vineri, 14 octombrie 2016

LEPADAREA DE SINE...

IN CONTRADICTIE CU PORUNCA IUBIRII?


Stim ca "cea dintai si cea mai mare porunca a lui Dumnezeu" este ca omul sa-si iubeasca  aproapele... dar nu oricum ci... ca pe sine insusi

Vorbim despre asta punand accentul pe prima parte a poruncii si trecem in umbra problema iubirii de sine. 
Este foarte important sa invatam sa ne iubim, dar nu oricum ci devenind buni caci orice nemultumire legata de sinele nostru va fi proiectata asupra celor din jur. 
Privim bunaoara la parintii care, regasindu-si  propriile lor slabiciuni in copiii lor, sunt agresivi si intoleranti cu acestia... 

Dezrobirea din pacat este primul pas spre iubire; ea face bine stimei de sine si implicit ajuta puterii noastre de a-i iubi pe cei din jur!

Sf Ioan Gura de aur spune:
"Iubirea ţi-l arată pe aproapele ca pe un alt sine al tău, te învaţă să te bucuri pentru fericirea lui, ca şi cum ar fi fericirea ta, şi să te întristezi la necazurile lui, ca şi cum ar fi necazurile tale. Iubirea face din mulţi un trup şi din sufletele lor vase ale Sfântului Duh. Căci Duhul păcii nu odihneşte acolo unde împărăţeşte dezbinarea, ci acolo unde stăpâneşte unirea sufletelor”.

Mantuitorul pune niste conditii celor care vor sa-L urmeze: 
- asumarea propriei existente - luarea crucii 
si 
- lepadarea de sine! 

Cum reconciliem insa porunca iubirii - care implica iubirea pentru propria persoana ca masura a iubirii aproapelui - cu lepadarea de sine ceruta de Hristos?

Ar trebui spus ca iubirea de sine nu are nimic a face cu hedonismul, dupa cum nici lepadarea de sine nu are nimic cu lipsa de personalitate! 
Pana la urma, in ambele situatii, este vorba de una si aceeasi problema: egoismul.

Linia de reconciliere se afla la intersectia celor doua stari: 
- sa te iubesti pe tine, ca si creatie a lui Dumnezeu, devenind fiu bun al Acestuia, fara sa fii egoist, fara sa te crezi mai presus de ceilalti, fara sa-L ignori pe Creator, 
si  
- sa te debarasezi de egoism, urmandu-L, raportandu-te mereu, cu forta iubirii si credinciosiei tale , la El!

Egoismul este piatra de poticnire care ne sta in cale si care impiedica depasirea contradictiei aparente intre iubirea de sine si lepadarea de sine! 

Lepadarea de sine nu inseamna anularea personalitatii, ci punerea personalitatii tale in slujba Domnului! 
Dumnezeu nu vrea sa-l urmeze niste Zomby teleghidati! Nu ne-ar fi lasat libertatea sa decidem ci ne-ar fi facut ca pe niste roboti!
El ne vrea treji, puternici, iubitori, corecti si generosi, dispusi sa facem doar lucruri bune!
Ne cere sa ne manifestam cu atributele fiintei noastre create initial, cea care reprezinta chipul si asemanarea Sa!

Doar asa putem sa-L marturisim pe Hristos!

Şi chemând la Sine mulţimea, împreună cu ucenicii Săi, le-a zis: Oricine voieşte să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie. 
Căci cine va voi să-şi scape sufletul îl va pierde, iar cine va pierde sufletul Său pentru Mine şi pentru Evanghelie, acela îl va scăpa. Căci ce-i foloseşte omului să câştige lumea întreagă, dacă-şi pierde sufletul? Sau ce ar putea să dea omul, în schimb, pentru sufletul său? Căci de cel ce se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, în neamul acesta desfrânat şi păcătos, şi Fiul Omului Se va ruşina de el, când va veni întru slava Tatălui său cu sfinţii îngeri. Marcu 8, 34-38

Sfanta Parscheva, tu care a lasat toate ale lumii pentru Hristos, roaga-te Lui pentru noi, pacatosii!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu