Tot așa precum a fost în zilele lui Lot: mâncau, beau, cumpărau, vindeau, sădeau și zideau, iar în ziua în care a ieșit Lot din Sodoma, a plouat din cer foc și pucioasă și i-a nimicit pe toți.
La fel va fi în ziua în care Se va arăta Fiul Omului. În ziua aceea, cel care va fi pe acoperișul casei, și lucrurile lui în casă, să nu coboare să le ia; de asemenea, cel ce va fi în țarină să nu se întoarcă înapoi. Aduceți-vă aminte de femeia lui Lot. Cine va căuta să-și scape sufletul, îl va pierde; iar cine îl va pierde, acela îl va face viu.
Zic vouă: În noaptea aceea vor fi doi într-un pat; unul va fi luat, iar celălalt va fi lăsat. Două vor măcina împreună; una va fi luată și alta va fi lăsată. Doi vor fi în ogor; unul se va lua și altul se va lăsa. Și răspunzând, ucenicii I-au zis: Unde, Doamne? Iar El le-a zis: Unde va fi stârvul, acolo se vor aduna și vulturii.” Luca 17:26-37
Titlul ar putea sa socheze pe cei care nu stiu exact despre ce este vorba, asa ca, va rog sa cititi cu rabdare pana la capat!
Mantuitorul, ca sa ilustreze elementul surpriza, naucitor, al momentului instaurari Imparatiei lui Dumnezeu, da doua exemple vetero-testamentare - potopul din vremea lui Noe si distrugerea Sodomei si Gomorei, cetati in care pacatul devenise lege.
- Potopul lui Noe este poate cel mai cunoscut episod din Vechiul Testament, asa ca nu ma voi opri asupra lui astazi. Iisus reaminteste celor care-L ascultau ca, oamenii traiau fara sa banuiasca ce avea sa se intample… crezand intr-un viitor care avea insa sa se opreasca brusc ! Caci, in afara lui Noe, nimeni nu cunostea Planul Domnului.
- Povestea lui Lot, al carui nume este legat de distrugerea cetatilor Sodoma si Gomora, este una despre care am scris recent si din care, pentru cei interesati, o sa spicuiesc cateva idei.
Lot a fost nepotul lui Avraam, fiu al fratelui sau, Haran Dupa ce Haran a murit, Lot a ramas in preajma patriarhului.
Personalitatea lui Avraam (al carui nume a fost initial Avram) domină întreaga Biblie! El ramane un model de credinței față de Dumnezeu, credinta incercata in chip extrem. Caci Dumnezeu i-a cerut lui Avram o dovada a credinciosiei sale, poruncindu-i sa-l aduca drept jertfa (ca ardere de tot) pe Isaac, unicul sau fiu!
Avram avea de gand sa duca la indeplinire sacrificiu pe care Dumnezeu i-l ceruse dar un inger al Domnului l- a oprit in ultimul moment ! (conf. Fac 22, 1-18) .
Întâmplarea aceasta a fost o proba de foc pentru Avraam, o incercare care il face sa ramana un exemplu al trairii dupa voia lui Dumnezeu si al increderii desavarsite in El!
Inaintea acestui moment marcant al vietii lui Avraam, Dumnezeu, care il alesese pentru implinirea Planului Sau, i-a poruncit: „Ieşi din ţara ta şi din rudenia ta şi intră în ţara pe care ţi-o voi arăta“ (Faptele Apostolilor 7:3 ).
Avram a ascultat si a plecat insa de "rudenia sa" nu s-a putut desparti! Lot l-a urmat pe Avram prin Tara Făgăduinţei. Avram a zidit un altar şi şi-a ridicat cortul aproape de Betel, „spre munte“, înainte de a merge spre sud si Lot a văzut zilnic permanenta legatura a lui cu Dumnezeu.
Cartea Facerii ne relatează cum, la stejarul Mamvri, unde se asezase , Avraam primeste vizita a trei Oameni in care el recunoaste pe Dumnezeu (aceasta fiind socotita prima aratare a Sfintei Treimi!
"Doamne, de am aflat har înaintea Ta, nu ocoli pe robul Tău!
Dupa ce bătrânul Avraam isi onoreaza oaspetii cum se cuvenea, este anuntat ca va avea un fiu, chiar daca si el si Sara, sotia sa, erau prea batrani pentru asta .
Cu acest prilej, Dumnezeu se hotărăște să-i vorbeasca si despre decizia Sa de a nimici cetatea Sodomei: îi spune că strigătul împotriva Sodomei și Gomorei s-a mărit și că păcatul lor este nespus de greu. Asa ca se va pogorî (prin intermediul a doi îngeri) să vadă dacă ei au lucrat în totul după zvonul venit până la El.
Avraam, cu gandul la Lot, reușește să-l înduplece pe Dumnezeu să ii promită că, dacă vor fi cel puțin zece oameni buni acolo, nu va nimici cetatea.
Cei doi îngeri ajung seara in Sodoma și Lot, care ședea la poarta Sodomei, îi invită la el acasă. După multe stăruințe ei acceptă iar Lot îi ospătează. Oamenii din cetate, bărbați din Sodoma, tineri și bătrâni înconjoară casa lui Lot cerandu-i să-i scoată afară pe oamenii nou-veniti în cetate pentru a se împreuna cu ei. Lot incearca sa-i induplece sa nu ii fie necinstiti oaspetii si chiar le oferă pe cele două fete ale lui in schimbul acestui favor .
Oaspetii l-au tras pe Lot înăuntru, în casă, și au încuiat ușa iar pe oamenii care erau la ușă casei i-au lovit cu orbire, de la cel mai mic până la cel mai mare, așa că degeaba incercau ei să găsească ușa !
Când s-a crăpat de ziuă, îngerii i-au spus lui Lot:
"Scoală, ia-ţi femeia şi pe cele două fete ale tale, pe care le ai, şi ieşi, ca să nu pieri şi tu pentru nedreptăţile cetăţii!"; fiindcă Lot zăbovea, ingerii i-au luat pe sus pe cei patru și i-au scos afară din cetate.
Si cetățile Sodomei și Gomorei au fost nimicite!
Unul din cei doi îngeri îi spune lui Lot:
« Mântuieşte-ţi sufletul tău! Să nu te uiţi înapoi, nici să te opreşti în câmp, ci fugi în munte, ca să nu pieri cu ei! »
Aduceți-vă aminte de femeia lui Lot - zice Domnul. Fraza aceasta face referire la faptul ca femeia lui Lot, desi i se spusese sa nu se uite inapoi, "s-a uitat înapoi şi s-a prefăcut în stâlp de sare".
Nici Lot nu a ascultat, de fapt, sfatul ingerului, caci nu a vrut sa mearga în munţi, cum i s-a spus, ci a preferat să locuiască într-o cetate, chiar dacă era una mică. El a dorit să păstreze macar ceva din ceea ce îi era familiar în această lume, chiar şi dacă era mult mai puţin.
Cine va căuta să-și scape sufletul, îl va pierde; iar cine îl va pierde, acela îl va face viu.
Lot a fost salvat de cei doi îngeri, cu înfățișare de bărbați, in ultimul moment din mijlocul prăpădului de foc și pucioasă - abătut din cer asupra Sodomei pentru desfrânarea lor.
Dumnezeu a împlinit dorinţa lui Lot în ceea ce priveşte locul pe care l-a ales sa se refugieze. El nu obliga pe nimeni să primeasca o binecuvântare pe care nu o doreste !
Lot insa s-a temut să locuiască şi acolo, in acea cetate.
Pentru a trăi în siguranţă şi fără teamă trebuie insa să fii în părtăşie cu Dumnezeu ori Lot, departat de Avraam, nu mai traia de mult in credinta, desi nu era un om rau !
Astfel, Lot a ajuns jalnic, locuind intr-o peşteră, departe de Avraam şi de Dumnezeul său! A refuzat sfatul lui Dumnezeu si a esuat lamentabil.
Pentru noi viaţa lui Lot, a acestui om drept,ar trebui sa fie un exemplu a ceea ce inseamna sa nu respecti chemarea lui Dumnezeu!
Parcursul lui inregistreaza o cadere tot mai clară. Calea sa, care la început părea să fie asemănătoare cu a lui Avraam, a sfârşit altfel.
El nu a luptat lupta cea bună, nu si-a păstrat credinţa şi a pierdut .
- Spusele Mantuitorului :"Unde va fi stârvul, acolo se vor aduna și vulturii" le regasim, aidoma, si in Ev. dupa Matei "Unde va fi stârvul, acolo se vor aduna vulturii." (Matei 24, 28).
Cu privire la aceasta fraza, am gasiti o talcuire interesanta (Alexandru Ulea) – din care imi permit sa citez.
« Păsări dotate cu o vedere foarte bună, vulturii survolează deasupra pământului şi detectează imediat un cadavru. Pentru asta îi ajută şi un simţ al mirosului foarte dezvoltat, ei putând descoperi cadavrele proaspete cu care se hrănesc, chiar dacă acestea sunt ascunse privirii.
Mântuitorul foloseşte acest proverb iudaic în contextul cuvântului său despre cea de-a doua venire.
Stim ca vulturul este asociat si cu persoana Sfântului Apostol Ioan Evanghelistul ! Ucenicul cel iubit, Sfântul Ioan Teologul, este asemănat cu un vultur care se înalţă prin teologia lui mult deasupra celor pământeşti, nefiind afectat de problemele lumeşti, având o privire clară asupra lumii şi o înţelegere ascuţită asupra adevărului.
"Stârvul" insa este Iisus, Dumnezeu care părea un om mort, din care teologul se hrăneşte si fără de care omul nu poate trăi.
Cel care vrea să înţeleagă adevărurile vieţii trebuie să reflecteze la persoana Mântuitorului şi mai ales la patimile, moartea şi Învierea Sa.
Doar hrănindu-se din trupul lui Hristos cel mort şi Înviat, omul se poate ridica de pe pământ la o viaţă cerească.
Aceste cuvinte au fost văzute de către Părinţii pustiei şi ca o necesitate de a cugeta la propria moarte pentru a ajunge la înviere.
Doar prin înţelegerea morţii şi aşteptarea ei ca trecere la viaţa veşnică omul înţelege sensul adevăratei vieţi, se hrăneşte şi creşte în apropiere de Dumnezeu.
Mai mult, comportându-se ca un mort faţă de plăcerile efemere ale acestei lumi, omul primeşte ajutor de sus, primeşte bucuria adevărată şi devine hrană pentru îngerii lui Dumnezeu!
Amin
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu