Și a doua zi, foarte de dimineață, ridicându-Se, a ieșit și S-a dus într-un loc pustiu și Se ruga acolo.” MARCU 1: 29-32
Vindecarea soacrei lui Petru este prima minune consemnata in Evanghelia dupa Marcu!
Relatarea este scurta ca si cand evenimentul este considerat unul banal. Totusi, aceasta minune este o chintesenta a tuturor celorlalte minuni !
Ev. Marcu a ales ca prima minune mentionata sa fie o vindecare de febră care, putem cred ca, oricum ar fi trecut!
Minunea este un semn. Dacă semnul este prea mare, omul, naucit, nu reușește să-l inteleaga. Semnul acesta mic ne ajută să înțelegem mesajul! De fapt, minunea în sine nu este importanta!
Există multiple feluri de atingere. Cuvântul ne atinge si atunci totul se schimbă …
Noi decidem soarta acestei lumi, în funcție de duhul care ne locuieste. Dacă Duhul lui Dumnezeu, cel al iubirii, e in noi, această lume poate sa devina frumoasă! Dacă nu, toate lucrurile devin obiectul separării, al luptei, al dezbinarii.
Iata de ce această mică minune, pusă in Evanghelia lui Marcu la început, ne arată direcția întregii Evanghelii!
Relatarea este scurta ca si cand evenimentul este considerat unul banal. Totusi, aceasta minune este o chintesenta a tuturor celorlalte minuni !
Ev. Marcu a ales ca prima minune mentionata sa fie o vindecare de febră care, putem cred ca, oricum ar fi trecut!
De ce oare Iisus isi incepe activitatea cu o minune asa de..."simpla" ca aceasta ?
Minunea este un semn. Dacă semnul este prea mare, omul, naucit, nu reușește să-l inteleaga. Semnul acesta mic ne ajută să înțelegem mesajul! De fapt, minunea în sine nu este importanta!
In acest caz, adevărata minune se gaseste la finalul textului, după vindecare, cand ni se spune ca, femeia, vindecată de rău și de febră, „le slujea” lor!
Adevărata minune, cea care ne face sa fim asemenea lui Dumnezeu, este puterea noastra de a iubi, iar a iubi înseamnă a te pune in slujba celuilalt.
Adevărata minune, cea care ne face sa fim asemenea lui Dumnezeu, este puterea noastra de a iubi, iar a iubi înseamnă a te pune in slujba celuilalt.
Ajungem astfel să înțelegem care este sursa si rostul minunilor la care visam cu totii.
Minunile sunt semnul lui Dumnezeu, semnul iubirii lui Dumnezeu, si nu cel al puterii Sale.
Din context, aflăm ca în casa lui Petru sunt prezenți Andrei, Iacob și Ioan, primele patru persoane care au răspuns chemării lui Iisus.
Lor li s-a arătat puterea Cuvântului si au lăsat totul și L-au urmat. Domnul le face acum acestora o prima instruire.
„Și a ridicat-o" !
Vindecarea de febră este ca si o trecere de la moarte la viață. Mantuitorul o readuce la starea de viata, prinzând-o de mână. Minunea se petrece deci prin atingere, iar atingerea nu este magie.
Atingerea este prima formă a cunoașterii, a comuniunii și a comunicării. Dumnezeu cu adevărat ne atinge.
Există multiple feluri de atingere. Cuvântul ne atinge si atunci totul se schimbă …
Atingerea lui Dumnezeu este una adanca, profunda, vindecatoare.
Domnul o atinge pe femeie, ba mai mult, o ia de mână…
Atingând apa te uzi, atingând focul te arzi, dar daca Il atingi pe Dumnezeu sau esti atins de El, capeti putere. Domnul ne da puterea Sa. Ca „ea le slujea ” nu înseamnă că s-a pus in slujba lor doar atunci și atât. În text verbul este la modul imperfect, însemnând că „a început să-i slujească si continua” si faptul că-i slujea, ii servea la masă, înseamnă că a fost vindecată!
Si Dumnezeu se pune la dispozitia noastra, ne slujește si se jetfeste pentru noi. Nu persoanele "importante" contează în ochii lui Dumnezeu, ci persoanele care știu sa se daruiasca celorlalti!
Așadar, textul biblic ne oferă exemplul valorii supreme pe care Iisus a venit să o aducă pe pământ, valoarea lui Dumnezeu care-I iubire și devotament.
Firescul lui Dumnezeu este să ne fie alaturi, indiferent cat Il iubim, caci fiecare iubeste cat poate, pe cat poate!
Așadar, textul biblic ne oferă exemplul valorii supreme pe care Iisus a venit să o aducă pe pământ, valoarea lui Dumnezeu care-I iubire și devotament.
Firescul lui Dumnezeu este să ne fie alaturi, indiferent cat Il iubim, caci fiecare iubeste cat poate, pe cat poate!
Noi decidem soarta acestei lumi, în funcție de duhul care ne locuieste. Dacă Duhul lui Dumnezeu, cel al iubirii, e in noi, această lume poate sa devina frumoasă! Dacă nu, toate lucrurile devin obiectul separării, al luptei, al dezbinarii.
Iata de ce această mică minune, pusă in Evanghelia lui Marcu la început, ne arată direcția întregii Evanghelii!
Versetele urmatoare sunt concluzia primei zile a propovaduirii Mantuitorului, si cuprinde in cateva cuvinte, programul Sau! Iisus ne spune ca „Timpul s-a sfârșit, pentru că Împărăția lui Dumnezeu este aici”. Împărăția lui Dumnezeu a venit pe pamant!
Așadar Iisus ne prezintă un drum, al Sau, care are in vedere ca noi sa ne eliberam din sclavia pacatului si sa invatam sa iubim!
Iar când s-a făcut seară și soarele apusese, au adus la El pe toți bolnavii și demonizații. Și toată cetatea era adunată la ușă. Și a tămăduit pe mulți care pătimeau de felurite boli și a alungat mulți diavoli. Iar pe diavoli nu-i lăsa să vorbească, pentru că-L știau că El e Hristos.
In lumea noastra toate au un inceput si un sfasit! Vine seara si apoi noaptea! Lăsarea întunericului, este începutul odihnei omului, adică a mortii, stare in care totul se sfârșește, caci noaptea înghite totul, si omul își încheie activitatea, fara sa mai poata face nimic!
În textul nostru vedem că seara și noaptea lui Iisus sunt mult mai interesante decât ziua! Caci, pentru El nu se termină totul. Dacă în timpul zilei a vorbit doar câtorva persoane, a vindecat-o doar pe soacra lui Petru, seara tot orașul a venit pentru a asculta Cuvântul Sau, ceea ce înseamnă că seara nu-i sfârșitul drumului, al călătoriei Sale, ci e momentul în care El împlinește totul!
Pentru noi seara este sfârșitul tuturor activităților, dar pentru Iisus, seara, in care își va da viața pentru noi, devine începutul întregii Sale lucrări! In timpul zilei a săvârșit câteva acțiuni, în timpul serii, iata, îi întâlnește și-i primește pe toți, tot orașul.
El, în timpul zilei, a făcut ceea ce a putut, ca un om. Dar seara El este al lumii. Dumnezeu lucrează mereu dar în special pe timpul serii! Asta înseamnă ca exista un moment in care IL putem experia pe Dumnezeu într-un mod mai profund!
Seara, la nivel de credință, este un moment in care se sfârșesc puterile noastre și încep cele ale lui Dumnezeu! In limita noastră absolută (care este moartea) intrăm în comuniune cu Absolutul (cu Viața vesnica). Sensului vieții se desluseste la lumina serii!
Cuvântul „a tămădui”, indica o terapie. Grija Lui se manifesta pentru fiecare dintre noi. Dumnezeu, mereu ne ia în grija Sa!
„Iar pe demoni nu-i lăsa să vorbească, pentru că știau că El e Hristos”.
Diavolul Il cunoaste pe Iisus dar important nu este sa-L cunoaști ci sa-L iubesti!
Dumnezeu este iubirea care dă viața și-i slujește pe toți, si asta înseamnă că eu, dacă doresc să Ii seman, trebuie sa invat sa ma pun in slujba altora si sa-i iubesc.
Și a doua zi, foarte de dimineață, ridicându-Se, a ieșit și S-a dus într-un loc pustiu și Se ruga acolo.
Cand noaptea se ingana cu ziua, Iisus se ridica, merge în deșert și se roagă… intrand în comuniune cu Dumnezeu Tatal. In lumina cuvintelor acestui verset, suntem invitati si noi să înțelegem ce este rugăciunea.
Rugăciunea te ajută să ieși din moarte și te pune în legatura cu Dumnezeu. Rugăciunea este o ieșire, o iesire din sine!
Asa cum El „iese”, eu, cand ma rog , ies din mine, sau asa ar trebui, si ma abandonez lui Dumnezeu. El „Merge în deșert”…„Și Se ruga acolo”…
În general, rugăciunea este perceputa ca ceva care te ajuta sa Îl câștigi de partea ta pe Dumnezeu ; multi vad in rugaciune ceva magic. Tot auzim despre "rugaciuni miraculoase"!
Eu insa cred ca Rugaciunea nu este pentru Dumnezeu si miraculos este felul in care, in rugaciune, ma intalnesc cu Dumnezeu!
Rugăciunea te ajuta sa traiesti un moment de intimitate cu Dumnezeu si sa te simti al Lui, sa fii in legatura cu El. E suflu de viata, e însăși viața, pentru că e o legatura de iubire a ta cu Dumnezeu, care e totul!
Fiecare moment al vieții, care se petrece în afara rugăciunii, este mort pentru că a fi in viata inseamna această iubire cu și pentru Dumnezeu, care apoi devine iubire cu si pentru toți ceilalți oameni!
Rugăciunea adevarata, din pacate, n-o stapanim noi, cei mai multi! Cand citesti ce spune Sf Sofronie de Essex despre rugaciune, iti vine sa te tavalesti in tarana, de durere ca nu ai trait ce traiesc ei, sfintii!
Rugăciunea este bucuria de a sta înaintea lui Dumnezeu si de a dori sa nu se termine aceasta intalnire!
Noi ne grabim sa ne facem rugaciunile, in cel mai bun caz, cascam, ni se face somn... Rugaciunea săvârșită in zori, reprezintă începutul adevarat al unei noi zile. Pentru asta trebuie sa ne trezim...
In Vechiul Testament toate intalnirile transformatoare se petrec la inganarea noptii cu ziua!
În Facerea 18, 22-32 gasim rugăciunea de mijlocire a lui Avram pentru a-l salva pe Lot, nepotul sau.
Când Dumnezeu îi spune că Sodoma trebuie să fie distrusă, Avram "negociaza" ca un negustor, targuindu-se efectiv cu Dumnezeu, sugerându-I ce să facă, reducând mereu numărul drepților. Sufletul rugăciunii este tocmai acest raport de la persoană la persoană, de la prieten la prieten pe care il avea Avram cu Dumnezeu.
Rugăciunea nu-i un monolog ci un dialog îndrăzneț cu Dumnezeu și o legatura de suflet. Mântuirea omului se cladeste in acest dialog.
Un alt exemplu de rugăciune îl avem în Iesire 17, 8-13, când Moise, împreună cu poporul, imediat ce a ajuns în deșert, se află înaintea primei lupte cu dușmanii. Moise se urcă pe munte să se roage (pentru că victoria se capata în rugăciune), si se roagă cu mâinile ridicate; dar când mâinile îi cadeau, poporul pierdea… Atunci, doi oameni au venit sa îi tina brațele in sus!
Așadar, puterea noastră, în vreme de rastriste, izvoraste din rugăciune si din comuniunea pe care o avem astfel cu Dumnezeu.
Rugăciunea este si o luptă. In Facerea. 32, 23 , se descrie lupta lui Iacob cu Dumnezeu, corp la corp. Și acest episod are loc noaptea, spre ziua, și e o luptă teribilă, dupa care Iacob primește un nou nume, Israel… In lupta cu Dumnezeu, noi primim adevărata noastra identitate. Omul este cineva care se ia la tranta cu Dumnezeu! Și nu-i puțin lucru! El își capătă identitatea tocmai din acest raport conflictual cu Dumnezeu in care se descopera si se recladeste!
Numele lui Iacob a devenit Israel: care se talcuieste "L-am văzut pe Dumnezeu față în față". Altfel spus, suntem chemați sa indraznim, să-L vedem pe Dumnezeu.
În rugăciune pierdem eul fals , lasand sa apara identitatea noastră adevărată. Stând înaintea lui Dumnezeu, sunt eu, cea adevarata, înțeleg încet, încet, cine este El și cine sunt eu. Dumnezeu nu se supara ci se bucură cand suntem combativi!
Ce obținem rugandu-ne? Aproape niciodată nu obținem ceea ce vrem, căci nu ne rugam cum trebuie si, dacă am dobândi ceea ce dorim... ar fi de rău! Cine stie daca dorinta ne e de folos? Nimeni!
În rugăciune Dumnezeu mi se dă pe Sine! Rodul rugăciunii mele nu este sa iau examenul ci este iubirea față de întreaga lume, față de Dumnezeu, față de toți! Toate celelalte doriri sunt false, dacă nu ne conduc la această iubire. Pentru că viața lui Dumnezeu este iubirea. Și darul iubirii niciodată nu lipsește din rugăciune.
Când spunem „rugăciune” ne referim la acea iubire față de Dumnezeu care nu are nimic de a face cu practicile oculte!
Rugăciunea transforma inima omului care iubește, indiferent ce lucru face, chiar dacă spală vasele, muncește, învață, dacă întâlnește un alt om care-l plictisește… Rugăciunea este viața Duhului în noi, atenția față de Duhul lui Dumnezeu care locuiește în noi!
Ziua lui Iisus se încheie în rugăciunea din noapte! Noaptea devine rugăciune, devine lumină și viață. Și din rugăciune Iși ia puterea.
Sfârșitul este începutul. Caci începe o noua zi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu