre descoperirea lui!
Minunarea asta o descoperim in ochii copiilor si cred ca cei care lucreaza cu copiii au aceasta facultate!
Descoperirea tainei dumnezeirii este un proces lung (si dpdv antropomogic si personal)
Incriptarea mesajului biblic cred ca a fost necesara pentru ca omul sa poata asimila treptat informatia, care depaseste capacitatile umane de intelegere.
Experienta lui Pavel, de ex, traita pe drumul spre Damasc, a produs in el o convertire absoluta, radicala, brutala si rapida dar, ceea ce i s-a intamplat lui, nu se poate intampla multora! Pavel avea o inalta pregatire teologica si parcursese deja drumul informational pana la identificarea divinului!
Nu se poate intelege nimic fara sa cauti!
Cele mai multe descifrari s-au facut in evul mediu cand teologia era cea mai inalta pregatire intelectuala. In manastiri erau oameni care nu traiau decat ci dorinta de a afla, de a intelege lucrarea divina!
Unii au revelatii... dar ele se petrec asa de zguduitor incat cei care le traiesc se tem si sa le povesteasca!
In rest, trebuie doar sa cauti. Domnul asta asteapta si cand incepi sa cauti iti deschide ferestrele cunoasterii, mintea si inima!
Iti doresc sanatate si, pana in ziua Nasterii Domnului, sa ai o saptamana cu pace si pregatiri intru MINUNARE!
Cu drag mare