Iar El, răspunzând, a zis către ei: Vă voi întreba și Eu pe voi un cuvânt și spuneți-Mi: Botezul lui Ioan era din cer sau de la oameni?
Și ei cugetau în sinea lor, zicând: Dacă vom spune: din cer, va zice: Pentru ce n-ați crezut în el? Iar dacă vom zice: de la oameni, tot poporul ne va ucide cu pietre, căci este încredințat că Ioan a fost proroc. Și au răspuns că nu știu de unde este.
Atunci Iisus le-a zis: Nici Eu nu vă spun cu ce putere fac acestea.”
In acest context are loc dialogul cu preotii, carturarii si batranii, dialog prezentat de Luca la inceputul cap 20.
Evanghelistul ne spune mai intai ca Iisus învăța poporul în templu
M-as opri un pic asupra cuvantului "poporul", pus aici deloc intamplator!
Exista doua cuvinte des intalnite in Evanghelii: "popor" si "multime", cuvinte care, desi aparent asemanatoare, denumesc lucruri diferite.
Poporul defineste un grup mare de oameni aflati in relatie unii cu altii, uniti prin teritoriu, limba, trecut istoric, obiceiuri - in sanul comunitatii acesteia fiecare fiind diferit dar liber si in legatura unul cu altul!
O multime, desemneaza o masa de indivizi, fara legatura intre ei, fiecare aflandu-se intr-un anume loc pentru sine si interesul lui personal!
Vorbim despre poporul lui Dumnezeu si nu despre multimea lui Dumnezeu, caci Cuvantul Lui face din noi un popor de oameni liberi, diferiti dar uniti unii cu altii prin credinta, fapta si in aspiratii!
Asta inseamna ca mersul la Biserica nu este o iesire oarecare ci o intrunire cu suflet si simtire, ceva care face din noi membri ai poporului lui Dumnezeu!
Asa cum spuneam si ieri, Domnul Iisus a venit să ne puna in ordine ideile, sa restaureze chipul lui Dumnezeu imaginat de noi.
Daca ne gandim bine, si astazi, intre oamenii credinciosi, se vorbeste despre un Dumnezeu pe care omul și-L inchipuie si fata de care isi construieste viata sa de religios!
Cine nu a auzit, sau poate am si gandit, "l-a pedepsit Dumnezeu" vorbind despre cineva cu probleme... desi suntem incredintati de Cuvant ca Dumnezeu iubeste si raul este cel care ne pedepseste!
Iisus vine umil, asezat pe manzul asinei, neavand nimic din acel Dumnezeu puternic, care este lege, obligatie si constrangere, nici cel care pedepsește pe pacatosi, ci este Dumnezeu care ne iubește fara discriminare, pentru că toți - si bunii si raii, si uratii si frumosii...- suntem fiii Sai si tot ce vrea este ca noi toti sa trăim in dragoste si armonie!
Se pare ca nici azi nu Il intelegem pe deplin pe acest Dumnezeu - care Isi da Fiul la moarte ca sa ne salveze! Si, pentru ca nu intelegem acest gest capital si edificator, Il si trecem cu vederea, referindu-ne la orice, mai putin la iubirea care Il defineste!
In Evanghelia dupa Luca, Iisus este mai blând decat in Evanghelia lui Ioan, evanghelistul spunand doar ca El a rasturnat mesele schimbatorilor de bani…
Mesajul ramane insa acelas: casa lui Dumnezeu nu trebuie sa ajunga peșteră de tâlhari!
Religia nu este un comert intre om si Dumnezeu! Nu inseamna ca facem daruri catre biserica ca sa ne rasplateasca Dumnezeu cu mantuirea si viata noastra poate ramane pacatoasa! Nu merg la biserica nici ca sa imi "mearga bine", sa nu ma imbolnavesc sau ca sa am "noroc" in viata!
Asta ar insemna ca ma straduiesc sa Il cumpar pe Dumnezeu pentru o trecere usoara in viata asta pieritoare!
Celebrele "indulgente" ale catolicilor au indepartat de biserica multi fideli!
Apoi, religia poate fi o scuza pentru abuzul de putere ori nedreptati! Si istoria are o multime de exemple de nedreptati si abuzuri socotite sfinte! Au fost razboaie, asa-zis sfinte - cruciadele au fost sfinte, dupa cum si ce fac extremistii arabi azi este "sfant"!
Au existat si legi sfinte… chiar daca prin acestea s-au petrecut crime si nedreptati cumplite!
Dupa cum simtim si azi, totul este o chestiune legata de PUTERE!
Dupa cum simtim si azi, totul este o chestiune legata de PUTERE!
După ce Iisus a alungat comerciantii si schimbatorii de bani din templu, iese la iveala o anume preocupare a puternicilor timpului care-L vor tintui pe cruce: Cu ce putere?
Omul tanjeste dupa putere, doreste sa fie "cineva", sa aiba influenta, cineva sa i se supuna! Fiecare, nemarturisit, vrea sa fie un cat de mic sef, sa ias in fata, sa fie remarcat! Si de aici vin toate relele si toate pacatele se insira!
Cu cat omul are mai multe mijloace, cu atat sindromul puterii e mai devastator!
Oare lumea a inteles ca Dumnezeu, Cel de pe cruce, este complet diferit de cel imaginat?
Oare intelegem noi, cei de azi, umilitatea Lui, ca sacrificiul Fiului care este salvarea noastra, este un semn de iubire? ne repetam noi zilnic ca, lasandu-Se crucificat, Domnul a vrut sa ne invete ca doar iubirea este cea care salveaza si nu puterea dupa care tanjim??
Problema era deci: „cu ce putere faci acestea sau cine este cel ce Ți-a dat această putere? ”
La intrebare, Domnul Isus le răspunde printr-o întrebare:
„Botezul lui Ioan era din cer sau de la oameni? ”.
Să spuna ei de unde venea puterea lui Ioan Botezătorul, cel care ii invita la pocainta, la schimbarea vieții, înseamnă sa dea pe fata faptul ca nu voiau sa inteleaga mesajul si nu ca nu l-au inteles!
Raspunsul dovedeste constientizarea puterii lui Dumnezeu!
Trebuie sa recunoastem ca tocmai cu privire la puterea Sa, Iisus ne arata ca ideile noastre despre Dumnezeu sunt complet gresite!
Umilitatea Lui a facut ca iudeii sa nu Il recunoasca!
Evangheliile ne arata felul omului de a reactiona in fata provocarilor puterii: reactia lui Petru, a lui Iuda, a apostolilor, a apropiatilor Mantuitorului care L-au parasit, este dovada!
Nici Petru, nici Iuda, nici ceilalti apostoli, care au fugit de frica, nu sunt cu nimic diferiti de noi toti!
In fiecare om este o farama de Petru, de Iuda... de Cain!
Dumnezeu ne invita sa constientizam si sa plecam capul, intelegandu-ne si pe noi insine dar si pe ceilalti!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu