vineri, 3 decembrie 2021

PACATUL CARE NU SE IARTA


„Zis-a Domnul către ucenicii Săi: Nimic nu este acoperit care să nu se descopere și nimic ascuns care să nu se cunoască. De aceea, câte ați spus la întuneric se vor auzi la lumină; și ceea ce ați vorbit la ureche, în odăi, se va vesti de pe acoperișuri. Dar vă spun vouă, prietenii Mei: Nu vă temeți de cei care ucid trupul și după aceasta n-au ce să mai facă. Vă voi arăta însă de cine să vă temeți: Temeți-vă de acela care, după moarte, are putere să vă arunce în gheena; da, vă zic vouă, de acela să vă temeți. Nu se vând oare cinci vrăbii cu doi bani? Și nici una dintre ele nu este uitată înaintea lui Dumnezeu; ci și perii capului vostru, toți sunt numărați. Nu vă temeți; voi sunteți mai de preț decât multe vrăbii. Și zic vouă: Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, și Fiul Omului va mărturisi pentru el înaintea îngerilor lui Dumnezeu. Iar cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor, lepădat va fi înaintea îngerilor lui Dumnezeu. Oricui va spune vreun cuvânt împotriva Fiului Omului, i se va ierta; dar celui ce va huli împotriva Duhului Sfânt, nu i se va ierta. Iar când vă vor duce în sinagogi și la dregători și la stăpâniri, nu vă îngrijiți cum sau ce veți răspunde, sau ce veți zice, că Duhul Sfânt vă va învăța chiar în ceasul acela ce trebuie să spuneți.

Textul de astazi il continua practic pe cel de ieri. Iisus, dupa mustrarea fariseilor, carturarilor si a invatatorilor de lege, se adreseaza,  ucenicilor Sai si, implicit, noua!

Vorbind despre cele ascunse, care nu pot ramane la infinit necunoscute, Mantuitorul evoca pacatul lumii care este fatarnicia, pacat care dezvaluie o mare slabiciune a firii omenesti.

Daca ne analizam cu sinceritate felul in care ne manifestam, motivele care ne imping sa actionam intr-un anume fel... putem vedea clar ca nu iubirea de oameni este motorul ci nevoia noastra de a fi iubiti, de a capata si de a nu pierde atentia si respectul celorlalti! Prin tot ce facem, ne straduim sa ascundem cele urate ale caracterului nostru, tarele sufletului, incercand  sa ne aratam o fata acceptata si...  acceptabila!

Fatarnicia este chipul social pe care il aratam, o masca in spatele careia ne ascundem toti, de fapt, neimpacarea cu noi insine. 
Nu ne placem cum suntem, pentru ca mai niciodata nu suntem conform standardelor lumii  si ne este frica ca nefiind conform acestora, nu vom fi iubiti!
Fatarnicia izvoraste in mod evident din nevoia omului de a fi iubit. Cine este iubit pentru ceea ce este, asa cum este el in realitate, nu are nevoie sa fie remarcat,  sa iasa in evidenta! 
Cel iubit este impacat si iubeste si el intocmai!

Omul traieste stapanit de frica - frica de moarte fiind primordiala!
Frica aceasta genereaza un numar nesfarsit de greseli, de rele, de compromisuri umilitoare. 
Nu ne este frica doar de moartea fizica ci si la nereusita, de neiubire, de singuratate, de suferinta, pe scurt de moarte sociala! 

Mantuitorul ne spune insa: Nu va temeti!
Cineva a avut curiozitatea sa numere de cate ori in Biblie se spune "nu te(va) teme(ti)". De 365 de ori! 

Ne este deci frica sa murim si ne legam de toate cele ale vietii.  Remediul contra fricii de moarte este credinta! 

Vrem să nu murim pentru că nu acceptam limitarea in timp si pentru ca nu credem ca Dincolo de moarte exista viata! 
Din acest motiv,  pe parcursul vietii, omul este insotit de frica mortii, care mereu il surprinde, de angoasa care-l face ca desi viu sa fie deja mort.

În schimb, dacă omul ar accepta aceasta limita, care este moartea, ca fiind doar trecerea spre locul de comuniune cu Dumnezeu, teama de moarte ar disparea, inlocuita fiind de bucuria reintoarcerii acasa, in Imparatia pierduta! 


„Nu vă temeți nici de cei care ucid trupul” iar

„...după ce v-au ucis, nu mai pot face nimic… ”

Să fim deci liniștiți, să nu ne fie frică nici macar de faptul că vom putea fi uciși!
Ar trebui să ne fie frică sa nu-i ucidem noi pe alții, si nu că noi vom fi uciși… Dacă vom fi uciși, vom fi martiri, adică vom mărturisi viața chiar și-n moarte!

Să nu ne fie frică de cei care ucid trupul… A ne salva viața biologică nu-i important!
Valoarea absolută constă în a ști să ne dăruim viața, să iubim.  
Cine-și va pierde viața, și-o va mântui”. Căci viața e un dar: dacă o dăruiești, o implinesti, dar dacă o ții...  o ucizi!

Temeți-vă de acela care, după moarte, are putere să vă arunce în gheena; da, vă zic vouă, de acela să vă temeți 
Este o aluzie la Dumnezeu: deci ni se spune sa fim cuprinși de teama de Dumnezeu!
Dar ce teama trebuie sa ne bantuie? E un subiect de meditatie!

Nu este atat de important sa traim... ca sa... traim cat sa fim capabili sa ne daruim, sa iubim! Caci viata abia atunci are valoare cand ti-o daruiesti, ; daca o tii pentru tine... nu e viata ci vietuire!

Temeți-vă de acela care, după moarte, are putere să vă arunce în gheena; da, vă zic vouă, de acela să vă temeți..  adica sa traim mai curand cuprinsi de teama de Dumnezeu! 
Începutul înțelepciunii este teama de Dumnezeu”. 

Teama de Dumnezeu nu înseamnă sa ne fie frică de Dumnezeu, ci să ținem cont de El, sa fim convinsi că El ne iubește și ca El da sens vieții noastre. Acest adevăr  ne debaraseaza de orice urma de frica!

Dacă nouă nu ne este teamă de Dumnezeu dar traim sub imperiul fricii de moarte, vom fii tentati sa facem tocmai acele lucrurile de care ne temem, fapte aducatoare de moarte!

Omul este pretios pentru Dumnezeu si are grija de el! Acest gand simplu ar trebui sa alunge orice dorinta de a deveni "cineva" aici, in aceasta lume care se dovedeste tot mai murdara, mai alienata!

Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, și Fiul Omului va mărturisi pentru el înaintea îngerilor lui Dumnezeu. Iar cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor, lepădat va fi înaintea îngerilor lui Dumnezeu. 
Asadar, dacă noi recunoaștem înaintea oamenilor că Dumnezeu este Tatăl nostru, ceea ce face din noi fii Sai, atunci și Fiul Omului ne va recunoaște înaintea Tatălui… 
Asta inseamnă că viitorul nostru nici macar nu depinde de Dumnezeu, ci de tot ceea ce facem noi aici și acum… 
Si e foarte important de constientizat asta!

Oricui va spune vreun cuvânt împotriva Fiului Omului, i se va ierta; dar celui ce va huli împotriva Duhului Sfânt, nu i se va ierta. 
Prin Iisus, Dumnezeu ni se prezintă ca un om umil, sărac, un slujitor al celor aflati in nevoie, adică el are toate insusirile pe care noi le evitam, le detestam, incercam sa le evitam! 
Noi ni-L închipuim pe Dumnezeu complet gresit, identitatea Lui fiind alta! In mintea noastra creatorul lumii e diferit!
Dar, desi gresim, acest tip de greseala ne este iertata…

Păcatul împotriva Duhului Sfânt este păcatul omului care,
 mai intai de toate, refuza sa afle, pacatul celui care are certitudini, al celui care nu vrea sa schimbe nimic in viata lui, al celui care niciodata nu se schimba, nu caută, nu se transforma… 
E clar că omul care nu vrea să se induhovniceasca nu poate fi iertat!

Ca sa inveti ceva, sa afli, trebuie mai intai sa recunosti cu smerenie ca nu stii! Daca le stii pe toate... la ce bun sa mai cauti, sa mai inveti!
Iisus le spune fariseilor ca sunt orbi - a fi orb nu-i insa un pacat! Pacat este sa crezi ca vezi! Asadar nu-i pacat ca nu stii ci sa crezi ca le stii pe toate!

Păcatul împotriva Duhului – care este iubire și viață – este refuzul de a-ti schimba in bine viața… Asta este de neiertat!
Dar numai cei care stiu Cine este Duhul Sfant pot pacatui impotriva Lui! Este vorba deci despre păcatul omului care, desi religios, nu devine mai bun ci tot mai rau si intolerant, 
judecator al celorlalti!

Duhul Sfant ne sta alaturi, ne protejaza si ne inspira in toate situatiile dificile! Avand aceasta convingere, ce frica ar mai putea tulbura viata noastra?
A fi convins ca orice prigonire, pierdere ori suferinta aduce in preajma puterea Duhului Sfant, nu poate fi decat prilej de bucurie! Teama ar trebui sa ne cuprinda doar cand toate merg bine! 

In virtutea celor pomenite mai sus, am putea spune ca a fi ipocrit, fatarnic, este, pentru un crestin, un pacat  impotriva Duhului Sfant!
A te considera "in ordine", impacat, a nu te intreba in ce masura iti iubesti aproapele, nici in ce masura esti capabil sa ierti, a trai in aceasta stare de... suficienta, doar pentru ca mergi la biserica duminica, tii post si faci cateva rugaciuni... este, iata, un pacat de neiertat! 

Nici un om, oricat s-ar nevoi el, nu poate spune ca nu are nevoie sa se imbunatateasca! Si nu atat in strictetea postului ori in numarul de metanii sta aceasta evolutie duhovniceasca, cat in capacitatea de a iubi, a darui, de a se darui!

Nu suntem niciodata indeajuns de buni si nici nu ûtem spune ca iubim destul!
Dar, ca sa ne amelioram, trebuie sa cerem ajutor lui Dumnezeu!

Duhul Sfânt vă va învăța chiar în ceasul acela!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu