Era un om bogat care avea un iconom, iar acesta a fost pârât lui că-i risipește avuțiile. Și, chemându-l, i-a zis: Ce este aceasta ce aud despre tine? Dă-mi socoteală de iconomatul tău, căci nu mai poți să fii iconom. Iar iconomul a zis în sine: Ce voi face, că stăpânul meu ia iconomatul de la mine? Să sap, nu pot; să cerșesc, mi-e rușine. Știu ce voi face ca să mă primească în casele lor când voi fi scos din iconomat. Și chemând la sine, unul câte unul, pe datornicii stăpânului său, a zis celui dintâi: Cât ești dator stăpânului meu? Iar el a zis: O sută de măsuri de untdelemn. Iconomul i-a zis: Ia-ți zapisul și, șezând, scrie degrabă cincizeci.
După aceea a zis altuia: Dar tu, cât ești dator? El i-a spus: O sută de măsuri de grâu. Zis-a iconomul: Ia-ți zapisul și scrie optzeci. Și a lăudat stăpânul pe iconomul cel nedrept, căci a lucrat înțelepțește. Căci fiii veacului acestuia sunt mai înțelepți în neamul lor decât fiii luminii. Și Eu vă zic vouă: Faceți-vă vouă prieteni, dăruind din bogăția nedreaptă, pentru ca, atunci când ea vă va lipsi, să vă primească aceștia în corturile cele veșnice.”
Luca 16, 1-9
După cum stim deja, cuvintele Evangheliei nu pot fi judecate ad-literam, caci ele au un înţeles tainic, pe care Domnul ni-l descoperă în Sfânta Biserică prin slujitorii Săi. Au existat si exista oameni a caror intreaga viata a fost dedicata talcuirii Evangheliilor si carora adevarul Cuvantului li s-a dezvaluit lor prin Duhul Sfant!
In Evanghelia de azi...
Este o pilda, data de Mantuitorul Hristos, in care se vorbeste despre un stapan care afla ca iconomul sau ii risipeste avutia. Speriat de cum va fi socotit de lume dupa ce va ramane fara slujba, iconomul incearca sa si-i faca prieteni tocmai pe cei pe care ii inselase...
Gestul iconomului este apreciat de stapan, socotit a fi un gest intelept.
Morala finala contrariaza si mai mult :
Iertare pentru postarea tarzie... Nu pot insa sa trec peste pilda iconomului nedrept intrucat socotesc ca are o seama de asa-zise subtilitati demne de retinut.
Asadar, evanghelia zilei de 12.decembrie - inserata mai jos - contine o pilda a Mantuitorulului pentru a carei interpretare ne sunt necesare cateva lamuriri.
Asadar un stapan (in persoana caruia am putea sa-L identificam pe Dumnezeu), afland ca iconomul sau, adica administratorul averii sale, ii administreaza prost averea, il cheama si il anunta ca-l destituie.
Constiinta iconomului il ajuta sa realizeze imediat dimensiunea faptelor sale si sa inteleaga ca, odata iesit din slujba stapanului, va ramane fara aparare - lacomia lui aducandu-i deja ura concetatenilor sai.
Speriat de cum va fi socotit de lume dupa ce va ramane fara slujba, iconomul incearca sa si-i faca prieteni tocmai pe cei pe care ii inselase... Astfel, dupa o judecata inteleapta, decide sa micsoreze datoriile oamenilor!
Faceți-vă vouă prieteni, dăruind din bogăția nedreaptă, pentru ca, atunci când ea vă va lipsi, să vă primească aceștia în corturile cele veșnice.”
Sigur, Mântuitorul nu se referă aici la ingaduinta fata de un câştig nedrept, în sensul că noi am fi autorizaţi de Evanghelie să câştigăm pe nedrept. Toată Evanghelia se opune unei astfel de interpretări. Calea câştigului e aceea a „sudorii frunţii” precum i s-a spus lui Adam.
Este binecuvântat câştigul dobândit prin muncă cinstită şi prin efort şi este împotriva noastră şi blestemat câştigul nedrept, prin care asuprim prin cineva.
Iubirea de aproapele ne opreşte să avem un astfel de câştig.
Iata o mica lamurire.
Asa-zisii iconomi erau cei care se ocupau de administrarea averii stapanilor, intre care si de acordarea si recuperarea imprumuturilor date oamenilor aflati in nevoie.
Iconomii nu erau platiti cu o anume suma, castigul lor propriu fiind unul sau mai multe procente adaugate la dobanda reala.
Evident, acesti intendenti trebuiau sa aprecieze corect recuperarea datoriei, cam cu cat puteau incarca datoria cuiva astfel incat datornicul sa fie in stare sa si restituie imprumutul, caci altfel nu erau buni administratori!
Faceți-vă vouă prieteni, dăruind din bogăția nedreaptă, pentru ca, atunci când ea vă va lipsi, să vă primească aceștia în corturile cele veșnice.”
Asadar, evanghelia zilei de 12.decembrie - inserata mai jos - contine o pilda a Mantuitorulului pentru a carei interpretare ne sunt necesare cateva lamuriri.
Asadar un stapan (in persoana caruia am putea sa-L identificam pe Dumnezeu), afland ca iconomul sau, adica administratorul averii sale, ii administreaza prost averea, il cheama si il anunta ca-l destituie.
Constiinta iconomului il ajuta sa realizeze imediat dimensiunea faptelor sale si sa inteleaga ca, odata iesit din slujba stapanului, va ramane fara aparare - lacomia lui aducandu-i deja ura concetatenilor sai.
Speriat de cum va fi socotit de lume dupa ce va ramane fara slujba, iconomul incearca sa si-i faca prieteni tocmai pe cei pe care ii inselase... Astfel, dupa o judecata inteleapta, decide sa micsoreze datoriile oamenilor!
Gestul iconomului este apreciat de stapan, socotit a fi un gest intelept. Morala finala contrariaza si mai mult
Faceți-vă vouă prieteni, dăruind din bogăția nedreaptă, pentru ca, atunci când ea vă va lipsi, să vă primească aceștia în corturile cele veșnice.”
Este binecuvântat câştigul dobândit prin muncă cinstită şi prin efort şi este împotriva noastră şi blestemat câştigul nedrept, prin care asuprim prin cineva.
Iubirea de aproapele ne opreşte să avem un astfel de câştig.
Parabola aceasta ne vorbeşte despre modul evanghelic de a folosi bogăţia dar si despre smerenie si constiinta.
Bunurile pământeşti pe care le avem nu sunt ale noastre. Acesta este lucrul de care trebuie intai de toate sa tinem cont!
Ele aparţin Stăpânului ceresc iar noi suntem numai administratori iar Mântuitorul ne cere să avem inţelepciune duhovnicească să le folosim astfel incat sa capatam şi noi loc în corturile cele veşnice, dând si săracilor, făcându-ne din săraci prietenii noştri pentru Împărăţia lui Dumnezeu!
Stapanul il lauda pe iconom pentru istetimea lui si acesta este un punct care ne poate deruta! Cum poate fi multumit Dumnezeu de faptul ca cineva se comporta asa?Bunurile pământeşti pe care le avem nu sunt ale noastre. Acesta este lucrul de care trebuie intai de toate sa tinem cont!
Ele aparţin Stăpânului ceresc iar noi suntem numai administratori iar Mântuitorul ne cere să avem inţelepciune duhovnicească să le folosim astfel incat sa capatam şi noi loc în corturile cele veşnice, dând si săracilor, făcându-ne din săraci prietenii noştri pentru Împărăţia lui Dumnezeu!
Iata o mica lamurire.
Asa-zisii iconomi erau cei care se ocupau de administrarea averii stapanilor, intre care si de acordarea si recuperarea imprumuturilor date oamenilor aflati in nevoie.
Iconomii nu erau platiti cu o anume suma, castigul lor propriu fiind unul sau mai multe procente adaugate la dobanda reala.
Evident, acesti intendenti trebuiau sa aprecieze corect recuperarea datoriei, cam cu cat puteau incarca datoria cuiva astfel incat datornicul sa fie in stare sa si restituie imprumutul, caci altfel nu erau buni administratori!
Lacomia unora dintre iconomi ii facea sa fie detestati de oameni.
Marimea dobanzii si, in consecinta, neputinta rambursarii, poate fi motivul acelei risipiri a averii stapanului de care se vorbeste in pilda aceasta!
Intelegem ca stapanul il lauda pe iconomul nedrept, dar nu pentru aparenta sa smecherie, cum am fi tentati sa credem, ci pentru smereniea sa!
Intelegem ca stapanul il lauda pe iconomul nedrept, dar nu pentru aparenta sa smecherie, cum am fi tentati sa credem, ci pentru smereniea sa!
Recunoscand ca a gresit, pentru a-si reface imaginea si a avea relatii bune cu oamenii, el s-a decis sa renunte la propriul sau castig! Scaderea datoriei nu o face asadar din banii stapanului ci din castigul sau!
Sa recunosti ca ai gresit este deja un pas mare spre a capata iertarea dar sa-ti indrepti greseala... este gratifiant!
În Evanghelia aceasta se vorbeste si despre „mamona al nedreptăţii”
Sa recunosti ca ai gresit este deja un pas mare spre a capata iertarea dar sa-ti indrepti greseala... este gratifiant!
În Evanghelia aceasta se vorbeste si despre „mamona al nedreptăţii”
(tradus aici cu „bogăţia nedreaptă”).
„Mamona” e un cuvânt aramaic care înseamnă „câştig sau profit”, nu neaparat nedrept, dar, pentru că aici este numit „mamona al nedreptăţii”, inseamna ca e vorba de un câştig nedrept, un câştig care nu ne aparţine pe drept.
De aceea, Mântuitorul spune „Faceţi-vă prieteni cu mamona al nedreptăţii”, adică câştigul, care nu ne aparţine de fapt si căruia noi ii suntem numai administratori, putem să-l folosim, făcându-ne prieteni cu el, prietenie care ne foloseste pentru Împărăţia lui Dumnezeu, caci acestia vor pleda pentru noi în faţa Judecătorului.
Citirea acestei parabole in Postul Nasterii Mantuitorului nu este intamplatoare, textul amintindu-ne ca trebuie sa ne smerim, facandu-ne un examen de constiinta, recunoscand ce am gresit dar nu doar atat - ci sa ne si indreptam, pe cat este posibil, greselile.
„Mamona” e un cuvânt aramaic care înseamnă „câştig sau profit”, nu neaparat nedrept, dar, pentru că aici este numit „mamona al nedreptăţii”, inseamna ca e vorba de un câştig nedrept, un câştig care nu ne aparţine pe drept.
De aceea, Mântuitorul spune „Faceţi-vă prieteni cu mamona al nedreptăţii”, adică câştigul, care nu ne aparţine de fapt si căruia noi ii suntem numai administratori, putem să-l folosim, făcându-ne prieteni cu el, prietenie care ne foloseste pentru Împărăţia lui Dumnezeu, caci acestia vor pleda pentru noi în faţa Judecătorului.
Citirea acestei parabole in Postul Nasterii Mantuitorului nu este intamplatoare, textul amintindu-ne ca trebuie sa ne smerim, facandu-ne un examen de constiinta, recunoscand ce am gresit dar nu doar atat - ci sa ne si indreptam, pe cat este posibil, greselile.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu