Vai vouă, cărturarilor și fariseilor! Că zidiți mormintele prorocilor pe care părinții voștri i-au ucis. Așadar, mărturisiți și încuviințați faptele părinților voștri, pentru că ei i-au ucis, iar voi le clădiți mormintele. De aceea și înțelepciunea lui Dumnezeu a zis: «Voi trimite la ei proroci și apostoli și dintre ei vor ucide și vor prigoni»; ca să se ceară de la neamul acesta sângele tuturor prorocilor care s-a vărsat de la facerea lumii, de la sângele lui Abel până la sângele lui Zaharia, care a fost ucis între altar și templu. Adevărat vă spun: că se va cere de la neamul acesta.
Vai vouă, învățătorilor de Lege! Că ați luat cheia cunoștinței; voi înșivă n-ați intrat, iar pe cei ce voiau să intre i-ați împiedicat.
Atunci, ieșind El de acolo, cărturarii și fariseii au început să-L urască de moarte și să-L silească să vorbească despre multe, pândindu-L și căutând să audă ceva din gura Lui, ca să-I găsească vină.
În același timp adunându-se mulțime de mii de oameni, încât se călcau unii pe alții, Iisus a început să vorbească întâi către ucenicii Săi: Feriți-vă de aluatul fariseilor, care este fățărnicia.”Luca 11: 47-54
Este evident ca cel de-al 11.lea capitol al Evangheliei dupa Luca, reda reprosurile pe care Mantuitorul le face pe fata fariseilor, carturarilor si invatatorilor de lege, amintindu-le punctual, faptele prin care au pus jugul unei grele judecati de gatul poporului!
Continuatori ai faptelor de rusine ale parintilor lor, acestia se fac vinovati pentru limitarea cultului in litera Legii, falsitatea abordarii credintei, pe care erau chemati sa o predea si sa o cultive, ca si pt nepasarea fata de nivelul scazut al constiintei duhovnicesti in randul poporului iudeu.
Sfarsitul pasajului evanghelic de azi este primul verset al capitolului al 12.lea si contine un sfat dat apostolilor:
„Feriţi-vă de aluatul fariseilor“ (Luca 12, 1).
Plecand de la acest verset, incerc sa fac o mica digresiune.
Despre aluat mai exista o referire, chiar in evanghelia dupa Luca: "
Cu ce voi asemăna împărăţia lui Dumnezeu?(intreaba retoric Mantuitorul) Asemenea este aluatului pe care, luându-l, femeia l-a ascuns în trei măsuri de făină, până ce s-a dospit totul. (Luca 13, 20-21)Dar cine a framantat stie ca uneori, desi pui maiaua, dospeala buna, aluatul nu creste!
Ceva, o greseala a framantatorului - o pala de vant rece, o cana de apa prea fierbinte, un praf se sare care stinge puterea fermentatiei... in fine, ceva, un motiv exterior, face ca aluatul sa ramana nedospit.
Sfanta Liturghie lucreaza in noi credinta, prin Cuvantul Sfant, prin Trupul si Sangele lui Hristos, si ne plamadeste, ne framanta, ne dospeste, ne face „frământătura nouă“ (I Cor. 5, 7) adica ne transforma in „făptură nouă“ (II Cor. 5, 17).
Din aluatul asta putem da si altora, ajutand sa devina si ei aluat dospit intru credinta lui Dumnezeu!
Dar orice greseala va intrerupe, va "da inapoi" dospirea si va lasa aluatul nedospit! Atunci vom fi o framantatura ratata!
„Feriţi-vă de aluatul fariseilor“ zice Mantuitorul.
Faina vietii noastre amestecata cu dospeala rea ne lasa... nedospiti, morti pe dinauntru!
Dar chiar daca dospeala este buna, adesea aluatul poate fi ratat caci este asa de usor sa-l strici! E destul o clipa de neatentie, o simpla delasare si... ne pierdem! Niciodata nu suntem destul de paziti de caderea aluatului duhovnicesc!
Postul, intre altele, este si o oglinda a firii. Raspunsul sincer la intrebarea : Pentru ce postesc? ne arata in ce masura credinta ne framanta si dospeste!
Devine tot mai evident ca postul nu este doar o chestiune de schimbare de regim alimentar cat o schimbare in fire, o renuntare la idolii care ne domina!
"Nu pot fara cafea", "nu pot fara telefon", nici "fara FB, Instagram"... etc!
E tot mai necesar sa ne extindem un pic sevrajul de placeri lumesti, depasind un pic macar punctul gastronomic!
Sa ne pazim asadar faina vietii spre buna dospire!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu