CRACIUNUL AMINTIRILOR MELE

Craciunul este un moment de referinta: poate fi ziua cea mai fericita, cea mai trista  sau chiar cea mai anosta...  a anului!

Binecuvantati cei care stiu ca de Craciun familia TREBUIE sa se reuneasca, dincolo de orice, ca nimeni nu trebuie sa fie singur, aceia care stiu sa dea stralucire acestei zile, indiferent de cat de saraci ori de bogati sunt! 

Cred ca farmecul Craciunului nu are nimic a face cu 

cadourile multe, fie ele ieftine sau scumpe!
Eu nu imi aduc aminte ca in copilaria mea sa fi primit vreun cadou  de Craciun!
M-am nascut intr-o vreme cand toti oamenii erau saraci !
Stiu insa ca bradul impodobit de mama, in mare taina, in noaptea de ajun, cu toate decoratiile facute de mana ei, mi-a ramas in amintire ca  ceva absolut minunat! 

Ma intreb si azi cum reusea ea sa-i dea atata stralucire, fara ghirlande luminoase?!
Poate ca sub el se va fi aflat si vreun cadou. Eu insa cu asta am ramas: cu freeria bradului nostru de Craciun.

In varful lui era un ingeras, pe care mama il facuse folosind chipul de copil perfect al lui Shirley Temple, caruia ii atasase aripioare din carton imbracate in saten alb.
Rozete rosii si albe, crosetate de mama, apretate scoarta, atarnau delicat, completand globurile putine, alaturi de bomboanele speciale, care erau ambalate in staniol si care reflectau minunat lumina lumanarilor ( caci bradul de Craciun avea lumanari!) 

In loc de ghirlande, mici bulgarasi din vata, insirati pe ata, curgeau precum fulgii de zapada, din varful bradului pana jos... In fiecare an mai descopeream noi alte decoratii, despre care azi stiu ca, de fapt, erau aceleasi!

Niciodata nu am gasit cutia cu decotatii, nici nu am vazut bradul inainte de a fi o minune si nici nu am simtit-o pe mama in timp ce-l facea sa devina magia noptii de Craciun, desi operatiunea asta se petrecea in camera nostra, in timp ce dormeam!
Bradul era cadoul, acel cadou care ne apurta in lumea povestilor.

Masa era frumos aranjata, cu fata de masa brodata si apretata, pe care erau raspandite crengute de brad...

Cozonacul era inca cald dimiineata, cand ne trezeam (au fost si ani in care cozonacul a fost doar o paine dulce si aromata, colorata cu suc de morcovi!) 

In casa plutea un miros pe care am cautat, intreaga mea viata de mama, sa-l aduc in caminul meu! 

Pentru mine ziua de Craciun nu avea si nu are egal!
Cum reusea mama sa faca stralucitoare ziua asta, in ciuda saraciei si a lipsurilor, tot nu stiu!

Daca ma gandesc la cele scrise in Evanghelii, pot afirma ca, cei care sunt saraci si nu au cu ce cumpara daruri, se daruiesc pe ei insisi! Si, in fata unui asemenea dar nu mai  exista altceva mai de pret!

Orice faci cu iubire este fara pret si poate deveni magic!