Da. E greu sa te rogi din inima, dupa cum este greu si sa ierti! De iubit... ce sa mai zicem? Iubim vedetele dar ne uram fratii! Cum sa ne auda Dumnezeu daca ne rugam fara convingere? Asta inseamna deja ca nu credem in El! La ce s-ar obosi cu noi?
Cum sa ne ierte El cand noi nu suntem in stare sa iertam?
Caci ii cerem :"Si ne iarta noua gresealele noastre precum si noi iertam gresitilor nostri"!!!
In fond, de cate ori zicem Rugaciunea Domneasca... ne invoim sa ne luam partea de iertare... potrivit acestei cereri!
Cu iubirea... nu-i deloc mai bine, dar asta este doar o chestie de neascultare , existand o porunca care zice ca TREBUIE sa iubim pe aproapele nostru!
Suntem tot mai in conflict cu Dumnezeu, noi, oamenii, exigenti, grabnici la judecata si extrem de... nervosi!
Cand observam ca nu suntem capabili sa implinim mimimum de ascultare a lui Dumnezeu... ne ridicam impotriva Lui!
Face Book-ul, si nu numai, abunda de injurii din care intelegi nu numai ca multi nu cred, dar si ca sunt defaimatori la adresa celor care cred! Cu Dumnezeu ... nu mai vorbesc!
Cei care obisnuiesc sa se roage, simt cand rugaciunea este primita; Domnul ii lasa sa simta!
Credinta nu are jumatati de masura: crezi sau nu!
Daca cred... rugaciunea trebuie sa fie din inima, din rarunchi, cu patima si cu lacrimi! Nu se poate sa nu fie auzita.
Si, daca nu vad nici o rezolvare... inseamna ca ceea ce I-am cerut lui Dumnezeu... nu era bun pentru mine!
"Toate imi sunt ingaduite dar nu toate imi sunt de folos" si Domnul stie, daca i-am spus ce vreau, cand ceva nu-mi este de folos!
Sa-i poti ierta pe cei care ti-au gresit.... este ceva minunat. Chestia cu "iert, dar nu uit" ... sa nu ne amagim, nu este iertare! E doar un fel de toleranta spre a evita paruiala...
Iubirea aproapelui este ceva pentru care e nevoie de exercitiu si, de ce nu, de teama de a nu comite nesupunere fata de Stapanul!
Domnul sa ne ajute sa invatam sa ne rugam din inima, sa iertam si sa iubim precum El ne iarta si ne iubeste pe noi!
Şi răspunzând, Iisus le-a zis: Aveţi credinţă în Dumnezeu. Adevărat zic vouă că oricine va zice acestui munte: Ridică-te şi te aruncă în mare, şi nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ceea ce spune se va face, fi-va lui orice va zice. De aceea vă zic vouă: Toate câte cereţi, rugându-vă, să credeţi că le-aţi primit şi le veţi avea. Iar când staţi de vă rugaţi, iertaţi orice aveţi împotriva cuiva, ca şi Tatăl vostru Cel din ceruri să vă ierte vouă greşealele voastre. Că de nu iertaţi voi, nici Tatăl vostru Cel din ceruri nu vă va ierta vouă greşealele voastre. Marcu 11, 22-26
Reusesc sa citesc blogurile preferate mult mai rar decat mi-as dori, insa atunci cand timpul imi permite cu siguranta citesc tot ce ati postat de la ultima mea vizita.
RăspundețiȘtergereVa felicit pentru absolvirea celui de-al doilea an de scoala teologica, sunteti plina de resurse, de energie, de surprize, ma bucur mult pentru ceea ce gasesc aici!
Va doresc multa sanatate si cat mai multe realizari!
Pe curand!
Mirela, Cluj Napoca
Ce bucurie, Mirela, sa fii oaspetele meu! Draga mea, multumesc pentru ca participi si tu la meditatia mea zilnica! Multumesc pentru felicitari! Nu sunt nici pe departe atat de minunata cum ma descrii tu; incerc sa trec cu folos prelungirea de timp care mi-a fost acordata!
ȘtergereSunt nevrednica dar ma tin si eu de cei vrednici... in speranta ca vrednicia lor sa fie contagioasa :)
Sa fii sanatoasa, voioasa si familia sa-ti fie bine,sa aveti bucurie! Imbratisare cu mare drag