Dar unii farisei din mulțime au zis către El: Învățătorule, ceartă-ți ucenicii. Și El, răspunzând, a zis: Zic vouă: Dacă vor tăcea aceștia, pietrele vor striga.
Și, când S-a apropiat, văzând cetatea, a plâns pentru ea, zicând: Dacă ai fi cunoscut și tu, în ziua aceasta, cele ce sunt spre pacea ta! Dar acum sunt ascunse de ochii tăi. Căci vor veni zile peste tine când dușmanii tăi vor săpa șanț în jurul tău și te vor împresura și te vor strâmtora din toate părțile și te vor face una cu pământul, pe tine și pe fiii tăi care sunt în tine, și nu vor lăsa în tine piatră pe piatră, pentru că nu ai cunoscut vremea cercetării tale.”
Luca 19: 37-44
Astazi ni se propune un fragment evanghelic din cap.19 al Evangheliei dupa Luca.
Contextul este acela al intrarii Mantuitorului in Ierusalim, pe asinul adus de apostoli, la cererea lui Iisus!
Inconjurat de cei care vazusera sau doar auzisera despre minunile Sale, El se apropie de Ierusalim. In toata imesa Sa modestie, El lasa multimea sa strige Binecuvântat este Împăratul care vine întru numele Domnului! Pace în cer și slavă întru cei de sus! spre disperarea fariseilor!
Învățătorule, ceartă-ți ucenicii., zic fariseii.Iisus insa stie ca aceste cuvinte aduc slava umilinței lui Dumnezeu, coborat intre oameni pe asin, si nu maretiei Sale!„Dacă vor tăcea aceștia, pietrele vor striga”.
Iisus citează aici din profetul Avacum (2, 11), care, adresându-se celor puternici, le spune: „11. Căci piatra cea din zid strigă şi grinda din căpriorii casei îi răspunde.12. Vai de cel ce zideşte cetatea cu vărsări de sânge şi o întemeiază pe fărădelegi!”.
Asadar, dacă apostolii ar fi obligați să tacă, pietrele și grinzile caselor vor striga nedreptatea ! Pentru că este evidentă fărădelegea celui care vrea puterea sau o exercită!
Textul continua
Și, când S-a apropiat, văzând cetatea, a plâns pentru ea, zicând: Dacă ai fi cunoscut și tu, în ziua aceasta, cele ce sunt spre pacea ta! Dar acum sunt ascunse de ochii tăi. Căci vor veni zile peste tine când dușmanii tăi vor săpa șanț în jurul tău și te vor împresura și te vor strâmtora din toate părțile și te vor face una cu pământul, pe tine și pe fiii tăi care sunt în tine, și nu vor lăsa în tine piatră pe piatră, pentru că nu ai cunoscut vremea cercetării tale.”
Nu stiu cum au trait altii, dar eu, ajunsa la Ierusalim cu voia Domnului, am avut o stranie senzatie de "acasa"! Si nu mica mi-a fost mirarea sa gasesc in diferite carti ideea ca Ierusalimul este locul oricarui om, casa fiecaruia dintre noi!
Ierusalimul este "centrul lumii". In Psalmi se spune ca este orașul care primește toate popoarele, chiar si pe dusmanii si cotropitorii sai! Fiecare ar trebui sa simtim ca avem rădăcinile în Ierusalim, ca si cum in acel loc ne-am nascut ! Acest oraș are in el istoria fiecărui om. Si, cand Iisus plânge, plange deci si pentru mine!
Plange pentru că aceasta cetate nu I-a primit învăţăturile, lumina, pacea, viaţa şi mântuirea pe care le aducea în lume.
El a staruit, a incercat sa le deschida ochii, spre mântuirea poporul evreu din Ierusalim, dar el nu a vrut să primească nimic!
Dumnezeu nu impune mântuirea nimanui, doar pune înaintea omului optiunea mantuirii şi îl învita!
Mantuitorul plange pentru că mare şi nemărginită este durerea Lui pentru sufletele pierdute.
Mântuitorul n-a plâns pentru dărâmarea zidurilor de piatră ale Ierusalimului, ci a plâns pentru dărâmarea şi pieirea sufletelor din cetate.
Fiecare din noi avem in noi un Ierusalim, un Ierusalim sufletesc căruia Mântuitorul îi tot spune şi pe care îl tot cheamă la mântuire!
Cine nu-L ascultă pe Domnul, nu primeşte mântuirea. Cand cetatea sufletului nu- L primeste , Ierusalimul din noi nu are pace si ruina il paste! Si atunci Mântuitorul iar plânge!
Iubindu-ne in chip desavarsit, Domnul plânge pentru sufletul fiecaruia, pentru pieirea noastra, pentru indiferenta noastra.
Mântuitorul nu a plâns nici cand a fost batut, scuipat si rastignit! Plange insa pentru pieirea sufletească a Ierusalimului şi plânge si azi.
Multora ni se pare ca traim timpuri nebune, "apocaliptice"!
Timpul propice, cel favorabil (kairos), este și un timp de criză… În Scrisoarea către Efeseni, Pavel ne indeamna să profităm tocmai cand... „ sunt vremuri triste”! Momentul în care iese la iveală răul este un timp favorabil, in care putem cunoste harul, iertarea și mântuirea!
„Deci luați seama cu grijă cum umblați, nu ca niște neînțelepți, ci ca cei înțelepți, răscumpărând vremea, căci zilele rele sunt” (Ef. 5, 15-16).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu