Și glas din ceruri s-a auzit: Tu ești Fiul Meu cel iubit, întru Tine am binevoit!
Și îndată Duhul L-a dus în pustie. Și a fost în pustie patruzeci de zile, fiind ispitit de Satana. Și era împreună cu fiarele, iar îngerii Îi slujeau.
După ce Ioan a fost prins, Iisus a venit în Galileea, propovăduind Evanghelia Împărăției lui Dumnezeu și zicând: S-a împlinit vremea și s-a apropiat Împărăția lui Dumnezeu. Pocăiți-vă și credeți în Evanghelie!” MARCU 1: 9 - 15
Evanghelia zilei de astazi este extrasa din primul capitol al Evangheliei lui Marcu.
Acest text ni-L prezintă pe Domnul Iisus, dezvaluindu-ne scopul venirii Sale pe pamant!
Acest text ni-L prezintă pe Domnul Iisus, dezvaluindu-ne scopul venirii Sale pe pamant!
Daca Evanghelia ne poarta in calatorie, pe drumul parcurs de Iisus, inceputul ei fiind punctul de plecare, putem spune ca acest text este o concentrare a intregii Evanghelii, inceputul avand legatura cu sfarsitul ei!
Il vedem pe Iisus, care se lasă botezat de catre Ioan, laolalta cu păcătoșii, iar, la final, El este pe cruce... între doi tâlhari!
La începutul Evangheliei se deschid cerurile, la finalul ei se rupe catapeteasma Templului.
Aici Duhul Sfant coboară peste El, iar în finalul Evangheliei Iisus Isi dă Duhul.
La început, Tatăl Il proclamă „Fiu”, iar la final, pe cruce, centurionul îl recunoaște ca fiind „Fiu”!
Scenele de inceput și de sfarsit, din Evanghelia dupa Marcu, sunt oarecum asemănătoare si tot ceea ce se petrce intre ele, explica parcursul dintre aceste două extreme…
Mai apoi se spune si că Iisus era un tâmplar.
Dumnezeul nostru este un om oarecare, necunoscut, un tâmplar umil, fara avere.
Nazaretul se afla in Galileea, o zonă de graniță! Asadar Iisus vine dintr-o zonă marginasa, de periferie.
El poate fi socotit un exclus dar unul care se arata a fi bun!
Primul lucru pe care-l face acest om - oarecare și sărac este de a se pune in rând cu păcătoșii!
Marcu încă nu spune nimic...
Tot ce aflam despre Iisus, este doar prin cuvintele Botezatorului care spune: Vine în urma mea Cel ce este mai tare decât mine, Căruia nu sunt vrednic, plecându-mă, să-I dezleg cureaua încălţămintelor. (v.7) si care mai adaugă: „El însă vă va boteza cu Duh Sfânt".
Tot ce aflam despre Iisus, este doar prin cuvintele Botezatorului care spune: Vine în urma mea Cel ce este mai tare decât mine, Căruia nu sunt vrednic, plecându-mă, să-I dezleg cureaua încălţămintelor. (v.7) si care mai adaugă: „El însă vă va boteza cu Duh Sfânt".
Aceasta este alegerea lui Dumnezeu: aceea de a fi cu noi, în starea noastră cea mai de jos, de păcătoasenie și Se lasă să fie botezat, scufundandu-Se in apă!
A se boteza înseamnă a se scufunda. El se cufundă si la propriu si la figurat în ceea ce suntem, fiind solidar cu noi!
El pătimește cu noi, este cu noi pe timpul întregii noastre existente, cunoscand limitele noastre, răul și păcatul nostru!
„Că nu era cu putință ca Ioan, luându-L pe Hristos de mână, să meargă din casă în casă și să le spună: În Acesta credeți!, ci ca în fața și în văzul tuturor să se pogoare acel glas fericit și să se săvârșească toate celelalte. Din pricina asta a venit Iisus la botez. Faima Botezătorului și noutatea faptei atrăgeau și chemau la Iordan tot Ierusalimul. Malurile Iordanului ajunseseră un mare teatru. Pe cei veniți acolo Ioan îi făcea să se smerească, convingându-i să nu se mai creadă grozavi; le arăta că sunt vinovați de cele mai mari păcate și că vor putea primi pe Cel ce vine, dacă se vor pocăi, lăsându-i pe strămoși în pace, nemailăudându-se cu ei. Viața lui Hristos era umbrită deocamdată și se credea că ar fi fost ucis odată cu pruncii din Betleem. Chiar dacă S-a mai arătat în lume la doisprezece ani, totuși îndată a trecut iarăși în umbră. De aceea trebuia ca ieșirea Sa în lume să se facă în chip strălucit, să aibă început măreț. Aceasta e pricina că atunci, pe malurile Iordanului, au auzit iudeii ce nu auziseră nici de la profeți, nici de la alții. Ioan le propovăduia cu strălucită voce, amintindu-le de ceruri și de Împărăția cea de sus, nespunându-le nimic de pământ.”
Si Tatăl va spune: „Tu ești Fiul Meu Cel iubit, întru Tine am binevoit! ”.
Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia X, II, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 23, pp. 122-123
Viața pamantgeana, de om, a Mantuitorului ne dezvauie taina lui Dumnezeu.
Misterul nevazut si deplin al lui Dumnezeu nu poate fi patruns decat prin umanitatea lui Iisus!
Dumnezeu este acest trup care-L revelează: „Pe Dumnezeu nu L-a văzut nimeni niciodată”, si Fiul ni-L arata, ni-L descoperă ca fiind Tată!
Și îndată, ieșind din apă, a văzut cerurile deschise și Duhul ca un porumbel coborându-Se peste El. Și glas din ceruri s-a auzit: Tu ești Fiul Meu Cel iubit, întru Tine am binevoit!
Cufundarea Sa este tocmai ceea ce ne ajută să ne ridicam, ieșim din adancuri. A ieși din apă înseamnă „a se naște”.
Scufundarea Sa este o urcare, o ieșire din apă și din moarte !
Scufundarea Sa este o urcare, o ieșire din apă și din moarte !
Si „a văzut cerurile deschise”…
Cerul este simbolul lui Dumnezeu, si deschiderea aceasta face ca Dumnezeu sa fie prezent!
Dumnezeu Tatăl este prezent în Fiul, care este ca noi…
Dumnezeu Tatăl este prezent în Fiul, care este ca noi…
Omul isi doreste ca cerurile sa se deschida si Dumnezeu să intervină, coborand! Si, prin Iisus, Dumnezeu coboara pe pământ iar „Duhul ca un porumbel coboara peste El.”.
Duhul ne aminteste Cartea Facerii.
Si in acel moment are loc „o nouă creație”, căci unde-i Duhul se naște o lume nouă, lumea divină, se naște lumea facuta după chipul lui Dumnezeu.
Porumbelul peste ape ne mai amintește si de Noe, și de Moise.
După potop, în ciuda păcatelor, se naște lumea nouă. Aceasta este însemnătatea potopului: nasterea unei lumi noi care învinge chiar și răul păcatului!
Porumbelul peste ape ne mai amintește si de Noe, și de Moise.
După potop, în ciuda păcatelor, se naște lumea nouă. Aceasta este însemnătatea potopului: nasterea unei lumi noi care învinge chiar și răul păcatului!
In Cartea Iesirii era vorba de un vultur (Is 19,4).
Acum, Duhul lui Dumnezeu are blândețea porumbelului!
Duhul lui Dumnezeu este iubire… Unde este Iisus coboară pe pământ Duhul, adică viața, viața lui Dumnezeu care recreează lumea, o eliberează de păcat, o ajută să iasă din sclavia Egiptului.
Acum, Duhul lui Dumnezeu are blândețea porumbelului!
Duhul lui Dumnezeu este iubire… Unde este Iisus coboară pe pământ Duhul, adică viața, viața lui Dumnezeu care recreează lumea, o eliberează de păcat, o ajută să iasă din sclavia Egiptului.
Și astfel, ea devine o lume a iubirii caci Dumnezeu e in lume!
Iisus ni se descoperă ca fiind Hristos, cel care aduce pe pământ plinătatea binecuvântării lui Dumnezeu!
Și glas din ceruri s-a auzit… Noi nu trebuie să ni-L imaginam pe Dumnezeu cu chip! Dumnezeu este glas!
Fața lui Dumnezeu e cea a Fiului care Il ascultă!
„Tu ești Fiul Meu Cel iubit, întru Tine am binevoit! ”.
„Tu ești Fiul Meu Cel iubit, întru Tine am binevoit! ”.
In chipul Fiului, Dumnezeu ne oferă o altă imagine despre Sine
De aici incepe „îndumnezeirea” omului, de la botez, cand, acceptând să se scufunde, sa moara cu Hristos, renaste cu El!
Acesta este Fiul, acelas cu Tatăl!
Domnul se coboara pe Sine, se face slujitor, Se goleste pe Sine, si dăruiește viata.
Alegerea lui Iisus este cu totul alta decat cea a lui Adam (Adam înseamnă om).
„Și pentru ca atunci când îl vezi că vine la botez să nu gândești ceva rău, Ioan îl oprește zicând: Eu am trebuință să fiu botezat de Tine, și Tu vii la mine? (Matei 3, 14)
Pentru că botezul lui Ioan era un botez de pocăință, care-i făcea pe oameni să-și osândească păcatele lor și, deci, ca să nu socotești că și Hristos a venit cu un astfel de gând la Iordan, Ioan îți îndreaptă mai dinainte socotința asta, numindu-L Miel și Răscumpărătorul tuturor păcatelor din lume. Se înțelege de la sine că este fără de păcat Cel care poate ridica păcatele întregului neam omenesc.
De aceea Ioan n-a spus: Iată pe Cel fără de păcat!, ci ceva mai mult: Iată pe Cel ce ridică păcatul lumii! (Ioan 1, 29), ca să primești cu deplină încredere și una, și alta - și că este fără de păcat și ca ridică păcatul lumii -, iar odată ce ai primit aceasta, să înțelegi că a venit la botez pentru a rândui altele.”
Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia XII, I, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 23, p. 145
Scena botezului ne da prilejul sa meditam la alegerile noastre, la felul in care ele sunt in acord cu jertfa lui Iisus!
Amin
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu